duminică, 30 septembrie 2012


La multi ani, Rudolph!
Din partea mea:
1.  Cati ani ai avea daca nu ai sti cati ani ai ?
Cand ma ascult ce vorbesc, parca intineresc :) Sunt inca imatura.
Cand ma vad in oglinda, corespund varstei.    

2.  Daca speranta medie de viata ar fi numai de 40 de ani, ce ai face diferit de ce faci acuma?
As petrece mai mult timp acompaniata. Uite, ieri am chiulit de la o petrecere.
 
3.  Cu cat ai contribuit procentual la cursul vietii tale de pana acuma ?
Avand in vedere ca din cei 33 de ani, doar in ultimii 4-5 am decis eu, cam putintel.    

4.  Exista vreun lucru pe care il faci cu totul altfel decat crezi ca il fac alti oameni ?
Mancarea.
   
5.  De ce crezi ca lucrurile care te fac pe tine fericit nu ii fac pe toti ceilalti la fel de fericiti?
Fericita-fericita? Sau multumita?
Fericirea e cam ca starea de sanatate, cred ca in mare parte avem toti nevoie de aceleasi conditii.
   
6.  Exista vreun lucru inutil in jurul tau pe care este cazul sa il arunci ?
Pedala clapelor, acum am vazut-o. Am incercat-o o data, e invers fata de cea a unui pian (scurteaza sunetele, nu le prelungeste).

7.  Ce este mai rau, sa plece un prieten de langa tine, sau sa pierzi prietenia cuiva care traieste aproape de tine?
Sa pierd prietenia.
   
8.  Pentru ce lucru anume te simti cel mai recunoscator ?
Ca suntem sanatosi.
 
9.  Ti s-a implinit deja pana acuma cea mai mare spaima ?
Nu - boala grava.
 
10. Cand a fost ultima oara cand ai mers in intuneric calauzit doar de lumina blanda a unei idei in care credeai cu adevarat ?
In iunie.
   
11. Ai fi de acord ca sa traiesti cu 10 ani mai putin daca ai putea deveni ff frumos sau ff faimos ?
Nu.

12. Ce ai face diferit daca ai sti sigur ca nu te va judeca nimeni pt ce faci ?
Ehh :) Cred ca mi-as lua lumea-n cap pt un an, fara sa dau telefoane si mesaje ca-s bine, fara sa trimit mailuri. Mi-e dor de zilele in care nu se preocupa nimeni pt mine (cu ai mei vorbeam devreme, apoi plecam din casa). A durat putin, la inceputul sederii in Madrid.
   
13. Oare peste 5 ani iti vei aminti ce faceai azi ? Dar ieri ? Dar alaltaieri ?
Ce fac azi da, pt ca am de gand sa ma duc la 2 expozitii si un film. De ieri si alaltaieri n-as avea ce sa-mi amintesc.

joi, 27 septembrie 2012

Stimati compati emigrati

Va apuca asa, vreodata, brusca solidarizare cu gazdele cu care de altfel nu aveti multe in comun?
Pe mine, in ultimul timp, ma cam. Cred ca de la 19J (marsul functionarilor) mi se trage, pana atunci ma uitam ca la spectacol, acum ma framant, ma simt vinovata ca lipsesc, n-am stare cu laptopul pe genunchi.
Ieri au fost mai linistiti. Sambata se inconjoara iarasi congresul.
Daca mai vreti videouri - pulane in Atocha pentru o presupusa vandalizare - aici gasiti. Spania, 2012  :-/

miercuri, 26 septembrie 2012

Va fi si un 26-S

In seara asta o iau de unde au ramas, probabil fara autorizatie (nu stiu).
Din pacate nu toti provocatorii sunt hooligans sau rapidisti. Unii sunt "manifestanti" ca cei de mai jos, minutul 3.00, care trag dupa ei un alt civil si-l pun la "adapost"... in arest.


Altul din aceeasi gasca.
Are si "infiltratul" asta o logica a lui, sunt de acord; dar ori politia aresteaza nevinovati, ori infiltratii nu sunt nevinovati.   

marți, 25 septembrie 2012

Poze deocamdata pasnice.
Si-o filmare in direct (cu ciomageli incluse)

LE: mai bine de o ora pana la expirarea autorizatiei de manifestare si deja politia trage in aer si ventileaza zona.

luni, 24 septembrie 2012

Maine ne vedem la Congres. Cu buletinul in caz ca, aparatul foto, pantofi comozi.

LE (25 sept): azinoapte a venit toamna si nu mi-am dat seama pana azi prea tarziu, in sandale si-n maneca scurta nu m-am dus.

miercuri, 19 septembrie 2012

Urmarea

Rezulta ca noile mele colege, functionare, menopauzice, dilii (unele cu acte, unele inca fara) au fost azi mai intelegatoare si "suportive" (a naibii traducere) decat fostele 2 sefe din centrul de copii care nu mi-au raspuns la email. Fostei coordinatoare i-am scris aseara pt ca n-avusesem timp sa-mi iau la revedere de la ea. Fostei sefe care-mi propusese un 25% de zi de munca, i-am scris azi la prima ora sa-i spun ca nu mi se face "compatibilizarea" celor doua joburi.
Noua sefa, cand m-a vazut cu nervii la pamant si cu ochii umflati de nesomn si griji, a sunat consejeria si i-a pizdit un pic. Cateva minute mai tarziu am fost sunata si mi s-a zis cu un ton calm si spasit ca actualul loc de munca e sigur si fostul - rezolvat. Insa permisiune pt 25% nu pup, iar ca liber profesionist ar fi de discutat.

