miercuri, 25 decembrie 2013

Intr-o zi am s-o iau pe aratura si n-am sa mai gasesc drumul de intoarcere. Vad ziua aia venind.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Azi m-am vazut cu colegul de banca dintr-a 10a, era in trecere prin Madrid. A venit cu nevasta-sa frumoasa foc si cu cele 2 fete aidoma. Si el arata bine, nu ca un viitor administrator de bloc cum vad pe fb c-au ajuns alti romani insurati. Nu-l mai vazusem din '97 si recunosc ca eram cam stressata pentru ca liceul fusese - si inca mai e - culmea snobismului bucurestean, iar eu n-aveam cu ce sa ma laud nici acum, cum nu avusesem nici atunci.
Mi-a luat mai bine de o ora si jumatate sa ma aranjez ca pana la urma sa-mi reconfirm ca vechile complexe de inferioriate fata de colegii mei "nomenclaturisti", pilosi, bastani sunt de mult vindecate.
Spre deosebire de insotitorii varului meu, pe M si nevasta-sa nu-i preocupa aerul meu conditionat sau masina pe care nu stiau daca o am; poate pentru ca si ei sunt imigranti si nu se uita in farfuria altuia.


marți, 5 noiembrie 2013

varii

Printre amintirile traumatice din prima copilarie (gaurile in urechi, inundatia din Bulgaria) gasesc cu usurinta mirosul gradinitei: laptele ars, tocanita... Azi am pranzit la o conferinta niste "bonito a la riojana" - un fel de tocanita optzecista de peste sora cu moartea.

***
Primesc azi un e-mail publicitar de la women secret: 70% reducere la pijamale pentru primele 3 proaste nemancate doamne care se duc zilele astea la magazin, isi pun o pijama pe ele si ies asa pe strada. Un e-mail nu-l poti face sul, dar o pijama cred ca le-ar incapea.

***
Unul dintre profii cursului - un Dorel (la propriu) - si-a inregistrat adobele ca "marean".

luni, 7 octombrie 2013

Prietena R, din parinti sirieni stabiliti in Ro, are dubla cetatenie ca toata familia ei. Dupa licenta s-a dus la "acasa" din Alep unde-a cunoscut un arhitect cu scoala facuta in Bucuresti si a ramas. S-au casatorit si au avut 2 copii.
Ii scriu la cateva luni de la inceputul razboiului, imi raspunde ca "deocamdata sunt bine". Dupa inca niste luni Alepul ia foc si barba'su pune pe FB link catre ambasada Ro din Damasc; mi se taie genunchii si n-am curaj sa-i scriu.
In aprilie anul asta li se naste al 3-lea copil si in iunie ajunge cu ei (nu stiu daca si cu sot) in sfarsit la Bucuresti. Sunt in continuare acolo sau, cum zice ea, sunt "inca" acolo.
In vremurile astea in care ne permitem doar sa supravietuim, putine vesti sunt mai bune.
La 2 zile dupa a tspea despartire, urca pe fb o melodie care in limba lui vorbea despre prima zi din restul vietii. OK imi zic, o atitudine sanatoasa care-mi sta in gat.
Dupa inca vreo 10 zile, un link catre retete rusesti. Aha, bine, bravo, abia astept sa vad cum isi prinde urechile.
Azinoapte pun in sfarsit si eu pe fb un Asaf Avidan, "I don't laugh and I don't cry, I don't think about you all the time, but when I do, I wonder why; you have to go out of my door, leave just like you did before... One day baby we'll be old and think of all the stories that we could have told".
Ma trezesc pe la 5 dimineata cu remuscari, bai, e prea direct, nu-i frumos. Dau sa sterg linkul, dar vad ca prietena O, recent divortata, a zis ca-i place. Cateva ore mai tarziu tizul hop si el cu un like.
N-a mai ramas nimic de spus.

joi, 3 octombrie 2013

Un roman, un grec si-un spaniol, ca-n bancuri, au pus de-un proiect de biomecanica finantat de comisia europeana si au facut un curs online gratuit pentru 10 medici si un altul pentru ingineri.
Pe 30 septembrie se terminau inscrierile si pe 1 octombrie incepea cursul. Pe 2 ii scriu profului spaniol sa-l intreb ce face cu parola aia de nu mai ajunge. Mi-o trimite pe 2 seara.
Azi e 3 si-a picat situl (gazduit de greci).
Mai bine ne apucam de gradinarit.

