duminică, 27 martie 2011

La incheierea congresului din Sevilla, doamna sefa a societatii nationale de specialitate de infantil (avem si-o societate de specialitate generala, la congresul asteia nu ma duc, ca-i in podis si nu maai poooot) a repetat cum se organizeaza conferintele "un an in Madrid, un an in provincie". Lumea s-a foit si-a pufait, marea doamna sefa a explicat ca "asta e, Madrid e capitala Regatului" (pe cuvant ca i s-a auzit majuscula).

In Sevilla lumea draguta, atenta, nu m-am ciocnit de nimeni pe strada, nu si-a bagat nimeni cotul in coastele mele (ca-n capitala). Organizarea mai buna decat anul trecut in Madrid. Contrar celor spuse de o prietena romanca, orasul e mai curat decat asta in care stau, sambata si duminica dimineata nu miroase a pipi in zonele cu baruri. Si unde nu miroase a portocali, miroase a tamaie :)

Sefa mea de infantil m-a intrebat la ultima masa impreuna daca vreau sa raman in Madrid. I-am raspuns ca-i scump pentru cat voi castiga ca specialista si ca ma bate gandul unei insule cainesti. Mi-a zis ca pot cere o locuinta sociala si ca nu se castiga prea rau. Seful `al mare (sevillian de provenienta, dar cu temperament castilian) asculta discutia si vazand ca ma inteleg bine cu medicul cu care lucrez in podis, m-a intrebat daca mi-ar placea acolo. "In Castilla?? In niciun caz!" Poate mi-a fost prea evidenta sila pentru ce situatie incurcata au noii specialisti.
Acum ma intreb daca nu cumva sefa de infantil se gandea ca mi-ar sta bine pe sectia ei, iar eu cascata i-am zis ca ma duc in insule.

sâmbătă, 26 martie 2011


Sevilla miroase nebuneste a flori de portocali.


Harta primita de la hotel are nordul la stanga. 

marți, 15 martie 2011

Cum imi lipseste exercitiul vorbirii (practic dar mai ales ma descarc aici), de fiecare data cand sunt sincera lucrurile se complica si in loc sa scap ieftin cu o parere pentru care ceilalti insista, trebuie sa dau explicatii si mai ca ajung sa ma scuz. Dresul busuiocului imi iese si mai prost (cui ii iese bine?)
La blog ma gandeam de anul nou cand ne certam festiv si singurele optiuni erau ori sa fac praf totul vorbind ori sa fac praf totul refuzand sa vorbesc. Am ales sa spun tot ca sa-i demonstrez ca nu poate sa duca. A dus-o bine merci si m-a pus si pe mine pe sine.
Acum intoarcem situatia pe toate partile fara graba si ne gandim cum sa facem sa stam impreuna (inca suntem legati de locul de munca). Intrebarea mea e cine o sa invete sau o sa-si perfectioneze o limba straina? Am eu niste banuieli ca  nomadul dintre noi doi, ala care traieste tot timpul in provizorat. Doar ca nomadul, contrar hormonilor, duce dor de duca, nu de cuib.

marți, 8 martie 2011

Luati notite

Asa se face o greva, restul e amatorism. Nu o zi-doua, nu stricat o vacantica de Paste. Nooo, ci 22 de zile de greva printre care, citez din ziar, "zile cheie din saptamana Pastelui si din vacanta de vara". Si subliniaza ca e timp suficient pentru negocieri. Timp pentru cumparat bilete mai putin, dar ce le pasa.
Iberia si-a scazut preturile, pentru Paste tarifele sunt comparabile cu un low-cost. De parca ar mai conta.

