duminică, 30 decembrie 2012

Am fost invinsi. Dupa 5 saptamani de greva parlamentul regional a aprobat, fara nicio strabatere, privatizarea partiala a sanatatii. Mai mult de jumatate din echipele de conducere a dispensarelor si-a semnat demisia; pe 7 ianuarie urmeaza s-o inmaneze oficial.

sâmbătă, 22 decembrie 2012

In urma cu putine zile am visat cozonaci: pufosi, fierbinti, aromati. Eram in casa alor mei in vizita, vine V si dau sa-l cinstesc cu un vin din Galicia, dar nu gasesc sticla pentru ca era la mine acasa.
Azinoapte eram iar la ai mei, in vizita si de data asta, strangeam frimiturile de pe masa cu unchiul meu mort de 9 ani.

Hai sarbatori fericite! Si un nou an bun! ca-n ritmul asta...
Mai vorbim prin ianuarie cand m-oi intoarce. 


luni, 17 decembrie 2012

Pentru ca ziarele mari pun o poza - doua de la nivelul manifestantilor si nimic panoramic, ne descurcam cum putem.

Feliz Sanidad...

... y público Año Nuevo!

Azi am ajuns in sfarsit la marsul sanatatii (al patrulea). N-as fi iesit de sub plapuma de frig, dar mi-era dor rau  de fostul spital. Public solidar pe trotuare, la ferestre, pana si in hoteluri; m-am jenat sa fotografiez un batran emotionat care ne saluta cu mainile impreunate.
M-am pus la curent cu ultimele barfe (au avut o vara interesanta :))
N-am scapat fara sa ma duc la masa la colega ieseanca. Bun si tulburelul de anul asta, lume faina, (prea) cald si bine.





Celor care inteleg spaniola le recomand

vineri, 14 decembrie 2012

In lumea din-afara capului meu exista probleme mai mari decat cele 17º din casa.
Azi a venit la serviciu un negru sa ceara cazare in cladirea noastra.
Cred ca dincolo de incercarile de a-mi imagina planuri de viitor, de citit presa locala (se termina a 3a saptamana de greva in sanatate), de negandit la, mi-e foarte dor.
Azinoapte eram iar in casa alor mei, in vizita. Il revedeam pe D si ne era bine, eram treji :) si trecusem hopul neintalnirii din martie.

Nu-mi mai e bine cand beau de cand beau fara el. Atunci aveam planuri, acum am nostalgii.

Niste OCS dupa ce am turnat prea multa visinata in mine.

miercuri, 5 decembrie 2012

Intreprinderile mici, pentru creearea de locuri de munca, primesc de la stat un maxim de 14400 euro. Eurovegasul va primi 9000 euro pe angajat
Cazinourile platesc in prezent impozite de 45%. Incepand cu Eurovegasul vor plati 10%. Eu cu part-time si salariu de medic generalist, nu specialist, platesc 19,89%. 

joi, 29 noiembrie 2012

Azi cursuri in strada impotriva scumpirii taxelor universitare, in plin centrul Madridului, nu in campusuri cum am crezut.

marți, 27 noiembrie 2012

De cand sunt aici au fost 2 greve generale si 1 sau 2 ale cadrelor medicale. In 2 am facut parte din "serviciile minime", iar in celelalte 2 am lucrat de bunavoie. Toti medicii de pe sectia mea au muncit, nu stiu daca si fizioterapeutii.
A treia greva generala a fost pe 14 noiembrie; colegii nesindicalisti m-au avertizat ca sefei nu-i pica bine neparticipantii;  colegii sindicalisti au facut misto de ceilalti. Pe 14 dimineata m-a sunat sefa sa ma intrebe daca lucrez si pentru ca parea bine dispusa, am zis ca da. Cand am ajuns acolo ne-a tinut (mie si altei spargatoare de greva) o prelegere despre drepturile castigate prin lupta de clasa. Cei doi copii ai ei erau la ora aia in pichete.
De la munca m-am dus direct la miting.

Duminica trecuta a avut loc un mars impotriva privatizarii spitalelor din comunitatea autonoma a Madridului. Nu m-am dus pentru ca m-au inundat vecinii; de 3 ori, los gilipollas.
Ieri a inceput greva pe perioada nedeterminata a tuturor cadrelor medicale si a serviciilor nemedicale din spitale si dispensare (bucatarie, spalatorie, etc). Toti fostii mei colegi participa.
Eu nu pot; acum tin de "probleme sociale", nu de sanatate.
Marsul de azi:


luni, 29 octombrie 2012

Azi am primit programare la hemato - peste 5 luni jumatate.
Noi sa fim sanatosi, ca nu ne salveaza nici dracu'.

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Din tot ce stiu sa fac, cel mai bine stiu sa ma tem. Ani de experienta in greturi, insomnii si cosmaruri curative.

vineri, 26 octombrie 2012

Un an prosper

Cu somajul stam cam asa:

Copii, gradina, caine (la alegere, nu toate 3 simultan) - intr-o viata viitoare.. Vazutul lumii mai la batranete, daca nu - data viitoare.
Deocamdata ma pregatesc pentru primirea unei pisici.

vineri, 19 octombrie 2012

Un spital public din nordul orasului organizeaza o data pe an o conferinta gratuita, sponzorizata de pharma. M-a trimis sefa auzind ca-i (si) despre evaluarea handicapului. M-am dus pentru ca era ocazie de socializare, intalnit fostii colegi, vazut pe unde au ajuns altii, cunoscut lume noua, pupat sefi vechi sau potentiali. 
Am primit maculatura multa, am reusit sa pun mana pe trei fursecuri obosite de pe ultima jumatate de platou si pe-o cafea de pe fundul termosului in penultima ceasca. Si pentru ca s-a prelungit cu o ora, in locul don'soarelor care au plecat acasa cand au terminat programul, a plimbat microfonul un angajat al spitalului. La sfarsit ne-am luat singuri diplomele pentru ca nici impartitorii lor nu faceau ore suplimentare.

(Colegul canar si-a adus, prevazator, un sandwich. Colega manchega, niste covrigei. Eu, doar ideea c-o sa-mi iau micul dejun acolo.)

marți, 16 octombrie 2012

copyleft

Societatea romana de radio-difuziune sau cum s-o mai numi acum primeste vreun ban pentru inregistrarile pe care le urca trilulilu si le blocheaza in afara tarii? Ca sa stiu de ce nu pot asculta teatru radiofonic pe mizeria aia de site.

duminică, 14 octombrie 2012

Orasul asta n-o sa fie niciodata al meu. Degeaba imi place daca mi-e ostil. Nici ritmul, nici felul de socializare nu mi se potrivesc. Multe din locurile pe care le frecventam, cam "de nisa", s-au inchis - prea putini d-astia ca mine. Nu m-as simti singura noaptea pe strazi daca impartitorii-de-flyere ai barurilor si discotecilor nu s-ar uita pe langa mine sau nu s-ar intoarce cu spatele.
Ca sa nu par nelalocul meu poate ar trebui sa umblu cu un aparat foto sa fac pe turista.
Tipul asta de invizibilitate il exersam cu tizul intr-un mall din Lisabona. Mancam amandoi inghetata si ne lipaiam slapii printre localnicii imbracati "de oras"; impartitorii-de-flyere cautau clienti pe langa noi, in spatele nostru sau venind din sens opus. Nici fixati cu privirea, aratati cu degetul sau comentati nu ni se adresau.

joi, 4 octombrie 2012

2 OO

Asa arata un par de cojones intr-o tara in care politia e decorata pentru cum cafteste manifestantii. Domnul cu oua (Pedraz pe numele lui) spune ca inconjurarea congresului a fost un act de libertate de expresie in fata "decadentei numitei clase politice".

miercuri, 3 octombrie 2012

Trebuia sa apara si maronul de octombrie din partea consejeriei. Din iulie pana acum n-au ratat nicio luna.
Azi primesc o instiintare ca trebuie sa platesc 120 euro ca sa mi se judece cazul de compatibilitate intre cele doua servicii. Asta pt ca am cerut-o pe 10 septembrie. Pe 19 mi-am dat demisia fortata cu data de 2 septembrie. Acum sa vad cum le explic eu astora de la compatibilitate ca nu mai e cazul sa se agite ca la data la care le-am cerut-o de fapt nu mai lucram.
Ca ce chestie am fost fortata de catre resurse umane sa-mi dau demisia daca inca nu se judecase cazul?

Tot azi am primit un mesaj de la doua foste colege; au ales post fix intr-un alt spital (in urma unui examen), dar or sa ceara transferul la spitalul la care lucreaza in prezent. Asa ca la celalalt ramane unul valabil (doar unul, celalalt se va ocupa). Mai ramane unul in alt spital din sudul Comunitatii. Le-am raspuns; lasasem in luna mai CVuri in ambele si-n alte nu-stiu-cate spitale din oras si imprejurimi; sper sa fie o coincidenta fericita.


duminică, 30 septembrie 2012


La multi ani, Rudolph!
Din partea mea:
1.  Cati ani ai avea daca nu ai sti cati ani ai ?
Cand ma ascult ce vorbesc, parca intineresc :) Sunt inca imatura.
Cand ma vad in oglinda, corespund varstei.    

2.  Daca speranta medie de viata ar fi numai de 40 de ani, ce ai face diferit de ce faci acuma?
As petrece mai mult timp acompaniata. Uite, ieri am chiulit de la o petrecere.
 
3.  Cu cat ai contribuit procentual la cursul vietii tale de pana acuma ?
Avand in vedere ca din cei 33 de ani, doar in ultimii 4-5 am decis eu, cam putintel.    

4.  Exista vreun lucru pe care il faci cu totul altfel decat crezi ca il fac alti oameni ?
Mancarea.
   
5.  De ce crezi ca lucrurile care te fac pe tine fericit nu ii fac pe toti ceilalti la fel de fericiti?
Fericita-fericita? Sau multumita?
Fericirea e cam ca starea de sanatate, cred ca in mare parte avem toti nevoie de aceleasi conditii.
   