luni, 26 august 2013

Cum guvernul a taiat cu avant de la cercetare (+  educatie, sanatate, handicap...), Institutul Canar de Boli Tropicale a inceput o cheta; 325.000 de coco din partea... tan na na na na... Senegalului. Suntem pe drumul cel bun, zic.

luni, 5 august 2013

Anul asta, vacanta low-cost (atat de low incat nici n-am intrat in economii, doar in prima de vara); am urmarit locurile in care au iesit joburi anul trecut si eu am zis nu, sa-mi fie de bine. Tara Bascilor cu autocarul, va sa zica.
Cand ajungi suficient de in nord, mizeria asta de podis se schimba cu niste munti decenti, maslinii si maracinii mamei ma-sii cu brazi, scade temperatura cu vreo 10 grade, mai o briza, mai o ploicica si cel mai important, se schimba oamenii :)
Bilbao e un orasel traversabil in lung si-n lat intr-o dup-amiaza, dar dupa 4 zile acolo m-a luat jalea cand a trebuit sa plec. Arhitectura draguta, cu rare excese, magazinase cu to' felu' (pantofi "vegani", sapunarie, accesorii haioase si cu mesaj, horchaterie de 5 generatii cu fotografii de familie si cu ultimul mostenitor servind). Lume mai faina ca acolo n-am vazut nicaieri, si nu zic de un chelner sau un vanzator, ci de absolut toti cu care am intrat in contact. Exceptionali bascii astia, n-am inteles cum au putut sa faca o ETA.
Eh, in San Sebastian m-am lamurit. Niste fumuri, niste fite, niste ciufuti ceva de speriat. Ne-am cazat intr-un colegiu cu internat care vara functioneaza ca hotel. Receptionistii vorbeau intre ei in euskera cand eram prin preajma, nu ne zambea nici dracu', ba ne-au si certat cand tizul a aparut fara tricou. Mai rau ca la scoala. Partea punk din mine nu era sa stea sa-nghita, asa ca noaptea ma dadeam cu skateboardul pe culoare (mi-am luat unul din Biarritz, midlife crisis-ul unora le vine mai devreme).
Oras seniorial, daca as fi venit dintr-unul mic, provincial, poate m-ar fi impresionat arhitectura, dar asa doar mi-a amintit de unele cartiere scumpe din Madrid. Zone verzi foarte extinse, trafic redus, multa grija pentru mediu. Magazine ca peste tot, lume bine imbracata, machiata, aranjata la orice ora si in orice cartier. Plaja renumita dar nu stiu pentru ce, ambarcatiuni ancorate in larg, nu doar in port, apa cu chestii plutitoare, asa ca am facut o singura baie in ultima seara, bleaaah.
Control de pasapoarte la granita cu Franta (autocar spaniol); m-au cam trecut transpiratiile pentru ca aveam doar buletinul, iar slavii din fata mea (n-am vazut de unde erau) aveau pasapoarte. Dar au avut francezii o prada mai usoara - au coborat un negru cu pasaport si card de rezidenta; l-au luat cu ei, pa si la multa revedere :(
Biarritz, desi mai faimos, n-are ifose, lumea e relativ draguta, nu te lasa sa te pierzi (a trimis primaria o scrisoare tuturor rezidentilor cum ca planul orasului e prost si turistii trebuie ajutati).
Vitoria, capitala administrativa a Tarii Bascilor, e cea mai provinciala capitala a regiunii. Clima si peisaje de podis, mancare de podis (si macelarii de cal), lume ok, zone kitsch, zone alternative, zone vechi in picioare. Cam atat, nu mare lucru.

Cu schimbarea de clima mi s-a vindecat dermatita care trecea in 4-6 saptamani; ce mi-e 6, ce mi-e 12.