duminică, 6 martie 2011

Un cos de lamai pentru doamna

In zilele libere ma duc in oras cu autobuzul sa fac niste fotosinteza, nu cu metroul. Tot asa fac si pensionarii din cartierele de blocuri; ii vad citind La Razón. Ma intreb daca mizeria asta de ziar iese numai duminica sau o fi pentru ca duminica ma plimb cu varsta a treia.
Titlul principal azi era "Spania interdictiilor". Le-am facut trafic pe net ca sa ma asigur c-am inteles bine tonul titlului. Ce-i doare pe micuti: ca parlamentul catalan a interzis coridele, ca a scazut viteza pe autostrazi de la 120 la 110 pentru economisirea benzinei, ca s-a interzis vanzarea de produse de patiserie in scoli, ca s-au interzis barurile pe plaja si fumatul in locurile publice... Daca va ma vine in minte vreo masura de bun simt, sa stiti ca daca a fost adoptata dreptacii mor de ciuda si rabufnesc in la razón - in articole sau in comentarii.
M-a avertizat prietena N (originara din Toledo) ca in Castilla castiga mereu PPul alegerile si ca asta e modelul locului. Mi-a comentat asta cand am votat la europarlamentare pt Spania; anul asta m-au intrebat daca vreau sa votez pentru Madrid si am zis ca nu.

Pe de alta parte, sa fii in cealalta tabara (nu ma refer la optiunile politice) dupa ce toata viata ai fost majoritara e o buna lectie.

vineri, 4 martie 2011

Poate imi era dor... Acum nu-s controlorii, nici pilotii, e vorba de restul personalului din aeroporturi. Ziua aleasa pentru greva e prima zi din vacanta de Paste. Tara turistica, nu?
Orasul pe dinafara arata asa:


Congresul de acum doi ani a fost in Castilla Leon, nu in Castilla La Mancha si pentru spanioli e importanta diferentierea.

Paturile suprapuse din camerele rezidentilor arata asa:


Se putea si mai rau, recunosc, lipseste ciunga si nici pasta de dinti n-am vazut pe pereti.
Aseara in garda am citit bloguri si forumuri (intre un apartinator care facea pe desteptul si o asistenta care tinea mortis sa ne umileasca); azi dimineata informaticienii si-au facut treaba si mi-au blocat accesul la "comunitati virtuale". 
Cina a fost comuna: 2 rezidenti (de garda), 2 rezidente cazate acolo, un specialist de-al meu, o intensivista si preotul; garda preotului era de 48 de ore; baiat bun, imbracat in rasa de calugar si purtator de verigheta. Spanioli la masa erau 2 - o rezidenta si specialistul - niciunul din podis, toti ceilalti eram straini. Intensivista s-a plans ca are un vai-de-capul-lui pe sectie pe care l-a intubat la inceput pentru ca nu s-a inteles cu medicul sau cu familia: "Si acum ce? De ce nu limitam efortul terapeutic?" Preotul neintrebat ii spune sa-l lase in voia Domnului. "Pai sa-l ia Dzeu la el. Dar cine-i scoate tubul?", "Ce-i provoaca suferinta?", "O infectie grava". Discutia s-a terminat aici si am ramas cu buza umflata. 

marți, 1 martie 2011

En un lugar de la Mancha


Multe chestii detest in Spania si toate-s concentrate in Castilla. Dupa mizeria de congres in care vreo 3 zile am trait doar cu paine (proasta) si vin (bun), acum sunt trimisa 2 luni in inima podisului. Refuz sa ma cazez acolo, asa ca ma duc si ma intorc zilnic.
Ceea ce inseamna ca de la gara trebuie sa trec podul peste Tajo ca sa ajung la o statie de autobuz unde aflu ca singurul care ajunge la spitalul meu vine la fiecare 80 de minute... Taxi la dus, n-o fi bai.
La intors, ratez autobuzul de la 14:40, asa ca frec menta prin restaurantul spitalului (la mare distanta de rahatul lor de mancare) pana la autobuzul de 16.00... Vorbind cu portarul aflu ca tocmai a trecut un autobuz la 15:30... Boooon, alt taxi, de data asta mai scump, ma duce pana la gara unde mi se spune ca nu ma pot sui in orice tren cu abonamentul lunar, asa ca nu pot pleca inainte de 17:25... 
Adaugand la asta transportul din Madrid ajung acasa la 4 ore dupa ce am iesit de la serviciu... Manda huevos, cum s-ar zice.
Sigur, mi-as putea petrece ziua in oras uitandu-ma la vitrine (pentru ca la pranz nu e nimic deschis) sau band pana nu mi-ar mai pasa... Asta daca la mama dracu` unde e spitalul ar ajunge un autobuz.