6.  Exista vreun lucru inutil in jurul tau pe care este cazul sa il arunci ?
Pedala clapelor, acum am vazut-o. Am incercat-o o data, e invers fata de cea a unui pian (scurteaza sunetele, nu le prelungeste).

7.  Ce este mai rau, sa plece un prieten de langa tine, sau sa pierzi prietenia cuiva care traieste aproape de tine?
Sa pierd prietenia.
   
8.  Pentru ce lucru anume te simti cel mai recunoscator ?
Ca suntem sanatosi.
 
9.  Ti s-a implinit deja pana acuma cea mai mare spaima ?
Nu - boala grava.
 
10. Cand a fost ultima oara cand ai mers in intuneric calauzit doar de lumina blanda a unei idei in care credeai cu adevarat ?
In iunie.
   
11. Ai fi de acord ca sa traiesti cu 10 ani mai putin daca ai putea deveni ff frumos sau ff faimos ?
Nu.

12. Ce ai face diferit daca ai sti sigur ca nu te va judeca nimeni pt ce faci ?
Ehh :) Cred ca mi-as lua lumea-n cap pt un an, fara sa dau telefoane si mesaje ca-s bine, fara sa trimit mailuri. Mi-e dor de zilele in care nu se preocupa nimeni pt mine (cu ai mei vorbeam devreme, apoi plecam din casa). A durat putin, la inceputul sederii in Madrid.
   
13. Oare peste 5 ani iti vei aminti ce faceai azi ? Dar ieri ? Dar alaltaieri ?
Ce fac azi da, pt ca am de gand sa ma duc la 2 expozitii si un film. De ieri si alaltaieri n-as avea ce sa-mi amintesc.

joi, 27 septembrie 2012

Stimati compati emigrati

Va apuca asa, vreodata, brusca solidarizare cu gazdele cu care de altfel nu aveti multe in comun?
Pe mine, in ultimul timp, ma cam. Cred ca de la 19J (marsul functionarilor) mi se trage, pana atunci ma uitam ca la spectacol, acum ma framant, ma simt vinovata ca lipsesc, n-am stare cu laptopul pe genunchi.
Ieri au fost mai linistiti. Sambata se inconjoara iarasi congresul.
Daca mai vreti videouri - pulane in Atocha pentru o presupusa vandalizare - aici gasiti. Spania, 2012  :-/

miercuri, 26 septembrie 2012

Va fi si un 26-S

In seara asta o iau de unde au ramas, probabil fara autorizatie (nu stiu).
Din pacate nu toti provocatorii sunt hooligans sau rapidisti. Unii sunt "manifestanti" ca cei de mai jos, minutul 3.00, care trag dupa ei un alt civil si-l pun la "adapost"... in arest.


Altul din aceeasi gasca.
Are si "infiltratul" asta o logica a lui, sunt de acord; dar ori politia aresteaza nevinovati, ori infiltratii nu sunt nevinovati.   

marți, 25 septembrie 2012

Poze deocamdata pasnice.
Si-o filmare in direct (cu ciomageli incluse)

LE: mai bine de o ora pana la expirarea autorizatiei de manifestare si deja politia trage in aer si ventileaza zona.

luni, 24 septembrie 2012

Maine ne vedem la Congres. Cu buletinul in caz ca, aparatul foto, pantofi comozi.

LE (25 sept): azinoapte a venit toamna si nu mi-am dat seama pana azi prea tarziu, in sandale si-n maneca scurta nu m-am dus.

miercuri, 19 septembrie 2012

Urmarea

Rezulta ca noile mele colege, functionare, menopauzice, dilii (unele cu acte, unele inca fara) au fost azi mai intelegatoare si "suportive" (a naibii traducere) decat fostele 2 sefe din centrul de copii care nu mi-au raspuns la email. Fostei coordinatoare i-am scris aseara pt ca n-avusesem timp sa-mi iau la revedere de la ea. Fostei sefe care-mi propusese un 25% de zi de munca, i-am scris azi la prima ora sa-i spun ca nu mi se face "compatibilizarea" celor doua joburi.
Noua sefa, cand m-a vazut cu nervii la pamant si cu ochii umflati de nesomn si griji, a sunat consejeria si i-a pizdit un pic. Cateva minute mai tarziu am fost sunata si mi s-a zis cu un ton calm si spasit ca actualul loc de munca e sigur si fostul - rezolvat. Insa permisiune pt 25% nu pup, iar ca liber profesionist ar fi de discutat.

Este martes marrón

Azi la 13:30 ma suna consejería de los cojones ca vezi doamne nu pot lucra 125% din ziua de munca si ca trebuie sa las primul job (de 50%) la data de 2 septembrie (pt ca pe 3 am inceput noul). Si ca trebuie sa-l las  acum si sa le trimit prin fax suspendarea asigurarilor sociale. Ca de ce le-am zis ca lucrez "niste ore" cand erau 19 pe saptamana, ca de ce nu le-am zis c-am lucrat ca liber profesionist (pana pe 31 august, sa ma pupe, nu eram obligata sa le dau explicatii pt un contract ce incepea 3 zile mai tarziu), ca cum de asigurarile sociale mi-au zis la telefon ca cele doua joburi sunt compatibile si tot ei imi zic acum ca nu... Cum consejeria ma suna in fiecare luna sa-mi mai puna un bat in roata si sa trimita dupa acte in timpul programului de lucru pentru ca le vor a doua zi, mi-a sarit tandara si am inceput si eu sa tip pt ca certificatul cu "niste ore" l-am dus in iulie, dar l-au refuzat pt ca nu era trecut si salariul (dar cum l-am dus devreme, nu l-am trecut prin registru, asa ca doar cuvantul meu si memoria ei conteaza), ca ce am facut inainte de noul contract era treaba  mea, ca doar nu era sa traiesc cu jumatate de norma pana la marele job de functionar in consejeria de los cojones.
Am ajuns la 15.00 la primul job, am vorbit cu sefele, mi-am dat demisia pentru ca ele nu ma dadeau afara si am trimis prin mail actul cerut. Dupa demisie, din cate stiu, nu se poate cere somaj. Grija mea e ca astia de la consejeria, isteti cum ii vad, sau aia de la asigurari sociale, si mai si, imi desfac contractul de munca. Daca ma dau afara, vorba mamei, "tot raul e spre bine" ca mi s-a urat de ei si de "cariera" mea de functionar. Dar daca  exista vreo metoda de a-mi anula contractul pentru ca la data la care l-am semnat (30 iulie) n-am adus certificatul cu jumatatea de norma, mi-e ca pot ramane si fara joburi, si fara somaj.

Si pentru ca ziua sa fie una puta mierda pana la capat, m-am enervat pe tata pt ca-l lasa memoria si i-am zis mamei sa-l duca la un neurolog (sunt amandoi la mine pana maine). Doua saptamani cat au stat la mine m-am tot certat cu el din tot felul de motive minore. De fapt de cand ma stiu ma cert cu el din orice, nu reusesc sa ma port altfel, sa depasesc etapa de adolescent intarziat si nervos.
Cand a iesit din camera, mama mi-a zis sa ma fac ca nu stiu ca pe 4 mai a avut un accident vascular cerebral cu pierdere de memorie.
M-am uitat pe carnetul in care imi notez atacurile de panica, ala din februarie a coincis cu ajungerea mamei la urgente, dar internarea tatei n-am simtit-o.
"Si daca-ti zicem, ce poti face tu?"
"Daca ramai fara niciun job, te duci in Portugalia?", "Daca raman fara somaj, da"
"N-ai vrea sa vii in Ro, acolo macar ai casa ta?", "Si loc de munca? Si tizul?"
"Esti singura aici, cui ii zici oful?", "Nataliei* daca-i musai, dar ideea era sa ma descurc singura si pana acum mi-a reusit".

Intre noi fie vorba (mama poate a uitat), planurile mele in bastinezia era sa fac recuperare infantila. Acum sunt  specialista de recuperare, pana azi (ma rog, pana pe 2 sept) lucram intr-un centru pentru copii, am absolvit cursul de recuperare infantila, m-am perpelit vara trecuta cand mi-am amintit planurile marete de dinainte de emigrare, dar n-am indraznit sa le spun tizului.
Nu, nu ma gandesc sa ma intorc, dar ma intreb daca sunt unde trebuie, daca fac ce trebuie. Din cauza banilor am hotarat sa renunt la jobul care-mi placea si sa raman o functionara. Astea 18 zile m-am tot gandit cum sa fac sa dorm mai mult sau la care loc de munca sa renunt si cum sa fac sa nu ies din circuitul de recuperare. Mi-e clar ca o buna perioada de timp n-am sa ma duc la congrese, dar nu vreau sa pierd orice contact cu specialitatea.
Tizul, dupa ce i-am povestit maronul cu actele, mi-a urat sa se rezolve "in cel mai bun fel posibil". Nu stiu ce intelegeti voi din asta, dar parca nu-mi doreste sa raman cu postul de funtionara frecata la icre lunar de catre consejeria.