sâmbătă, 15 iunie 2013

Azi m-am vazut cu varu-meu ramas in tara si plin de bani. A venit la un congres la care a participat 2 ore in fiecare dup-amiaza si in care i s-a platit tot, inclusiv cheltuielile sotiei. Nu, nu-i medic de gauri, dar prescrie medicamente scumpe.
Ni s-au alaturat si 3 prieteni de-ai lui - unul din Bucuresti, ceilalti de prin Moldova (pe cale de pensionare). La intrebarile lor am raspuns ca o ratata innascuta. Spre deosebire de ce cred cei ramasi si "aranjati" (inclusiv colegi de an, nu doar 'ai batrani), majoritatea nu ne ducem sa ne umplem de bani, nu ne intereseaza sa luam ochii pulimii cand ne vizitam parintii.
Asa ca la toate intrebarile (inclusiv cele gen mama - "cand te mariti?") am dat raspunsul gresit. Am un part-time, n-am de gand sa-mi iau casa, n-am masina, n-am de gand sa ma marit, n-am aer conditionat, nici macar televizor. Cred ca l-am facut de rusine pe dom' doctor var :)) Am sunat-o pe mama s-o avertizez in caz ca aude de la matusi-mea ca-i vai de steaua mea.
In afara de faptul ca-s din ce in ce mai eco (si nu pt ca-s din ce in ce mai saraca), idealul meu de libertate a fost intotdeauna confortul cu minimum ca sa ma pot misca. Nu-i stanga, nu-i anticonsumerism, e doar spatiul limitat din caravana din capul meu.
La doar un an si jumatate de la emigrare, ca raspuns la o nemultumire a mamei, scriam asta. Acum, la 5 ani de cand sunt aici, gandesc la fel doar ca nu-mi mai pasa. Si rad cand aud moldoveanul spunandu-mi, cu gest de numarat bani, sa fac garzi ca sa castig "prestigiu" :))
Bre frati romani, astea-s povesti de adormit capsunari, nu pe cei plecati dupa cai verzi pe pereti!

luni, 20 mai 2013

Conferinta azi cu fandositii aia din justitie despre evaluarea handicapului in fibromialgie si oboseala cronica.
Moderatoarea a venit intr-un beetle roz ca un milkshake de capsuni. O jurista a coborat atat de tantosa dintr-un taxi de-am crezut c-a gresit adresa.
Presedinta de onoare a nu'sh carei asociatii de fibromialgice era Printesa, asa ca trei colege dintr-un alt centru s-au imbracat in culorile Spaniei republicane, dar La Leti nu ne-a onorat. Pacat.
Magistratii au intrat in sala si s-au asezat la poza, 'na seara, 'na seara, camere, blitzuri, agitatie, ilustrii tepeni in scaune ca niste divi si dive, vai vai.
De incalzire a vorbit singurul medic invitat, un neurofiziolog care ne-a explicat printre altele ca exercitiul prescris e un tratament foarte util, doar ca urmatorul diapozitiv vorbea de taichi si qigong (n-am inteles cine-l prescrie), iar ultimul despre echipa medicala din care lipsea taman ala de recuperare.
Dupa cafeluta a vorbit o magistrata din Cantabria, monoton, circular, fara semne de punctuatie, dar privind direct in camera din stanga, apoi in cea din dreapta, insirand date si sentinte din comunitatea ei autonoma, timp in care am scris un mail, am frunzaritul FBul, m-am dat pe-un forum, iar cand in fotoliul de div s-a asezat judecatorul, am citit in diagonala stirile.
Multe fumuri, zero informatie, taiat venele in lung.

duminică, 19 mai 2013

Azinoapte in timpul votarii eurovision citeam pe twitter 2 (probabil) brits - @Charles_HRH si @Queen_UK    - si radeam cu gura pan' la urechi.
Azi la un brunch cu niste expati vegetarieni ma hahaiam cu doi englezi.
Cam cat de rau trebuie sa ajungi ca sa te distreze umorul britanic?

vineri, 17 mai 2013

Ce-o avea in ea o placinta cu ton care expira intr-o luna?
Da' biscuitii aia care m-au umplut de bube?

Zic niste domni citand din Harrison ca dependenta de produse cosmetice a unui ten uscat trece in 4-6 saptamani. :-/

luni, 13 mai 2013

Fizica invatata de la meditatorul al carui nume nu mi-l amintesc m-a ajutat sa intru la facultate; acum, la 15 ani dupa, e cazul sa profit si de celelalte invataturi.
Anume ca nu e niciodata prea tarziu sa te apuci de altceva. Era deja prof universitar cand s-a inscris la Stiinte Politice si era in sesiune cand imi facea harta astrala, previziuni pe anul in curs si ma intreba rabdator:
"Ia zi, Nume, care-s raspunsurile corecte la problema asta de jumatate de pagina?"
Cand nu stiam imi intindea o mana: "Ce spune intuitia ta feminina?"
Ehh, oricat se chinuia el sa mi-o dezgroape si oricate eforturi facea sa-mi creasca increderea in mine si in viitorul mic si negru, intuitia mea feminina dadea rateuri peste rateuri la fizica, iar in viata de zi cu zi era campioana in ale prostiei, obisnuita fiind cu teste grila, nu cu probleme cu raspuns incert.
Crescuta de mica drept toanta familiei, intuitia mea feminina ma avertizeaza in ultimul timp doar cu jumatate de gura si n-o iau in seama, doar imi aduc aminte tarziu ca parca a zis ceva.


