Mai vreti povesti cu africani? Mai am.
Vine ieri un senegalez la consultatie; un ONG se ocupa de el (e vanzator cu cearceaful) si si-au pus in cap sa-l opereze si o sa-l, nu stiu cine plateste, dar nu e treaba mea. Era inalt cat usa si imbracat lalai. Ii spun sa-si dea jos partea de sus ca sa-l auscult. Isi da cateva haine. "Si restul!" ii zic si isi mai scoate cateva straturi; ca-n filmele cu 20 de indieni intr-o masina. Cand ma plictisesc sa-l vad dezbracandu-se, ii zic sa-si ridice cele 2-3 bluze ramase. Si de sub tot mormanul de haine se iveste un corp plapand, un torax de adolescent malnutrit, o talie mai subtire ca a mea.

Mai vreti? Mai am.
Acum vreo 3 ani, o cameruneza imi spune, in spaniola fluenta, ca e constipata de cateva zile pentru ca mananca putin, de exemplu ieri a mancat o felie de paine cu branza, cand au bani isi cumpara fructe, dar acum n-au. Era slaba moarta, avea 2 degete amputate la una din maini si cicatrici de arsura pe ambele. Ii spun sa-si cumpere linte, 1,5 euro jumatatea de kg de linte uscata si din aia mananca mai multi. Imi raspunde ca nu au foc (traia cu un grup intr-o "albergue", dar nu stiam ca exista asa ceva neracordat la gaze in Madrid in 2008). Asistenta ii aduce un irigator de clisme si fata ramane in sala de asteptare sa citeasca instructiunile. Revine si-mi spune ca stie ca are hipocalcemie si daca nu cumva o sa-i faca si mai rau.
Iar eu in viata de zi cu zi am pacienti-petarde care iau "o pastila mica alba, dintr-o cutie verde" si nu citesc nici macar numele medicamentului, d-apoi instructiunile. Si nu pricep neam ce le zici, desi le vorbesti limba materna.

Seful medicinii muncii mi-a fost antipatic de la bun inceput - de la prima (si singura, desi ar trebui anuala) evaluare in care m-a pus sa fac niste teste psihologice la care n-am indraznit sa mint.
Apoi un an intreg veneam cu acelasi autobuz si nu stiam cum sa ma ascund mai bine intr-o carte.

Intr-o zi s-a asezat la masa mea si a T-ei, desi erau locuri destule prin sala. Ca de pe ce sectie suntem, daca avem vreo terapeuta gravida ca asa a auzit el si daca respectiva intra la electro unde n-are voie. Si pana la sfarsitul mesei si-a bagat nasul in toate cele. 

Intr-o vreme il tot vedeam pe linkedin, mai nou a incercat sa ma adauge pe fb.(??)

Ce ma distreaza tehnicienii astia care vin sa repare un surub in casa si vazandu-ma ca pun intrebari destepte rau, v o r b e s c    r a r    s i   c u   t o a t a    g u r a   si fac gesturi explicative ca sa inteleaga si asta palida cum sta treaba; degeaba, n-au cu cine.

La noi in sat la club is dansuri

Mi-e dor de-un concert Zdob si Zdub; dar ma ia jalea cand ascult albumul nou - in engleza, fratii mei estici??? omaigad!

De la "Tabara noastra" incoace sunt din ce in ce mai slabuti. Ba cel mai mult imi place "Hardcore moldovenesc", asa in rusa cum e (ca tot intreba Cora ce muzica bastineasca ascultam). Problema cu nostalgia e ca doar putin s-o adulmeci si naiba te-a luat. Iata de mai bine de trei ore ma dau pe iutub si-mi tratez adictiile cu tuica, vin n-am, scuzati derapajul. 

Nu-i zi in care sa nu-mi vina amintiri de-a valma, inainte de a adormi mai ales. Azinoapte pe pragul de dincoace al somnului a fost vocea lui Pitis - se potrivea cu dealul inverzit ca-n teleenciclopedia. 

Am si nostalgii noi, de cand eram recent sosita si totul mi se parea posibil; astea ma tin lipita de Madrid si ma fac sa traiesc mai mult in capul meu decat in oras.

Am si mixte -  m-am dus singura la Barcelona in turism si ca sa nu par crescuta in padure, mi-am sunat colega din ultimul an aflata in stagiu acolo. Ne-am intalnit toti 3 (ea cu barba-su, cubanezi amandoi) si am ajuns, nu stiu cum, intr-o bomba pe o straduta perpendiculara pe Ramblas, in care puneau muzica din anii `80. O cunoasteam de 8 luni (pe barba'su deloc), dar asta pt caraibi e cam de juma de viata. Recunosteam toti trei melodiile de la primele acorduri; erau din copilaria noastra comunista (fiecare cu a lui, dar cat de asemanatoare), ne povesteam despre casetele inregistrate cu muzica de dincolo de granite, despre videoplayere. 