*Tizul, contabilizandu-mi prietenii pe care ii am in Spania, constata ca toti sunt niste "exclusi": o lesbiana, un fiu de imigranti, un basc.
Doua psihiatre am adaugat eu numaratorii.

joi, 30 august 2012

Ca o sa-mi fie greu era oarecum de asteptat; nu-mi vedeam asa inceputul de specialist cand am ajuns, dar in ultimul an m-am obisnuit cu ideea.
Dar tara se duce dracului, acum accelerat. Manifestatiile incepute in mai 2011 mi se pareau o adunatura de perroflautas, dar uite c-au grabit alegerile cu 4 luni, iar eu am ajuns sa le dau dreptate. Ma cam pune pe ganduri adancirea mea in stanga mai ceva ca la 20 de ani  :)
S-a marit TVAul, dar marile supermarketuri au zis ca si-l asuma. De micii comercianti o sa se aleaga praful, cine are bani* acum sa-i sustina? Restaurantul vegetarian in care mancam de cateva ori pe saptamana la inceput s-a inchis. Azi am trecut pe la celalalt sediu sa intreb daca de tot sau sunt in vacanta; de tot. Cafeneaua din fata camerei de garda, inchisa. Cel mai mare magazin chinezesc din Lavapies avea azi pe rafturile cu produse importate doar niste taietei si sos de soia; produse spaniole din plin. Magazinul mexican pe langa care treceam, cu ciuda, doar la ora siestei si de unde mi-am luat de ziua mea niste pahare mi-nu-na-te, inchis. Mai pusesem ochii pe niste ceramica, ufff. Aprozarul algerianului de pe strada mea din Lavapies, inchis.
Rezumand, Madridul ala care m-a primit in 2008 si unde am inceput sa-mi fac un loc, in mare parte inchis.

*mintea mea de pe urma... Cand imi permiteam sa cumpar de la ei, preferam supermarketul, prea putin cumparam de la chinezul de aici... De la aia din Lavapies da, pentru ca ma mutasem acolo de 1 mai si carfurul era inchis, sarbatorea ziua muncii; n-aveam de niciunele in casa si micile magazine chinezesti m-au salvat si le-am ramas fidela.

marți, 28 august 2012

Recunosc, e discriminatoriu si cine-s io sa trimit tamplarul la plimbare cand ii aud accentul romanesc.
Ieri am sunat la un numar gasit pe internet, am dat peste un Antonio spaniol care mi-a spus ca-s doi si ca o sa ma sune colegul de pe un numar privat. Ivan, un pic cam nedumerit, ar fi trebuit sa vina azi dup-amiaza si ori n-a conjugat bine verbul, ori chiar asta a vrut sa zica, am inteles c-ar veni singur.
E vorba de niste dulapuri suspendate in bucatarie, imposibil de fixat de o singura persoana. Si desi mi s-au parut amandoi ok la telefon, n-am avut incredere in compatriot - nici ca persoana, nici ca meserias - si am anulat comanda.
Stiu, sa-mi fie rusine, dar n-am putut, imi pare rau. Poate dac-as fi fost barbat, as fi gandit altfel. Dar sa primesc singura un tamplar care nu-si da nici macar numarul de telefon, parca nu-mi vine.

luni, 27 august 2012

Nepotul meu 'al mare, care a suportat, ca orice prim-nascut, exercitiile si poate si erorile de parenteala, altfel spus a crescut timid si inhibat, are 301 preteni pe FB, o relatie (nu spune cu cine) si se pupaceste virtual cu niste pustoaice deloc geloase sau competitive care se arata fie in bikini, fie in tricou tras un pic peste cracii goi. 14 ani (o fi de la hormonii din mancare).
Cu tristete am calculat azi ca "acu', recent" cand am vazut Vama a fost in urma cu 9 ani.

sâmbătă, 25 august 2012

Circula o idee prin Spania ca dreapta face bani, iar stanga ii cheltuieste. Cand s-a ajuns la sapa de lemn s-a votat dreapta in niste alegeri un pic anticipate pentru ca stanga nu mai credea nici ea c-ar fi in stare de ceva si ce s-o mai lungeasca...
Asa tampitei cum erau socialistii, au civilizat totusi tara; s-au legalizat casatoriile homosexuale, s-a terminat transmiterea coridelor la tv, s-a interzis fumatul in locurile publice, s-a asigurat asistenta medicala primara universala.
Popularii nu-s doar cretini, dar si corupti, aroganti si retrograzi. De cand erau in opozitie au fost contra casatoriilor homosexuale, acum cazul a fost judecat si au pierdut. In campania electorala (finantata ilegal) promiteau reformularea legii antitabac; inca n-au schimbat-o, dar exista riscul s-o faca pentru eurovegas... In septembrie se reiau, dupa 6 ani, coridele la televiziunea publica desi sunt in "orar infantil" si prezinta "violenta contra animalelor" (interzisa in "manualul televiziunii", dar nu-i nimic, daca trebe').
Asistenta medicala primara nu mai acopera imigrantii fara acte si nici nu se mai compenseaza 417 medicamente (incluzand pentru herpes, raceala, gastrita, hemoroizi, colesterol, constipatie, afectiuni vasculare cerebrale si periferice, alergii etc)

Despre masurile economice nu mai vorbesc, ca-mi plezneste vana-n cap. Si nici despre cretina de Fabra care a strigat "fuck them!" (¡que se jodan!)  cand se anunta in parlament cum se va alege praful de someri.

vineri, 24 august 2012

Numita clinica particulara m-a intrebat de viza, de drept de munca, m-a sfatuit sa-mi declar venitul...
Ei bine, eu lucrez perfect legal, nicio scapare, nicio hartiuta nu-i ascund statului (care stat a hotarat  amnistierea fiscala a marilor defraudatori... dar sa nu ne enervam acum). Clinica in schimb se scarpina la oua de fiecare data cand ii intreb de facturi... Ca io-s discreta (sau toanta) si ma jenez sa intreb de bani. Pe la inceputul lui august mi-au zis ca tocmai emisesera facturile din mai.
S-au implinit si depasit cele 50 de zile promise - cat intarzie plata - de la sfarsitul lui iunie si am vazut o laie de bani. Azi mi-au zis ca pot sa-mi scot la imprimanta facturile de pe calculator. Ah, ce bine, pot sa-mi declar venitul fictiv si sa platesc impozite reale!... Asta pe langa cei 400 de euro pe care i-am dat pana acum pe asigurari.
Vorbind de asigurari, am 3 - una de raspundere civila, una de consiliere juridica, iar colegiul medicilor imi promite si el ceva sustinere. Iar munca mea este perfect legala, declarata si neplatita. Ma gandesc ca macar una din asigurari ma poate scoate din cacao - nu sa-mi dea bani, ci sa-i pizdeasca pe nesimtiti din partea mea. Daca pana joi nu se rezolva, imi fac curaj sa trec la amenintari.

LE (27 august): mi-au dat banii pe iunie. Urmatorii, peste 50 de zile probabil.

luni, 20 august 2012

Asta a fost ultima vara in care m-am dus de bunavoie intr-o zona calda. De parca n-as fi tampit in Madrid la 38º, mi-a trebuit Roma (mai putine grade, dar lipicioase). Ultima! Am zis.

Arde Spania peninsulara si ard rezervatii naturale din Canare la al nu-stiu-catelea val african de caldura. Pe autostrazi esti avertizat de riscul de incendii. 32º in casa noaptea.

duminică, 19 august 2012

Parintii tizului au un motan care miauna ca Begemotul lui Bulgakov, caini care torc, caini care vorbesc si un om deghizat in caine.
De paza, un inger amputat.

marți, 31 iulie 2012

Daca cei de la clinica intarzie cu plata, pot sa ajung si eu tarziu la serviciu? Si daca mi se pare ca intarzie prea mult, pot sa consider ca-mi dau teapa si sa le dau si eu, asa un pic? Le-am zis ca nu ma mai duc din septembrie (pentru ca 47 de ore pe saptamana mi se par suficiente, alea 4 la ei sunt in plus) si in acelasi email i-am intrebat si daca au numarul corect de cont. De aseara de la 6 pana acum (12.30) n-au avut timp sa raspunda.

LE (1 august): azi mi-a raspuns a doua directoare; a vorbit despre plecarea mea si pa, te pup. Bine bre, si banii???
Un hategan, o camera foto si o gura de rai - 4 albume.
Nu-l cunosc; de ieri vad si revad sute de fotografii.

duminică, 29 iulie 2012

Nu inteleg idiotenia asta cu drepturile de difuzare. Cum n-am televizor de 3 ani, am urmarit deschiderea jocurilor pe situl televiziunii spaniole. La minutul 54 li s-au terminat drepturile de difuzare. Haaaa?
M-am dus pe situl tvr, a facut figuri cateva minute, apoi am putut urmari pana la sfarsit.
Competitiile insa nu pot fi vazute decat de pe teritoriul bastineziei. M-am strofocat cu situl televiziunii spaniole sa vad gimnastica feminina si oha. Spaniolii sunt niste maestri ai informaticii, va spun, acum pot vedea fotbal in direct cu titlul (si adresa web) de "gimnastica artisitca feminina calificari".
Si acum ce? Ar trebui sa inghit publicitate? Pot da vreun ban cuiva, oricui, rtve sau organizatori? Care-i faza? Cine ce castiga sau pierde din asta?