sâmbătă, 4 mai 2013

"Oamenii tari pot sa infaptuiasca aproape tot ce doresc, dar nici cei mai tari dintre ei nu pot hotari ce sa-si doreasca" (Amos Oz - Sotul meu, Mihael)

Daca nu am eu grija de mine, cum sa ma astept la altul sa aiba? Si daca nu am grija de mine, cum sa am de altul? Si de cand e egoism sa am grija de mine?

miercuri, 1 mai 2013

Bucurestiul, in caz ca aveati vreo grija, e acelasi bucale cu multa spoiala.
Prima teapa mi-a dat-o o biserica. Eram pe langa Stavropoleos si am auzit toaca, m-am apropiat s-o si vad. Era acolo singura, neatinsa, si difuzoarele chemau credinciosii la slujba. Mda, hai pa.
A doua (si nu-s decat de 16 ore aici) a fost la Hanul Berarilor, repet, Hanul Berarilor, in zona Iancului (Bd. Pache Protopopescu) -  chelneri cu obrazul ca talpa pantofului care nu-ti mai aduc restul ca doar bacsisul e dreptul lor.

Preturi oribile peste tot, mai mari ca-n Madrid.

Acasa

Acolo unde tata opreste pe contrasens ca sa ma lase fix unde i-am zis.
Unde mama ma asteapta cu fructe, cafea, ceai, martipan, ciocolata.
Unde umblu desculta in casa desi mi-e o sila teribila de praful orasului.
Unde in sfarsit il intalnesc pe prietenul D si toate par in regula si la locul lor. Si ne plangem (mai ales eu) si bem, si ne facem curaj si mai bem, si ne spunem asteptarile si mai bem, si dezamagirile mici si repetate...  Si planurile -  pentru ca intotdeauna avem planuri cand vorbim unul cu altul. Si neinfrangerea, mai ales neinfrangerea.
Acasa e unde iti permiti sa alegi, unde toate mizeriile sunt optionale; dar pentru asta trebuie mai intai sa pleci, sa-ti faci un alt acasa cu program continuu si obligatoriu de care sa fugi. Dar acasa nicio intoarcere nu e posibila, zice Blaga.

miercuri, 10 aprilie 2013

Oare pisoiul, cand se ascunde sub masa si ma vede ca-l caut dupa canapea, o crede despre mine ca-s foarte proasta?

vineri, 5 aprilie 2013

Cele doua zile de normalitate au trecut. Judecatorul a suspendat azi citarea Infantei ca inculpata pana cand "Audiencia Provincial" hotaraste ce face cu recursul procurorului. Hai gata cu hahaiala, sa revenim cu picioarele pe pamant.

miercuri, 3 aprilie 2013

Ginerele regelui spune ca nevasta-sa n-avea habar de nimic si era decorativa in consiliul de conducere.
Fostul asociat spune ca nu era chiar atat de proasta.
Procurorul zice ca dadea in gropi.
Judecatorul isi scoate cele 2 ehem, si le pune pe masa si o cheama pe infanta sa declare ca inculpata, c-asa vrea el.
Procurorul spune ca face recurs.
Cu toata cacariseala asta de vreme, o sa fie o primavara interesanta.

vineri, 15 martie 2013

Am fost azi la o conferinta la spitalul militar (niciodata nu cunosc prea multi angajatori). O sefa dintr-un spital din sud m-a intrebat ce an de rezidentiat sunt; nu-si aducea aminte cucoana de cum n-am zis "da" unui post din Tara Bascilor si ea s-a sters cu argumentele mele, ba si-a dat si cateva pareri proaste si necerute... Nu i-am dus CVul, poate d-aia ma crede rezidenta.
Sponsori subtirei, n-am primit nici pix, nici foaie, doar niste retete de ortopedie. Iar la cafeluta ni s-a dat paine prajita in mult ulei, nescursa, cu zahar pe deasupra, ca-ntre razboaie, ma gandesc.

