vineri, 10 octombrie 2014

Fac tot posibilul sa nu ma sperii de ce intuitie buna am, o ascult oricand, ma amuz in metrou incercand sa ghicesc (si nimerind) la ce statie coboara vreunul ca sa ma pot aseza pe locul lui.
Cum sunt anxioasa, nesigura pe mine si paranoica, de multe ori ma intreb daca nu cumva din cauza mea mi se intampla ce mi se intampla. Citisem un articol scurt (care promitea sa continue in numerele viitoare ale unei reviste "alternative") despre cum sa-ti observi emotiile detasat; bineinteles ca nu-mi amintesc nici numele autorului, nici unde dadea cursuri de meditatie, am ramas doar cu ideea ca se poate, dar nu stiu cum sa deosebesc ce intuiesc de ce ma tem.
Partea proasta e ca acum sufar ca un caine din orice prostie.

joi, 9 octombrie 2014

Daca esti neica nimeni, cetatean spaniol, si da boala peste tine in Sudaca, te intorci intr-o urna, pentru ca statul spune ca n-are bani sa te aduca acasa intr-un avion cu suport vital.
Daca esti in afara Spaniei de mai mult de 3 luni, pierzi dreptul la asistenta medicala acasa, ceea ce intr-un fel e ok, pt ca nu platesti impozite (sanatatea aici e finantata si din impozite indirecte, nu doar din cel pe venit, asa ca africanul ajuns cu barca isi plateste dreptul la un termometru si o vorba buna cand isi cumpara un sandwich cu TVA, dar doar teoretic).
Oh, dar daca esti popa, stai de douaj de ani in Africa si vrei sa mori de ebola la tine acasa, te aduce guvernul ultracatolic imediat, redeschide spitalul de boli tropicale pe care guvernul local il transforma in spital de cronici si iti trimite cadre medicale care-au vazut filmul ala cu Morgan Freeman. Cand o infirmiera se contagiaza, dau vina pe ea, ii izoleaza familia si cativa colegi si ii omoara cainele pentru ca, nu-i asa, expertii celulei de criza stiu mai bine ca prostovanii aia care stau in mijlocul epidemiei africane, ca un caine poate fi sursa de contagiere.