LE: hai c-am reusit, cateva injuraturi cu pofta fac minuni. Hai fetele!! (baietii am inteles ca nu s-au calificat)
Cred ca am un cuib de viespi in sufragerie, cam pe unde ies cablurile catre lampa; viespea (pentru ca nu vad decat una odata) cunoaste casa, se duce tintit spre bucatarie si se strecoara prin crapatura catre uscator, fara sa greseasca drumul, fara sa se dea cu capul de geam. O fi bine, o fi rau, good vibes, alea, nu stiu.

joi, 26 iulie 2012

Cand m-am dus la interviul pentru serviciul nº1 am fost dispusa sa renunt la somaj ca sa lucrez pe bani putini (300 euro in minus fata de ajutor) in ceva ce-mi place, sa capat experienta, sa-mi lungesc CVul si sa evit angoasele si tampitul in casa. Ca doar asa a evoluat specia - riscandu-se spre un viitor incert, nu asigurandu-si un viitor imediat. Bun si idealismul asta, dar nu tine de foame, cu atat mai mult cu cat serviciul nº2 nu m-a platit pana acum (100 de pacienti vazuti de cand am inceput, 0 euro). Asa ca azi, cand a sunat Consejería (oh, da!) sa-mi propuna un post de medic-evaluator in program de dup-amiaza, salariul aproape dublul actualului, mi-am sunat directoarea s-o intreb daca pot lucra dimineata la serviciul nº1. Nu pot.
Imi place unde sunt acum, de la asistentul social pana la directoare sunt toti oameni faini si colaboratori (cu exceptia terapeutei de dimineata). Imi place sa vad copiii veniti la tratament, sa lucrez in echipa cu psihologi si logopezi. Imi place ca ma pot duce in sandale, cu 3 perechi de cercei si fara halat, la ora la care vreau. Dar nu pot trai cu ce-mi dau ei + o dimineata pe saptamana la particulari. Asa ca am sunat-o pe directoare a doua oara si i-am spus ce-am ales.
Coordinatoarea e plecata din tara, la sfarsitul saptamanii viitoare vor hotari daca trec la program de dimineata sau cauta pe altcineva. Imi e foarte greu sa renunt, dar alt part-time n-am gasit si mi-e teama sa mai astept, avand atatia colegi in somaj.
Bun si idealismul asta, dar pentru altii.

duminică, 22 iulie 2012

Regele, stie tot muritorul de rand, vaneaza si nu tocmai rozatoare. In plus (si-n ton) e presedintele de onoare al WWF de la infiintare (1968). Recent si-a rupt soldul in Botswana unde se dusese pentru o vanatoare de elefanti. S-a operat la o clinica privata (¡olé!), s-a reinternat tot acolo la vreo doua zile cand i s-a luxat proteza. Iar azi, la luni de zile dupa numita partida, WWF ii retrage presedentia. Au intarziat mai bine de 40 de ani, mama lor de "ecologisti".

sâmbătă, 21 iulie 2012

Eu cred ca un caine care se blegeste in casa si la plimbarile in lesa n-o sa te iubeasca mai putin si n-o sa plece de tot daca-l lasi de capul lui.
Si mai cred ca e mai bine sa stii cand il apuca decat sa plece pe furis (n-am avut niciodata caine).
Vocea asta neagra o zice senzational.

joi, 19 iulie 2012

19 iulie 2012

Cand e vorba de un protest, spaniolii sunt punctuali, ba chiar vin din timp sa prinda loc in fata. Ia si cauta medicii printre toti astia:



Am gasit un grup mic in care nu cunosteam pe nimeni, prins intre doua grupuri de d-astia:
Ihim, de comunisti (se vede si un steag republican). 
Cam pe unde incepeau politistii protestatari, am mai gasit cativa din sanatate si o fosta rezidenta. Alte trei colege cautam eu, dar n-a fost chip. 
Ne-am tarat spre Cibeles moarte de cald si de sete cot la cot cu cativa din invatamant, am strigat "sa-si bage-n cur reforma laborala", peste partea cu "Spania muncitoreasca" am sarit, sa ma scuze, si la fantana am facut dreapta si m-am dus acasa pentru ca maine lucrez - la particulari, sfanta ipocrizie (depinde).
Politia in timpul liber:



Politia, sabotata din interior, in fata functionarilor si-a scos casca si si-a pus sapca - in timpul programului, zic. In afara lui s-au alaturat imbracati in tricourile sindicatului.


miercuri, 18 iulie 2012

Iar s-au asezat planetele stramb; sinistrosenii se intampla in lume, mi-e cam nu stiu cum sa ma duc maine la manifestatie, dar am promis, de obicei sunt pasnice, de ce-ar fi maine altfel?

marți, 17 iulie 2012

Posibilitatea unei ploi

Noaptea miroase a fan si las fereastra deschisa sa ma sedeze; spre dimineata intra un frig de toamna si-l las sa ma trezeasca. Ziua e cald de se topesc lumanarile in casa; ar parea ca n-o sa se termine niciodata - caldura cicadelor netulburata, zilnica, punctuala ma tampeste. Vad pe FB bucuresteni invocand ploaia si-mi dau o palma peste frunte; asta era! Ploaia, nu toamna, ploaia, cum de nu m-am gandit! Pe cuvant ca uitasem ca uneori ploua si vara.
Dar nu vara asta. 


marți, 3 iulie 2012

Haoleo mamicule, azi mi-am luat primul salariu de la serviciul nº1. Am platit chiria, intetinerea si Uniceful, mi-au ramas 28 eurici mici, mici pentru internet, mobil si mancare pana la salariul de 50 de zile al serviciului nº2.

luni, 2 iulie 2012

Si-n Spania minerii planteaza panselute. Pe 11 iulie se astepta sa ajunga la Madrid.

vineri, 29 iunie 2012

Pentru ca se planuieste deschiderea unui Eurovegas langa Madrid, vor sa modifice legea antifumat in favoarea investitorilor. Mult a durat pana cand tara asta a inceput sa mearga de-a-ndaratelea.

Parca m-as apuca sa-nvat o limba straina. Sau niste medicina pentru ca de mai bine de un an am fost sfatuita sa-mi dau boardul, iar eu nu si nu, ca-mi place aici.

joi, 28 iunie 2012

Ma ia jalea zilnic la ora siestei - cand citesc ziarele si constat ca sunt din ce in ce mai saraca.
Metroul din Madrid urca preturile dupa cum ii tuna. Si dupa ce ca incepe puturoseste programul la ora 6, se gandeste sa-l scurteze noaptea in timpul saptamanii de la 1.30 la 12. Biletul de o calatorie s-a scumpit brusc de la 1 la 1.5 euro. Ala de 10 calatorii de la 7.4 la 9. Suplementul de aeroport de la 1 la 3 euroi de pe-o zi pe alta. Acum biletul simplu costa intre 1.5 si 2 euro in functie de numarul de statii. Abonamentul lunar (pe care mi l-a platit intotdeauna spitalul pana in mai) de la 43 parca (sau 45?) la 51.
De azi au crescut si taxele de aeroport. In Madrid si Barcelona cu 50%. Din iarna easyjet n-o sa mai zboare de aici (deja a renuntat la zborurile de seara din/spre Lisabona).
Ma intreb ce o sa fac cand or sa mi se termine banii.


miercuri, 27 iunie 2012

Stiti deja ca nu-i suport pe sudaci. In ultimul timp, ca un facut, dau saptamanal de unul si trebuie sa sed bland, sa fac mumos.
In spitalele publice sunt puse doua anunturi la vedere: primul e al colegiului medicilor - orice agresiune verbala sau fizica va fi actionata in justitie pe cale penala - al doilea e al spitalului - ora programarii e orientativa. In clinica particulara lipsesc amandoua si pacientul nostru e stapanul nostru, iar eu incerc sa-mi reprim pornirile proletare de muritoare de foame cand ma minunez cine ajunge sa aiba asigurare privata de sanatate.
La serviciul nº 2 am acumulat intr-o zi vreo 45 de minute de intarziere. Chileana a intrat in cabinet scotand foc pe nari si mi-am cerut scuze de trei ori pana a catadicsit sa taca. A patra oara i-as fi explicat ca-n timp ce ea citea reviste, eu munceam; dupa asta probabil mi-as fi luat adio de la clinica.
In alta zi la acelasi serviciu, o ora de intarziere; au intrat cativa spanioli ciufuti, toti mi-au acceptat scuzele. Bineinteles c-a aparut si sudacul zilei. I-am cerut scuze o data si am schimbat subiectul. Am facut putin misto de el pentru ca era un fandosit si nu suport barbatii fandositi; n-a parut s-o ia prea personal, o fi crezut ca glumesc. A iesit hlizindu-se din cabinet.
La serviciul nº1 cu cine era sa mi se intample maronul, daca nu cu o sudaca. Ii spusese terapeutei ca aseaza copilul pe burta (in ciuda gastrostomiei) si ca asta merge in patru labe. Daca ma-sa poate, eu de ce as fi mai bleaga? Am pus copilul pe burta, dar cum continua sa urle si altceva nu facea, l-am intors si-am vazut o pata de sange. L-am curatat cum am putut (doar patase, nu continua sa sangereze) si i-am zis ma-sii sa-l duca la chirurgul de garda. Acum astept cu interes plangerea.

luni, 25 iunie 2012

Mi-e din ce in ce mai greu sa ma despart de cei din tara de dincolo. Ultima data cand am vazut-o nu stiam ca va fi cu adevarat ultima.

marți, 19 iunie 2012

Am ramas fara somaj; am renuntat la el din cauza unor scheme dubioase de compatibilizare a part-timeului cu liber-profesionismul.
Sa bem, dara. De ciuda.

miercuri, 13 iunie 2012

Pana acum am crezut ca-i vorba de un trip, azi mi s-a parut un pic sinucigasa.
Poate ar fi cazul sa nu-mi mai fac calcule, cu cat muncesc mai mult cu atat castig mai putin (apar tot felul de asigurari de platit).

duminică, 10 iunie 2012


(foto furata din elpais.com)

sâmbătă, 9 iunie 2012

Ieri cretinul spunea ca Spania nu va cere fonduri. Azi au cerut. Si deocamdata "domnul" in cauza nu si-a contramandat vizita de maine in Polonia sa vada meciul. 

vineri, 8 iunie 2012

Ce chef am sa ma bag intr-un club si sa-mi las mintile acolo!

joi, 7 iunie 2012

Ieri a fost o zi din cele bune. Mai intai cobor din tren in alta statie, ma plimb douazeci de minute ca sa pierd vremea, apoi incep sa caut clinica al carei nume nu mi-l amintesc. La ora la care ar trebui sa fiu acolo, o sun pe directoare s-o intreb adresa.
Ajung ca nehalita la interviu hotarata sa accept trei dimineti, nu doar doua. Mi se ofera una singura. 60% iau eu pentru fiecare pacient. Excelent, batem palma, incep peste doua zile.
60% din cat?? doh

luni, 4 iunie 2012

La noul meu loc de munca de jumatate de om pe jumatate de iepure schiop "compostam" cu amprenta. Nu cumva sa traga cineva consejería in piept cu cardul colegului care-a plecat pe sest.
Inca nu stiu la ce sa ma astept cand voi primi parola de internet.
Ah, si pe langa copiile alea legalizate au vrut diploma in original ca sa puna mana pe ea, sa-i pipaie stampila in relief :)
I-am zis sefei sa le transmita alora din consejería sa-l sune pe fostul meu sef daca vor sa ma verifice.

vineri, 1 iunie 2012

"Statul" (comunitatea autonoma a Madridului) cere medic specialist si-l plateste ca absolvent. Daca semnez contractul cu ei, cu jumatate de norma si jumatate de somaj as avea cel mai mic venit de cand sunt in Spania.