sâmbătă, 9 martie 2013

O sun azi pe mama sa-i zic la multi ani de ziua femeii muncitoare si a sfantului celor fara sfinti (n-am facut mucenici, sunt usor mahmura). Isi ureaza sa-i aduc numai bucurii. "Merci la fel! Dar cam complicat, ma mama, bucuriile mele nu prea coincid cu ale tale". "Pai sa ai si tu niste bucurii de om normal".
Da' zau asa, ce simplu ar fi, le poarta cainii atarnate in coada.
Hai sa traiti, dragi normali si anormali!

miercuri, 6 martie 2013

Maica-mea imi cere sa fiu tot timpul multumita, bine ca nu vorbim zilnic c-as obosi de la atata zambit.
Feisbucul n-a priceput ideea unui "dislike", iar mie mi s-a urat de la atata hahaiala, vai da' ce bine ne e, ce haiosi suntem, ce viata interesanta avem, ia sa dam un check la 4sq sa vada lumea ca mancam in oras, sa punem poze cu prieteni beti.
Asa ca mi-am dezactivat contul pana la urmatoarea pasa de exhibitionism. Sa vad cat ma tine. Sigur o sa am o viata si mai sociala, din ce in ce mai sociala; sau anti- , tot aia e.

sâmbătă, 2 martie 2013

1. Merci, Cora, sa traiesti!

2. Unspe lucruri care vreau sa se afle? Anul asta o sa fac mucenici - muntenesti ca mama sau oltenesti ca bunica-mea paterna daca gasesc reteta pe net. Uite c-am zis deja 3 lucruri despre mine.
Am 5 ceainice si parc-ar mai fi loc.
Nu ma mai tine stomacul la cafea, alcool, picant, prea mult ceai (inca 4)
M-as muta la tara daca mi s-ar da casa si pamantul, io n-as cheltui pe asa ceva; mai bine un apartament mizerabil, dar vacante faine.
Azi i-am luat mancare vegana motanului.
Nu suport pacientii care vin direct din carciuma, mirosind a alcool si a mancarica.

3. Raspund la intrebarile Corei:
De ce va e frica in viata? - De boala. Si pe locul 2, de mancare.
Ce va enerveaza cel mai mult la domneavoastra? - Ma enerva vocea, dar de cand cant cu castile in urechi sunt perfecta. 
Cu ce va incarcati bateriile? - Plec din oras.
Ce va place cel mai mult la poporul roman? - M-am gandit toata saptamana, pe cuvant; cred ca cozonacii.
Si "alternanta deal-vale", vorba lui Blaga, tensiunea dintre sedentar si nomad, "agricultorul care-l ucide pe pastor", vorba lui Noica - nu ca mi-ar placea, dar imi clarifica niste lucruri. 
Regrete? - Ca n-am reusit sa ma inteleg cu tata. Dar inca nu e timpul pierdut.
Cea mai mare dorinta pe anul viitor? - Sa cada guvernul. Mi-as dori si un post de munca mai bun, dar mai intai sa cada guvernul.
Ce va nemultumeste cel mai tare? - Prostul fudul. Si coruptul fudul (sa cada, deci, guvernul).
Ce v-ar face fericita maine? - O luna de vacanta.
De ce-mi este cel mai dor? - La asta am uitat sa ma gandesc. Cred ca de perioadele in care imi faceam planuri. Acum nu prea mai sper nimic, asa ca oha planuri. 


4. Nu stiu 9 persoane care sa-mi citeasca blogul, ma opresc aici.

Si iau o pauza de net mai lunga, sa convalescez. Mi-am cumparat azi 4 carti de Culianu, asa ca v-am pupat, sa fim sanatosi!

sâmbătă, 23 februarie 2013

Nu stiam atunci ca sfarsitul o sa insemne o intoarcere pe acelasi drum, ca absenta are si ea forma si ca exista o lipsa a absentei care face spatiul sa sune a gol. Drumul e ars si nimic n-o sa mai creasca unde absenta a facut corp. E timpul ca peste amintirile noi sa punem unele si mai noi. 