Este martes marrón

Azi la 13:30 ma suna consejería de los cojones ca vezi doamne nu pot lucra 125% din ziua de munca si ca trebuie sa las primul job (de 50%) la data de 2 septembrie (pt ca pe 3 am inceput noul). Si ca trebuie sa-l las  acum si sa le trimit prin fax suspendarea asigurarilor sociale. Ca de ce le-am zis ca lucrez "niste ore" cand erau 19 pe saptamana, ca de ce nu le-am zis c-am lucrat ca liber profesionist (pana pe 31 august, sa ma pupe, nu eram obligata sa le dau explicatii pt un contract ce incepea 3 zile mai tarziu), ca cum de asigurarile sociale mi-au zis la telefon ca cele doua joburi sunt compatibile si tot ei imi zic acum ca nu... Cum consejeria ma suna in fiecare luna sa-mi mai puna un bat in roata si sa trimita dupa acte in timpul programului de lucru pentru ca le vor a doua zi, mi-a sarit tandara si am inceput si eu sa tip pt ca certificatul cu "niste ore" l-am dus in iulie, dar l-au refuzat pt ca nu era trecut si salariul (dar cum l-am dus devreme, nu l-am trecut prin registru, asa ca doar cuvantul meu si memoria ei conteaza), ca ce am facut inainte de noul contract era treaba  mea, ca doar nu era sa traiesc cu jumatate de norma pana la marele job de functionar in consejeria de los cojones.
Am ajuns la 15.00 la primul job, am vorbit cu sefele, mi-am dat demisia pentru ca ele nu ma dadeau afara si am trimis prin mail actul cerut. Dupa demisie, din cate stiu, nu se poate cere somaj. Grija mea e ca astia de la consejeria, isteti cum ii vad, sau aia de la asigurari sociale, si mai si, imi desfac contractul de munca. Daca ma dau afara, vorba mamei, "tot raul e spre bine" ca mi s-a urat de ei si de "cariera" mea de functionar. Dar daca  exista vreo metoda de a-mi anula contractul pentru ca la data la care l-am semnat (30 iulie) n-am adus certificatul cu jumatatea de norma, mi-e ca pot ramane si fara joburi, si fara somaj.

Si pentru ca ziua sa fie una puta mierda pana la capat, m-am enervat pe tata pt ca-l lasa memoria si i-am zis mamei sa-l duca la un neurolog (sunt amandoi la mine pana maine). Doua saptamani cat au stat la mine m-am tot certat cu el din tot felul de motive minore. De fapt de cand ma stiu ma cert cu el din orice, nu reusesc sa ma port altfel, sa depasesc etapa de adolescent intarziat si nervos.
Cand a iesit din camera, mama mi-a zis sa ma fac ca nu stiu ca pe 4 mai a avut un accident vascular cerebral cu pierdere de memorie.
M-am uitat pe carnetul in care imi notez atacurile de panica, ala din februarie a coincis cu ajungerea mamei la urgente, dar internarea tatei n-am simtit-o.
"Si daca-ti zicem, ce poti face tu?"
"Daca ramai fara niciun job, te duci in Portugalia?", "Daca raman fara somaj, da"
"N-ai vrea sa vii in Ro, acolo macar ai casa ta?", "Si loc de munca? Si tizul?"
"Esti singura aici, cui ii zici oful?", "Nataliei* daca-i musai, dar ideea era sa ma descurc singura si pana acum mi-a reusit".

Intre noi fie vorba (mama poate a uitat), planurile mele in bastinezia era sa fac recuperare infantila. Acum sunt  specialista de recuperare, pana azi (ma rog, pana pe 2 sept) lucram intr-un centru pentru copii, am absolvit cursul de recuperare infantila, m-am perpelit vara trecuta cand mi-am amintit planurile marete de dinainte de emigrare, dar n-am indraznit sa le spun tizului.
Nu, nu ma gandesc sa ma intorc, dar ma intreb daca sunt unde trebuie, daca fac ce trebuie. Din cauza banilor am hotarat sa renunt la jobul care-mi placea si sa raman o functionara. Astea 18 zile m-am tot gandit cum sa fac sa dorm mai mult sau la care loc de munca sa renunt si cum sa fac sa nu ies din circuitul de recuperare. Mi-e clar ca o buna perioada de timp n-am sa ma duc la congrese, dar nu vreau sa pierd orice contact cu specialitatea.
Tizul, dupa ce i-am povestit maronul cu actele, mi-a urat sa se rezolve "in cel mai bun fel posibil". Nu stiu ce intelegeti voi din asta, dar parca nu-mi doreste sa raman cu postul de funtionara frecata la icre lunar de catre consejeria.

*Tizul, contabilizandu-mi prietenii pe care ii am in Spania, constata ca toti sunt niste "exclusi": o lesbiana, un fiu de imigranti, un basc.
Doua psihiatre am adaugat eu numaratorii.