Pentru semnat imi cer copie compulsata dupa titlu (adica sa scrie "conform cu originalul"). M-am dus azi in slapi la politia din cartier. "Nu, noi compulsam doar actele pe care le scoatem noi". "Pai, uitati, faceti dvs o copie si compulsati-o".
N-a tinut. M-am dus (tot in slapi, n-am mai trecut pe-acasa) la "organismul emitator" - ministerul educatiei. "Nu, noi compulsam doar copiile care raman in sediu; de ce nu vi le compulseaza unde vi le cere?" Buna idee. Sun; "ah, nu, la noi trebuie sa le aduci deja compulsate, consejería insista pe asta".
Sa ma pupe consejería! Le-am dus la notar. Sunt gata luni, e greu sa xeroxezi 2 pagini si sa pui stampila de 2 ori. Nu vreau sa ma gandesc c-o sa le dau bani.

Si pentru ca presimt multa alergatura, mi-am scos abonament metro-bus. De la tutungerie.

luni, 28 mai 2012

Traducere la a doua mana:

"Pastrez in continuare impulsul de a fugi, de a evada, ce apare brusc si rupe cadrul stabil al vietii, ma impinge spre situatii scandaloase si stari profunde de criza. E motivul pentru care aveam sa evadez mai tarziu din profesia ce mi-a fost desemnata, aveam sa scap pentru o perioada din cuplu, aveam sa iau parte la diverse "aventuri" incercand in acelasi timp sa scap de ele, aveam sa fug de relatiile amoroase si de prietenii, sa fug de la un oras la altul, de la o tara la alta, de la o clima la alta pana cand sentimentul permanent de a nu avea casa nici patrie aeva sa-mi devina familiar, mintea mea obisnuita cu pericolul avea sa inceapa, in sfarsit, sa functioneze intr-o "disciplina" artificala... Azi traiesc in acelasi mod, intre trenuri, evadari si fugi, fara sa stiu ce tip de aventuri interioare periculoase ma asteapta."
(Sandor Marai - Jurnalul unui burghez)


In spaniola:

"...sigo albergando ese afán de huir, de escapar, que surge de pronto y hace que se resquebrajen los marcos estables de mi vida, que me empuja a situaciones escandalosas y a profundos estados de crisis. Por ese motivo escaparía más adelante de la profesión que me estaba designada, escaparía por un tiempo de mi matrimonio, me enredaría en diversas "aventuras" y, al mismo tiempo, intentaría escapar de ellas, huiría de mis relaciones sentimentales y de mis amistades, y huiría, durante mi juventud, de una ciudad a otra, de un país a otro, de un clima a otro hasta que el perpetuo sentimiento de carecer de hogar y patria me resultó natural, mi sistema nervioso se acostumbró al peligro y empezó, por fin, a trabajar en una "disciplina" artificial... Hoy sigo viviendo de la misma forma, entre trenes, escapadas y huidas, sin saber que tipo de peligrosas aventuras interiores me esperan"

marți, 22 mai 2012

In prima zi "fara ocupatie" am stat 5 ore in metrou si pe holuri de spitale, nereusind sa vad niciun sef de sectie. Dar am lasat inca un CV (al 3lea) la Militar.
In a doua zi fara ocupatie am primit in sfarsit!! titlul provizoriu de specialist in care a trebuit sa corectez numele si numarul de identificare, sa mi-l mai scrie o data si sa ma duc dupa semnatura. Cu titlul in dinti si pornita rau m-am dus la consejería direct la madama care-mi spusese ca-s locuri libere, apoi ca nu-s. Mi s-a parut sincera in mirarea ei cum terminand la aceeasi data, unii au avut titlul mai devreme si s-au inscris la fortele de munca, iar altii n-au avut cum. Si-a dat seama de truc si mi l-a explicat: probabil  au trecut "schimbarea postului", nu "in somaj".
Degeaba am alergat sa ajung devreme, la biroul din cartier era cu programare, asa ca pana saptamana viitoare nici macar somera nu sunt.
Iar cand am ajuns acasa, vecinii care stiau ca ma inundasera saptamana trecuta, cu care vorbiseram (eu si proprietarii), care negasera cu nesimtire pana au vazut cu ochii lor, care m-au pus sa stau acasa cand vin aia de la asigurari sa le vada isprava, numitii vecini, ce sa vezi, m-au mai inundat o data.
Si azi e abia marti.

luni, 21 mai 2012

Nu inteleg cum una care e in concediu de maternitate pana la jumatatea lui iunie poate semna contractul de medic evaluator (pt consejería Madridului), in timp ce eu, desi primesc certificatul de specialist maine, n-am putut si-am ramas fara. Cand stiam ca mai e un singur post disponibil, tutora mi-a zis ca stie lume in consejería si sa facem presiuni ca sa mi se rezerve postul, dar mi s-a parut jenanta optiunea si-am cam facut nazuri. Intre timp s-a dat, tutora s-a calmat, eu o sa ma duc maine ca muritoarea de rand, singura si fara sa pun intrebari, sa le dau titlul, poate-poate.
N., cand i-am povestit, mi-a spus ca in concediu de maternitate nu se poate semna un contract de munca. De unde intelegem ca cealalta ar avea si ea o tutora influenta care i-a rezervat postul.
Iac-asa merg lucrurile in tara asta.


sâmbătă, 19 mai 2012

Ieri s-au asezat cu noi la masa 3 catalani. Bai, ce pretiosi! Pana si apa le putea in biata Córdoba.
Or fi cum se spune despre ei ca sunt.

vineri, 18 mai 2012

Exista saptamani in care lucrurile se accelereaza de la o zi la asta spre o schimbare. Nu stiu daca sa opun rezistenta sau sa ma las dusa. Nu e vorba despre o ocazie, ci despre intamplari fara legatura intre ele care lovesc in acelasi punct. Si doare al dracu'.
Ieri dimineata am aflat ca toate posturile de medic evaluator  (din "consejería") au fost ocupate. Dupa amiaza am fost intrebata daca m-as duce sa lucrez langa Bilbao.
Zboruri directe Bilbao - Lisabona? Mda... Chestia asta care a inceput intr-o vacanta si continua in zilele libere nu are treaba cu realitatea. Mereu am amanat decizia, am discutat-o si iar am amanat-o, dar provizoratul asta trebuie sa se termine.
Problema e ca nu stiu sa traiesc altfel.

sâmbătă, 12 mai 2012

Colegii pe care i-am vazut la petrecerea de ieri, mare parte din ei sudamericani (3 spanioli intr-un grup de cel putin 15 persoane, nu stiu de ce nu se amesteca) sunt nevoiti sa semneze contracte pe un an (imposibil in sistemul public chiar si pentru un spaniol) sau sa plece. Multi aleg sa mai dea o data rezidentiatul si s-o ia de la capat cu o noua specializare, viza de studii, garzi prost platite.
Eu macar pot lucra sezonier (mi-au zis in spitalul militar ca poate au nevoie de mine in vacante). Un fel de capsunarit pentru care nu sunt nevoita sa cer viza temporara de lucru, dat fiind ca plateam deja cand Zapatero si ai lui au dat o lege retroactiva (au hotarat in octombrie ca se aplica din iulie anterior, pupa-i-ar mama de destepti).
Sa nu ma plang deci, altora nu li se permite nici macar atat.


vineri, 11 mai 2012

E aproape 11 si mi-e somn si lene sa ies din casa. Ce program tembel de intalnit la miezul noptii! Dar la ce viata sociala (n)-am, ar trebui sa-mi misc oasele, s-ar putea sa fie ultima petrecere cu colegii de alte specializari. Nu ca mi-ar parea rau, dar o sa ajung pana si eu sa ma cred anormala.

marți, 8 mai 2012


Mai am 3 zile de munca (+ cateva de congres cand sper sa ma plimb); in total 7 in care sa-mi tin gura, sa n-o kizdesc pe toledana ca doar ea e aia care-mi cumpara cadoul de hai pa.

Guvernul PP taie de la sanatate, educatie si cercetare si da unei banci al carei sef e fost membru al partidului de guvernamant. Care sef tocmai a demisionat ca sa arunce un pic de praf in ochi.

Ginerele regelui e judecat de pe vremea fostului guvern pentru afaceri dubioase cu statul.

Din ciclul "life sucks and then you die", maine o sa vad la consultatie o tipa de varsta mea care la 22 de ani a fost tratata de melanom, cand a nascut s-a descoperit o leziune vaginala (metastaza), iar acum or s-o opereze de alte metastaze - pulmonare. 33 de ani acum, da?

Vineri e iar zi de CVuri, dar dupa paragraful anterior mi-e rusine sa ma mai plang. Deci vineri e zi de CVuri, ura!