joi, 21 februarie 2013

Invizibilitatea din viata reala (stau la coada, imi vine randul si vanzatorul trece la urmatorul) are un echivalent in cea virtuala. Trimit mailul, vorbesc cu omul la telefon, stabilim un interviu saptamana asta - nu si ziua - azi e joi deja; nu va mai spun, ca mi-e rusine, ca intuitia imi spunea ca o sa si lucrez acolo.
Sau cumpar ebooks, nu merg linkurile, ma plang, mi se raspunde, mi se cer detalii, le dau si azi e joi deja. Stiu ca-s ok tipii, am mai luat de la ei.
Si mai profesionisti unii de la o fundatie care publica un post de doctor, "valoram pozitiv daca-i specialist in recuperare" (tradus, mai multe sanse de angajare cu salariu de nespecialist), program de stabilit,  tip de contract de stabilit, salariu de stabilit. Si eu atat de fomista incat raspund unei astfel de mizerii de oferte si cer detalii. Azi e a doua joi deja.
Imi vine o scrisoare acasa cum ca mi se renoveaza automat asigurarea de mal praxis la 1 aprilie. E abia februarie, ma scuzati, n-am lucrat in ultimele 5 luni, n-am sa marchez 330 de euroi doar asa, ca poate-mi poarta noroc. Le scriu sa nu, dar cred ca ar fi trebuit sa astept o saptamana cu vizibilitate mai buna.


duminică, 17 februarie 2013

Fostul asociat al ginerelui regelui a venit la parchet cu niste scrisorele care ne arata ca infanta nu e atat de prostuta pe cat reuseste sa para si ca ginerele (aluia caruia i-a zis Juanca - neacuzat de tainuire - sa se lase de d-astea) a  trimis CVul amantei regelui.
O fi pe linkedin?

miercuri, 6 februarie 2013

Ma intreb daca socul cultural in relatia cu un strain are aceleasi etape ca cel din emigrare; strain nebastinas, se intelege. O exista etapa 3? 4?

marți, 5 februarie 2013

"...salvo alguna cosa"

Partidul de guvernamant a fost prins recent cu diferite "cadouri" in plic, cu venituri nedeclarate si se estimeaza ca 70% din ce s-a contabilizat in paralel e ilegal.
Primul ministru - un "cagón" si jumatate - a evitat sambata intrebarile jurnalistilor veniti sa-l vada la TV cum vorbeste din camera de alaturi, dar ieri la intalnirea cu Merkel n-a mai putut sa se ascunda si-a dat duda dupa duda:
“Todo lo que se refiere a mí y a mis compañeros de partido no es cierto. Salvo alguna cosa que es lo que han publicado algunos medios de comunicación. Dicho de otra manera, es total y absolutamente falso”
"Tot ce se refera la mine si la colegii mei de partid e neadevarat. Cu exceptia vreunei chestiuni publicate de mass-media. Cu alte cuvinte, este in intregime fals".

sâmbătă, 2 februarie 2013

Deocamdata asta pe repeat. 
Maine o sa scot o foaie de hartie, creionul chimic si-o sa-mi scriu pe-ndelete frustrarile din ultimii doi ani si jumatate si cum am de gand sa le vindec anul asta. Si sa trec mai departe.
Dar e inca sambata, pot sa beau, sa dorm prost, sa uit de la ce am pornit.

Nasoala viata de cameraman

Declaratia de presa de azi a primului ministru.


joi, 31 ianuarie 2013

Guvernul popular care taie de la somaj, de la educatie, sanatate si handicap, care scade impozitul cazinourilor si ofera marilor evazionisti amnistierea fiscala, e bagat pana peste cap in rahat, dar se tine tare pe pozitii. Justitia, insa, n-are greturi.
Ma asez comod cu castronul de floricele sa vad cum se rostogolesc capete.
Ar trebui sa-mi traduc CVul in engleza pentru ca exista antecedente de destituirea judecatorului cand ne era lumea mai draga.

vineri, 25 ianuarie 2013

FB meu e curat si decent, am doar contacti pe care-i cunosc sau aproape si daca m-ar cauta vreun posibil angajator, nu mi-ar fi jena de ce gaseste.
Pe Lkdin cunosc cam jumatate; ma tot adauga medici de care n-am auzit in viata mea (si nici eu nu m-am remarcat la vreun congres) si accept ca poate-poate vine muntele la Mahomed si dau peste un loc de munca pe care nu l-am cautat. Pe FB a aparut in urma cu o luna un post in Teruel, i-am zis prietenei N si acum e acolo.
N-ar aparea ceva in Madrid nici de-al naibii.