Daca stiti o metoda de a-mi aseza creierii la loc, sa nu mai visez interviuri, somaj sau pacienti, n-o tineti pentru voi. Daca-i vorba de meditatie, vreau detalii tehnice, va rog (Cora?). Fac aiurea ce fac, cand intru in capul meu mai rau imi e, gasesc acolo tot ce m-am straduit sa uit.

duminică, 6 mai 2012

Spaniolii de rand fac si ei ce pot in fata somajului.
Strainii extracomunitari, cum nu primesc viza de munca daca n-au contract de minim un an (am colegi specialisti spanioli care semneaza pe cateva luni de mai bine de 6-7 ani), s-au pus pe cuplat cu spanioli. Alea pe care nu le-am vazut toata rezidenta cu vreun bastinas nici macar la betie acum sunt, vai, inamorate peste masura si se mai si marita.
Eu fac clatite la cuptor, in caz ca va intrebati.

vineri, 27 aprilie 2012

Degeaba dai cu bata in balta daca nu improsti bine. Exista o performanta a ratarii care tine de talent si nu e accesibila unui gafist oarecare.
Luati notite: ma duc sa ma prezint azi unui sef de sectie - de 3 sectii, ca sa fim exacti (reuma, trauma si a mea). El format ca traumatolog. Vede in CV c-am facut niste ani de pediatrie si comenteaza. Ma intreaba ce-mi place iar eu, oh da, ce era sa zic, doar nu oase, muschi, articulatii ce tratau ei, eu dau duma cu infantilul. Bai, si era un post liber despre care nu se stia sigur daca fusese scos la concurs sau puteau angaja ei pe cine voiau.
Apoi ma prezinta unei doctorite careia ii spune ca-mi place traumatologia pediatrica. Iar eu fleosc inca o data, il contrazic pe sef (pentru ca de fapt mi place neurologia pediatrica), dar nu mai apuc sa vorbesc pentru ca niciunul din cei doi nu ma lasa sa dreg busuiocul.

Nu mai bine iau o pauza si stau acasa? Sunt un pericol pt mine insami.

Ce m-am saturat de vacanta asta in care ma trezeste ceasul in fiecare dimineata sa duc CVuri. Si e o vreme mizerabila de n-ai da nici un caine afara, taman buna sa ma duc la spitalele noi (unde se zice c-ar lipsi medici) asezate in mijlocul unui deal la 12-15 minute de mers de tren (da, ieri m-am dus cu trenul), metrou sau autobuz. Ca n-au putut, mama lor de dastepti, sa puna o statie mai aproape, ca doar e spital, nu pista de atletism.
Zilele astea am si avut noroc - 2 sefi erau plecati, azi trebuie sa revin sa ma prezint.
Si nici n-am chef sa incep din iunie, vreau o vacanta adevarata, fie ea si neplatita.

LE: am gasit o statie de autobuz - e de cealalta parte a dealului.

miercuri, 25 aprilie 2012

A venit un nou transport de compatrioti - s-a umplut centrul de cersetori; au si uniforma de lucru care pute de la o posta. Saptamana trecuta politia a dat iama intr-o retea romaneasca care aducea handicapati. Astia de acum sunt intregi.

marți, 24 aprilie 2012

Mi-e dor de D si de programul pe care mi-l facea: ma cara cu rolele pe sosele si rape, cand oboseam ne dregeam cu bere, cumpara ceva de mancare si ne mutam la mine, beam vin pana ne faceam prastie, apoi se ducea cuminte acasa. Si asa bucurestiul devenea suportabil.
De cateva ore ascult OCS pe iutub si caut un substitut alcoolului pentru ca nu pot asculta muzica romaneasca treaza (cred ca mi-am format un reflex) si nu fac fata dorului asa, pe uscat. 
Toata ziua a sunat chillout, am dormit pe el, am lucrat, am pierdut timpul, am visat la Ibiza si n-am avut nici pe naiba. Acum sunt la ocs - metodic, pe albume, in ordine cronologica - si ma perpelesc, n-am somn, beau ceai dupa ceai ca sa ma tin departe de alcool.

Retrogradez emotional: iar visez dinainte de 18 ani, ma inhiba mancarea, dorm putin. Angoasele in schimb infloresc, obsesiile asemenea, nu stiu unde o sa ajung in cativa ani. Hai niste Coma din 2002. 

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Calculatoarele au si ele un ciclu de viata; ala vechi trage sa moara in fiecare an inainte de congresul national. Cel nou are o periodicitate mai greu de intuit, nu-l apuca doar primavara, ci inainte de sesiunile pentru serviciu isi blocheaza ostil tastele. Acum ca i-a expirat versiunea de evaluare e bun si docil (si inutil).

miercuri, 11 aprilie 2012

Metroul se termina in mijlocul unui deal ciuntit: in dreapta nimic, in spate in zare ultimele blocuri ale orasului, la stanga spitalul; doar doua cabinete. Agenda in care imi scrisesem adresa era veche si incepea cu sunetul unei capsatoare - in iunie 2010 il auzisem o zi intreaga si mi-l notasem pentru ca-mi amintea de pasarea-arc a lui Murakami. O luna mai tarziu incepea sa se intample si sa se schimbe si continua sa.
Intreb de sef, mi se spune sa astept. Dupa 20 de minute mai intreb o data, mi se raspunde ca merita sa astept :) In timpul asta ma suna de la primarie ca sa ma pun in contact cu ei cand o sa fiu specialista, ca locuri ar fi. Buuun, ma inviorez un pic. Dupa 50 de minute apare numitul. "Din ce spital ziceai ca esti? Aaah, pai voi mereu ajungeti bine, nu ca altii; va aseaza seful vostru pe locuri bune". Nu stiu. "Noi aici suntem 2 pe 3 locuri. N-au angajat un al treilea si parerea mea e ca nici n-o sa-l."

N-am auzit azi capsatoarea, dar a meritat asteptarea. Acum urmeaza vacanta, final de rezidentiat, certificat de specialist, somaj. Si sper sa fiu a treia.

marți, 3 aprilie 2012

M-a tinut pana ieri - mi-am cumparat prima ciocolata; de multe ori e cea mai sanatoasa optiune la serviciu.
Mda.

luni, 2 aprilie 2012

Va vad cu imaginatie.
Intr-o luna jumatate termin rezidentiatul; petrecerea de adio o organizeaza rezidentii de penultimul an (colegul M si toledana semialfabetizata), dar cadourile le alegem noi astia care terminam si trebuie sa se incadreze in vreo 200 de euro de persoana, cred.
Nu prea stiu ce sa aleg. Prefer senzatiile in locul obiectelor si cheltui mai mult pe restaurante si carti decat pe haine si accesorii (de la Craciun nu mi-am mai luat nimic), asa ca sunt excluse stilourile, ceasurile sau gentile. In afara unei calatorii scurte intr-un oras (nu turism rural pentru ca n-am masina), n-am nicio alta idee. Poate aveti voi.

vineri, 30 martie 2012

Ma intreb daca toledana care a parut surprinsa ca nu ma duc in insule (termina rezidentiatul la anul si uneori mi se pare ca-i stau in coasta) e rauvoitoare sau doar netoata. Azi mi-a corectat in CV "carné" cu "carnet" si mi-a zis ca se spune "clase B".
Aiurea. E "carné de conducir tipo B", nici carnet, nici clase, nici su puta madre.

joi, 29 martie 2012

De aseara tot incerc sa-mi fac un CV, deja sunt cu nervii tandari.
Citesc pe internet ca trebuie sa aiba 2 pagini, experienta profesionala si scoala sa fie in ordine cronologica descrescatoare, publicatiile sa vina intr-o anexa, nu umpland paginile aiurea, iar hobbyurile mentionate doar daca au legatura cu postul.
Tizul aseara sa schimb verdele cu albastru (imprimanta scoate alb-negru oricum). Si sa-mi trec hobbyurile ca-i intereseaza ce fel de om angajeaza, nu doar studiile si munca.
Specialista T dimineata ca trebuie sa-mi trec publicatiile. Si habar n-avea ca exista "carta de presentación". Necesar CVul, dar tot la o discutie intre sefi o sa se ajunga.
Tutora C sa-mi explic stagiile din rezidentiat (de parca n-ar fi o formare stabilita prin lege, publicata in MO), ca nu-i totuna sa fac infantil la noi - centru de referinta national - sau in alta parte. Si sa-mi trec studiile in ordine crescatoare, ca "asa se face in Spania" (doar ca aia care scriu despre asta pe internet au o alta parere)
Specialista N spune ca poate avea oricate pagini sunt necesare. Si ca scriu ce scriu in el, dar ma angajeaza daca ma cunosc.
Prientena N are un CV de 6 pagini plin de balarii - anume insirate tooaatee stagiile din rezidentiat, inclusiv alea complementare si de umplutura, 3 randuri de text ca sa spuna c-a terminat facultatea.

Acum nu stiu daca "asa se face in Spania" si ar trebui sa-i ascult pentru ca si sefii de sectie sunt la fel de petarde ca astia sau din contra, sefii stiu cum trebuie sa arate un CV.

duminică, 25 martie 2012

Mi-ar fi greu sa plec de aici (m-am gandit, dar n-am facut nimic) stiind ca exista asa ceva. Cam cum mi-a fost plecand din bucuresti sa renunt la a ma duce la teatru.
Zilele trecute m-a cam luat jalea, o tot intrebam pe prietena O. ce mai stie de diferiti actori. Nici ea nu mai fusese la teatru, dar ii vedea la filmari. Caru' cu bere avea un cuartet si bratele mate ale violonistei mi-au amintit de studentii din Cassandra, de mirosul salii, de Strada Franceza la iesirea de la spectacol. Am trecut pe acolo, dar n-am vazut intrarea, nu stiu daca s-au mutat. N-am reusit sa ajung la Bulandra, la niciuna din sali, zona Icoanei mi-a ramas ascunsa oricat m-am straduit sa-mi amintesc unde e.

vineri, 23 martie 2012

Zilele astea ma umplu de stiinta - congresul de infantil din Madrid. Sefa societatii e tot isteata aia de anul trecut care i-a numit provinciali pe organizatori la ei acasa. Anul asta ne citeaza dintr-o "zarzuela tipicamente castiza y madrileña". Iar in fondul foto apar cele 4 turnuri din nordul orasului, cam asa:

Ati vazut bine, avionul e un bombardier. 

duminică, 18 martie 2012

Ce frumos am mintit amandoi, ce bine ne statea impreuna si alaturi de familia mea, de pana si eu ma entuziasmasem pana la insomnie. Si as fi vrut sa continue asa pentru ca ma simteam acasa. Dar a fost doar o ciorba reincalzita care s-a dus in ma-sa la intoarcere, la poarta de imbarcare. Din toata povestea asta cel mai rau imi pare de ai mei; s-au bucurat vazandu-ma cu ceva stabil cand tot ce ma privea era incert.
Bine, mi-ar parea rau si de mine daca n-as sti ca am meritat-o. 