duminică, 13 ianuarie 2013

Mai intai am vazut preturile de la hyperclinici si fostii colegi care lucreaza acolo. S-or umple de bani, mi-am zis. Am cautat de curiozitate cateva specialitati; pe a mea tarifele erau detaliate ca la coafor. Consultatia, bilant articular, bilant muscular (in ce mai consta consultatia, atunci, daca examenul clinic il facturezi pe bucati??), prescriere tratament. De toata jena. In fine.
Apoi mi-am amintit de dumnezeul nostru al tuturor medicilor - pacientul. Da note pe calificative.ro si ies niste medii ca la scoala de postasi (ai 4 stele la toate categoriile, dar media e 3). Mi-am cautat rudele, fosti colegi, fosti sefi. Si doar nu era sa ma abtin, m-am cautat si pe mine pentru cei 2 ani de pediatrie. Aveam 3 voturi (ca majoritatea celor cautati); la "tarife" aveam 4* din 5. Nu numai ca n-am cerut in viata mea, dar am si refuzat de fiecare data cand mi s-a oferit si nu cu jumatate de gura. Iar in tarisoara votanta am lucrat doar la stat, asa ca "tariful" nu putea fi altceva decat ciubucul.
Asa sa le ajute dzeu si lor.

Aseara am iesit cu o poloneza cu vreo 8 ani mai tinerica.
Era devreme si ne indreptam spre un bar de pinchos, la ora aia nu se putea manca altceva. Vorbeam de vreme, de gradele comparabile cu cele poloneze si din centrul Europei, de cum centrul e est pentru astia (spune ea) si de cum toti esticii suntem slavi (spun eu) cand, neasteptat la ora aia, apare un impartitor-de-flyere sudamerican si ne duce aproape de mana pana la un bar lounge (?) in care urla muzica dance si nici canapelele nu-s prea comode, dar are "cachimba" gratis si cocktailuri la jumatate de pret. Ne aseaza, ne aduce menu-ul (nu aveai treaba pe strada?) si insista cu cachimba aia, mama ei de sudamericaneasca. Ne uitam de jur imprejur si intelegem ca e narghilea. Vorbim de una de alta, de cum (nu) tin relatiile la distanta, de cat de palavragii sunt mediteraneeni (spune ea cu jumatate de gura si eu confirm entuziasmata, uite domne ca nu-s io ciufuta, mai sunt si altii care cred ca sudicii vorbesc de pomana), ii povestesc o faza din Rotterdam  cand tizul a incercat o conversatie despre vreme de dragul de a vorbi*, iar olandezul a intrat pe net sa-i spuna cum va fi in zilele urmatoare.
Cand ragusim ne ducem inapoi in treaba noastra, ca aveam de baut un vin si mancat niste pinchos. De cum intram ne ia in primire betivul de serviciu, "voi nu sunteti de aici", "da' de unde?", ne uitam una la alta si-i raspundem simultan ca "din est". "De unde din est?" insista chefliul si chelnerilor putin le pasa ca se ia cineva de clienti.
Dupa primul pahar inteleg ca nu lipsise alcoolul din cocktail. La al doilea intreb daca Mrozek a fost sau nu colaborator; nelamurirea ei se refera la romanii din Franta, de ce-s atatia; vorbim un pic si de Kertesz si Marai, ca tot suntem in zona.

Fain cu "esticii" astia, chiar daca e a doua oara cand ii intalnesc si ma baga sub masa.


*de Craciun a vorbit primul ministru portughez (iar de anul nou, presedintele). Dupa discurs, s-a gasit unul sa-si dea cu parerea intr-un studio TV. Pe 26 decembrie, alti comentatori pe alte posturi, de parca ar fi fost cine stie ce ezoterism, nu niste urari banale.

marți, 8 ianuarie 2013

De duca

Bietul motan s-a abtinut de la toate cele in loc sa se aia in AirEuropa (6 ore intarziere, 0 explicatii). Si-a varsat matele cand a ajuns acasa, eu mi-am varsat naduful in aeroport, ba am facut si doua convorbiri internationale ca sa le spun ce gandesc despre mama lor.
AirEuropa, da? Nu vreun lowcost.

Nu stiu cine-s astia de latra viata in ei, nici de unde au iesit.