Pasul urmator al minciunii e sa trimit pozele pe mail, cum am promis.


marți, 28 februarie 2012

Spun aici in fata celor 2-3 cititori ca de maine ma las de ciocolata. Nu pot continua asa, chiar daca in doua luni am luat doar un kil. Nu se poate sa ma scol din pat ca sa ma duc sa cumpar sau sa ies din consultatie intre doi pacienti si sa ma intorc mancand si sa ies apoi cu halatul patat. E sanatoasa (nu fac misto), am analize minunate dupa 2 luni de adictie incrancenata (inainte aveam perioade mult mai scurte de pierdut controlul).
Am zis ca de azi, dar dis de dimineata m-a intampinat un reprezentant farma care promoveaza un unguent cu capsaicina (extract de ardei iute) si mi-a dat o Lindt neagra cu chilly. Bre Javier, data viitoare vino cu creme sau cu pixuri.
Deci de maine; am zis.

luni, 27 februarie 2012

Recitit "Kaddish pentru copilul nenascut" de Kertesz, bun si acum, bun oricand. "Siempre tuve una vida secreta y esta fue siempre la verdadera"

"Spunea ca vorbesc mult despre libertate, dar libertatea la care ma refeream fara incetare nu insemna pentru mine, spuse, libertatea profesiei, a artistului [...] si de fapt nu insemna libertatea inteleasa ca amplitudine, forta, capacitate de acceptare [...] nu, libertatea mea era de fapt intotdeauna indreptata contra cuiva sau ceva, impotriva faptelor sau persoanelor [...], era un atac sau o fuga sau amandoua in acelasi timp si fara asta in fond nu putea fi pentru ca, dupa toate indiciile, libertatea mea nici macar nu exista. De aceea, daca nu existau aceste "lucruri si persoane", eu insumi inventam si creeam astfel de dependente pentru a avea de ce fugi sau ce infrunta."
De cand am renuntat la cafea si dorm 5 ore pe noapte, sunt intr-o continua alergare, toti mi se par impiedicati ce ajung mereu tarziu si pierd vremea vorbind. Iar eu n-am rabdare sa-i ascult si vreau liniste, liniste, sa se termine forfota din cap si palavrageala din afara.

marți, 14 februarie 2012

Mai vreti povesti cu africani? Mai am.
Vine ieri un senegalez la consultatie; un ONG se ocupa de el (e vanzator cu cearceaful) si si-au pus in cap sa-l opereze si o sa-l, nu stiu cine plateste, dar nu e treaba mea. Era inalt cat usa si imbracat lalai. Ii spun sa-si dea jos partea de sus ca sa-l auscult. Isi da cateva haine. "Si restul!" ii zic si isi mai scoate cateva straturi; ca-n filmele cu 20 de indieni intr-o masina. Cand ma plictisesc sa-l vad dezbracandu-se, ii zic sa-si ridice cele 2-3 bluze ramase. Si de sub tot mormanul de haine se iveste un corp plapand, un torace de adolescent malnutrit, o talie mai subtire ca a mea.

Mai vreti? Mai am.
Acum vreo 3 ani, o cameruneza imi spune, in spaniola fluenta, ca e constipata de cateva zile pentru ca mananca putin, de exemplu ieri a mancat o felie de paine cu branza, cand au bani isi cumpara fructe, dar acum n-au. Era slaba moarta, avea 2 degete amputate la una din maini si cicatrici de arsura pe ambele. Ii spun sa-si cumpere linte, 1,5 euro jumatatea de kg de linte uscata si din aia mananca mai multi. Imi raspunde ca nu au foc (traia cu un grup intr-o "albergue", dar nu stiam ca exista asa ceva neracordat la gaze in Madrid in 2008). Asistenta ii aduce un irigator de clisme si fata ramane in sala de asteptare sa citeasca instructiunile. Revine si-mi spune ca stie ca are hipocalcemie si daca nu cumva o sa-i faca si mai rau.
Iar eu in viata de zi cu zi am pacienti-petarde care iau "o pastila mica alba, dintr-o cutie verde" si nu citesc nici macar numele medicamentului, d-apoi prospectul. Si nu pricep neam ce le zici, desi le vorbesti limba materna.

joi, 9 februarie 2012

Seful medicinii muncii mi-a fost antipatic de la bun inceput - de la prima (si singura, desi ar trebui anuala) evaluare in care m-a pus sa fac niste teste psihologice la care n-am indraznit sa mint.
Apoi un an intreg veneam cu acelasi autobuz si nu stiam cum sa ma ascund mai bine intr-o carte.
Intr-o zi s-a asezat la masa mea si a T-ei, desi erau locuri destule prin sala. Ca de pe ce sectie suntem, daca avem vreo terapeuta gravida ca asa a auzit el si daca respectiva intra la electro unde n-are voie. Si pana la sfarsitul mesei si-a bagat nasul in toate cele. 
Intr-o vreme il tot vedeam pe linkedin, mai nou a incercat sa ma adauge pe fb.(??)

miercuri, 8 februarie 2012

Ce ma distreaza tehnicienii astia care vin sa repare un surub in casa si vazandu-ma ca pun intrebari destepte rau, v o r b e s c    r a r    s i   c u   t o a t a    g u r a   si fac gesturi explicative ca sa inteleaga si asta palida cum sta treaba; degeaba, n-au cu cine.

La noi in sat la club is dansuri

Mi-e dor de-un concert Zdob si Zdub; dar ma ia jalea cand ascult albumul nou - in engleza, fratii mei estici??? omaigad!
De la "Tabara noastra" incoace sunt din ce in ce mai slabuti. Ba cel mai mult imi place "Hardcore moldovenesc", asa in rusa cum e (ca tot intreba Cora ce muzica bastineasca ascultam). Problema cu nostalgia e ca doar putin s-o adulmeci si naiba te-a luat. Iata de mai bine de trei ore ma dau pe iutub si-mi tratez adictiile cu tuica, vin n-am, scuzati derapajul. 
Nu-i zi in care sa nu-mi vina amintiri de-a valma, inainte de a adormi mai ales. Azinoapte pe pragul de dincoace al somnului a fost vocea lui Pitis - se potrivea cu dealul inverzit ca-n teleenciclopedia. 

Am si nostalgii noi, de cand eram recent sosita si totul mi se parea posibil; astea ma tin lipita de Madrid si ma fac sa traiesc mai mult in capul meu decat in oras.

Am si mixte -  m-am dus singura la Barcelona in turism si ca sa nu par crescuta in padure, mi-am sunat colega din ultimul an aflata in stagiu acolo. Ne-am intalnit toti 3 (ea cu barba-su, cubanezi amandoi) si am ajuns, nu stiu cum, intr-o bomba pe o straduta perpendiculara pe Ramblas, in care puneau muzica din anii `80. O cunoasteam de 8 luni (pe barba'su deloc), dar asta pt caraibi e cam de juma de viata. Recunosteam toti trei melodiile de la primele acorduri; erau din copilaria noastra comunista (fiecare cu a lui, dar cat de asemanatoare), ne povesteam despre casetele inregistrate cu muzica de dincolo de granite, despre videoplayere. 

Am tot cautat o melodie de incheiere ca sa termin odata cu tuica asta ca sa nu miroasa maine de la o posta, nu stiu, fiecare pt sufletul lui.

marți, 7 februarie 2012

Cantec (vechi) de luat bocceluta si plecat in lume.

vineri, 3 februarie 2012

La Farola - "el periódico que da pan y techo"* - costa 2 euro si e vandut de "somerii in dificultate" (zic ei), adica practic de negri. Fiecare vanzator castiga un euro pe exemplar. Am vazut lume dandu-le bani fara sa cumpere, dar mi s-a parut jignitor.
Prima oara cand am cumparat, a fost de la unul tacut, lipit de peretele centrului comercial, nu asezat in usa si salutand "HOOOLAAAA!!" cum fac majoritatea;  m-a intrebat de unde sunt; am uitat de unde era el. Acum in acelasi loc e altul, la fel de nevorbitor si discret. Ieri m-am oprit sa cumpar; am scos toate monedele, am numarat pana la 1,7 si i-am intins un bilet de 10. Mi-a zis ca n-are sa-mi dea rest si sa-i dau banutii, ca-s suficienti.
Cum vine asta, ca unul care n-are dupa ce bea apa, sa-mi vanda un ziar de 2 euro mai ieftin?
(O fi fost o strategie de marketing, nu stiu :) Am schimbat la vanzatorul de gogosi si i-am dat diferenta)

In lumea civilizata se procedeaza asa.

*ziarul care da paine si adapost

miercuri, 1 februarie 2012

Sunt acum intr-un stagiu in care ma simt ca acasa - asa ceva n-am mai vazut din bastinezia.
Seful locului imi scoate intr-o zi cafeaua din cuptorul cu microunde in timp ce se incalzeste ca sa-si puna el ceasca. Una dintre infirmiere trece azi punga cu migdale prin fata tuturor invitandu-i, doar pe mine ma sare.  Terapeuta mica si razgaiata - iubita fiului sefului meu - autoritara cu pacientii de-mi vine s-o iau la palme, ridica tonul si mai si cand vrea sa intrerupa conversatia altora si simte o placere deosebita in a-mi incuia usa si a ma lasa sa astept. Rezidenta de cardio nici nu ma saluta; da' ma rog, o stiu de cativa ani si n-a fost o simpatica de la bun inceput.

marți, 31 ianuarie 2012

Duminica noapte:
Spanair a trecut in lumea celor drepti. Dar poza n-are nicio legatura cu asta.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Hai cu relativizarea

Ii spun lui E ca vad colegii care au terminat rezidentiatul anul trecut ca stau linistiti in somaj ("stau" e o forma de a spune, de fapt calatoresc fara greturi) in timp ce stirile din ziare sunt teribile. Imi raspunde ca trebuie sa relativizam. Si ca pe el, de exemplu, nu l-ar deranja un concediu de paternitate pentru ca ia te uita, nevasta-sa e gravida.
Fix ca-n bastinezia: cand se apropie sfarsitul rezidentiatului, lumea se pune pe impuiat (si anul trecut si acum doi ani, la fel). Altfel comentam dincolo ca-s tot felul de puturosi care traiesc din alocatia copiilor sau aici imigranti  care nasc ca sa-si scoata actele.

duminică, 22 ianuarie 2012

Am visat, in sfarsit, casa noua. Era la munte si avea gradina; eram cu ai mei si cu tizul. Ei voiau sa plece, iar noi sa ramanem.
In viata reala tizul imi da senzatia de "acasa" in ambele sensuri - in cel bun si-n cel rau. Nu e pentru ca ma freaca la creieri ca vrea copii. E pentru ca dupa ce si-a renovat apartamentul a continuat sa foloseasca mobila veche a parintilor. Cam cum foloseam eu in bucale cestile bunicii.
Cand ma mai apuca dorul de duca ma gandesc ca asa greu imi era si cand ma desparteam de ai mei. Si ma vad ca am supravietuit. Si ca m-am refacut - oarecum oloaga, dar merg si asa.

***
Dupa 7 saptamani in care s-a luptat cu statistica, N. i-a dat dreptate.

***
Dorm putin si-s cu creierii zdrente. Si daca dorm 9 ore in fiecare zi sunt la fel; asa ca la ce bun?

***
Trebuie sa ma duc in bucale. Sau sa ma vad cu prietenii oriunde. Cu aia vechi cu care vorbesc aceeasi limba - anume acelasi tip de umor si de ironie. Avertizeaza Blaga ca "Anii se vor lungi/ incet, incet, cu tot mai mari pasi/ de la oras la oras".

***
Visez mult si placut; ma trezesc tamp-optimista si pe parcursul zilei ma deprim; apoi noaptea o iau de la capat. O sa incep sa-mi notez concluziile, pana acum mi-a mers bine cand am tinut cont de ele. Si-o sa fac rost de un Murakami sa-mi puna creierii la loc.

***
Incredibil cat de putin imi doresc! Azi as fi vrut doar un film politist (sa nu ma solicite emotional) si un ceai. Si de saptamani bune nu-mi doresc mai nimic. Ma afund in ganduri din care cu greu ies la suprafata cand mi se cere; as sta acolo o vreme - e cald, liniste si slab luminat.

***
Ma ia jalea ca o durere de burta - extrem de biologic, nu stiu de unde mi se trage si ce sa fac cu ea.

vineri, 20 ianuarie 2012

Buna dimineata!



Nu, n-a nins in Madrid. Dar orice moment e bun ca s-o iei razna.

luni, 16 ianuarie 2012

De la gaypride-ul din 2006 (cred) cand s-au caftit jandarmii cu golanii veniti sa provoace (nu stiu pe cine, pe ei? pe noi?), sunt solidara cu ei by default. Bine, asta se poate schimba, dar ieri pierzand toata dup-amiaza si seara, am vazut, de data asta pe internet, nu acolo, cum isi incaseaza pietre si molotovuri.

http://georgecalin.blogspot.com/2012/01/piata-universitatii.html?spref=fb

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

De fiecare data cand m'am gandit  la un apropiat internat la TI ar fi trebuit sa'mi iau la revedere; nu s-a-ntors niciunul. Mi-e teama sa-i "vorbesc" lui N ca nu cumva sa-l pun pe fuga.

vineri, 13 ianuarie 2012

Vrand sa fac niste memory seals ca sa'mi asez creierii la loc, constat ca n'am nici macar o rigla in casa.
De cand am terminat scoala mintea mi'a luat'o la vale. M'am vazut si cam rigida in miscari, desi nu cantaresc mai mult si nu's mai sedentara ca'n adolescenta. Speriata ca ma ia varsta pe nepregatite, am inceput sa intind, sa contract, sa contorsionez pana mi'am revenit (si mi'am, pe bune).
Am creioane HB cred, carbune, acuarele, pensula, toate vechi si neatinse. Maine ma duc dupa rigla, raportor parca'i zice, compas.

joi, 12 ianuarie 2012

Cum sa fii luata de proasta

(si sa te si convinga)
Specialitatea mea are cateva supraspecializari. Fiecare medic are terapeutii lui. Avem pacienti vazuti de 2 sau 3 medici de aceeasi specialitate, dar de supra-  diferite.
Ieri i se aduce unei pacientute un calculator adaptat. Ma duc fara consentiment informat si semnat (sau macar in alb si sa cer sa mi se semneze pe loc), dar cu o camera foto. N-am hartoaga pentru ca aflasem doar cu o zi in urma ca vin tehnicienii. Cand vad terapeuta ca face poze, incep si eu fara sa cer voie tatalui pacientei. Cand sa plec, terapeuta imi cere pozele pt ca ei i se terminase bateria. Eu nu ii cer nimic in schimb.
Aseara i le trimit prin mail. Imi raspunde trimitandu-mi-le pe ale ei, cu precizarea ca parintii au semnat doar pentru terapeut (nici macar nu pomeneste de doctorita cu care lucreaza, de parca ea ar lua deciziile), nu pentru serviciul general.
Pentru ca ma tratez cu "regula celor 24 de ore" (nu kizdesc pe nimeni in primele 24 de ore, astept sa-mi treaca si raspund mai tarziu calma), n-am sa-i scriu ca si ea face parte din serviciul general si sa n-o prind ca foloseste fotografiile facute de mine pt care am drept de autor, asa ilegale cum sunt.
Pasul urmator e sa vorbesc cu sefa serviciului sa vad ce au semnat parintii, poate e extrem de strict si nu ma acopera. Iar urmatorul, sa vorbesc cu sefa directa a terapeutei pentru ca nu stiu s-o aiba in tratament.

Daca aveti nevoie de pozar care munceste neplatit, aici ma gasiti. La o adica spal si vasele gratis, la cat de cascata sunt.

luni, 9 ianuarie 2012

Un pic de deranj

Pentru ca cresterea numarului de ore de munca saptamanal nu ia in considerare garzile si se va aplica fie sub forma a doua dup-amieze pe luna neplatite, fie o sambata lucrata la fiecare 3 saptamani (oricum ar fi, se vorbeste despre platitul garzii de sambata ca zi lucratoare si asta e cel mai greu de indurat), rezidentii din Madrid pun la cale o manifestatie sau mai multe mai mici. Ideea initiala era ca la aceeasi ora, in aceeasi zi sa se stranga in fata fiecarui spital. De acord, am zis ca ma bag.
Mai sunt 5 zile si au venit destui cu ideea unei manifestatii comune, unii in Sol din cauza antecedentelor, altii in fata ministerului sanatatii (de parca n-ar fi hotararea guvernului regional, ci a ministerului, doh) ca sa blocheze Paseo del Prado.
Exista unii si mai destepti de atat care vor greva. Hai sa acopere ei serviciile minime ca-i vad capabili (garda lucreaza in formatie completa in timpul grevei, nu la 20%)
M-am razgandit.

miercuri, 4 ianuarie 2012

Infantilisme

Continuu sa visez casa si familia dinainte de 1997. Ala a fost anul in care mi-am schimbat camera (s-a insurat fratele meu si a plecat) si am inceput sa ma visez scurt, mereu inainte de trezire, in hoteluri necunoscute. Dar in visele profunde, lungi si cu actiune, sunt in camera cu iedera in care am crescut.
In 2004 m-am mutat singura. Am amenajat cu ai mei, am proiectat noi mobilele, tata a pus parchetul ales de mine, totul e al nostru si numai al nostru, pana si plantele sunt puse de noi sau mostenite de la bunica odata cu apartamentul. Desi acum am amintiri placute si cateodata ma gandesc ca sunt acolo ca sa adorm linistita, ma stresa teribil zgomotul strazii, dormeam prost si aveam des angoase (in stagiile dure - onco pediatrica, neonato). Imi placea sa-mi chem prietenii si sa ma duc la cei care se mutasera singuri sau in cuplu. Cu toate astea, cand ai mei plecau in concediu si mergeam sa le ud florile, ramaneam peste noapte acolo. Coltul de balcon acoperit cu iedera (care noaptea prindea viata si nu ma lasa sa dorm) ma seda ziua. 

Niciuna din camerele de hotel in care ma vad inainte de trezire nu ma nelinisteste. Imi place sa calatoresc, nu ma simt pierduta (spre deosebire de tiz care dispera daca ne certam intr-o tara straina si se poarta ca un copil pierdut intr-un supermarket), mi s-a intamplat sa ma simt ca acasa, sa recunosc strazi, sine de tramvai, interioare de biserici protestante si cladiri in Stockholm, fara sa le fi vazut vreodata. 
D-asta ma uimeste persistenta casei si familiei dinainte de 1997. In vise nimic nu s-a schimbat de la 18 ani. In urma cu cateva zile eram iarasi in camera cu iedera, dar pe geam se zarea, in sfarsit!!, blocul pe care il vad acum cand scriu din Madrid.

duminică, 1 ianuarie 2012

Noaptea orfelinilor

La mexicani am cantat cielito lindo (mai ales el), ne-am pupat cu chelnerii si mariachi (mai ales eu), ne-au distrat de parca ar fi fost petrecerea noastra.
Hai s-avem noroc anul asta!