Am tot cautat o melodie de incheiere ca sa termin odata cu tuica asta ca sa nu miroasa maine de la o posta, nu stiu, fiecare pt sufletul lui.

Cantec (vechi) de luat bocceluta si plecat in lume.

La Farola - "el periódico que da pan y techo"* - costa 2 euro si e vandut de "somerii in dificultate" (zic ei), adica practic de negri. Fiecare vanzator castiga un euro pe exemplar. Am vazut lume dandu-le bani fara sa cumpere, dar mi s-a parut jignitor.
Prima oara cand am cumparat, a fost de la unul tacut, lipit de peretele centrului comercial, nu asezat in usa si salutand "HOOOLAAAA!!" cum fac majoritatea;  m-a intrebat de unde sunt; am uitat de unde era el. Acum in acelasi loc e altul, la fel de nevorbitor si discret. Ieri m-am oprit sa cumpar; am scos toate monedele, am numarat pana la 1,7 si i-am intins un bilet de 10. Mi-a zis ca n-are sa-mi dea rest si sa-i dau banutii, ca-s suficienti.
Cum vine asta, ca unul care n-are dupa ce bea apa, sa-mi vanda un ziar de 2 euro mai ieftin?
(O fi fost o strategie de marketing, nu stiu :) Am schimbat la vanzatorul de gogosi si i-am dat diferenta)

In lumea civilizata se procedeaza asa.

*ziarul care da paine si adapost

Sunt acum intr-un stagiu in care ma simt ca acasa - asa ceva n-am mai vazut din bastinezia.
Seful locului imi scoate intr-o zi cafeaua din cuptorul cu microunde in timp ce se incalzeste ca sa-si puna el ceasca. Una dintre infirmiere trece azi punga cu migdale prin fata tuturor invitandu-i, doar pe mine ma sare.  Terapeuta mica si razgaiata - iubita fiului sefului meu - autoritara cu pacientii de-mi vine s-o iau la palme, ridica tonul si mai si cand vrea sa intrerupa conversatia altora si simte o placere deosebita in a-mi incuia usa si a ma lasa sa astept. Rezidenta de cardio nici nu ma saluta; da' ma rog, o stiu de cativa ani si n-a fost o simpatica de la bun inceput.

Duminica noapte:

Spanair a trecut in lumea celor drepti. Dar poza n-are nicio legatura cu asta.

Hai cu relativizarea

Ii spun lui E ca vad colegii care au terminat rezidentiatul anul trecut ca stau linistiti in somaj ("stau" e o forma de a spune, de fapt calatoresc fara greturi) in timp ce stirile din ziare sunt teribile. Imi raspunde ca trebuie sa relativizam. Si ca pe el, de exemplu, nu l-ar deranja un concediu de paternitate pentru ca ia te uita, nevasta-sa e gravida.
Fix ca-n bastinezia: cand se apropie sfarsitul rezidentiatului, lumea se pune pe impuiat (si anul trecut si acum doi ani, la fel). Altfel comentam dincolo ca-s tot felul de puturosi care traiesc din alocatia copiilor sau aici imigranti  care nasc ca sa-si scoata actele.

Am visat, in sfarsit, casa noua. Era la munte si avea gradina; eram cu ai mei si cu tizul. Ei voiau sa plece, iar noi sa ramanem.
In viata reala tizul imi da senzatia de "acasa" in ambele sensuri - in cel bun si-n cel rau. Nu e pentru ca ma freaca la creieri ca vrea copii. E pentru ca dupa ce si-a renovat apartamentul a continuat sa foloseasca mobila veche a parintilor. Cam cum foloseam eu in bucale cestile bunicii.
Cand ma mai apuca dorul de duca ma gandesc ca asa greu imi era si cand ma desparteam de ai mei. Si ma vad ca am supravietuit. Si ca m-am refacut - oarecum oloaga, dar merg si asa.

***
Dupa 7 saptamani in care s-a luptat cu statistica, N. i-a dat dreptate.

***
Dorm putin si-s cu creierii zdrente. Si daca dorm 9 ore in fiecare zi sunt la fel; asa ca la ce bun?

***
Trebuie sa ma duc in bucale. Sau sa ma vad cu prietenii oriunde. Cu aia vechi cu care vorbesc aceeasi limba - anume acelasi tip de umor si de ironie. Avertizeaza Blaga ca "Anii se vor lungi/ incet, incet, cu tot mai mari pasi/ de la oras la oras".

***
Visez mult si placut; ma trezesc tamp-optimista si pe parcursul zilei ma deprim; apoi noaptea o iau de la capat. O sa incep sa-mi notez concluziile, pana acum mi-a mers bine cand am tinut cont de ele. Si-o sa fac rost de un Murakami sa-mi puna creierii la loc.

***
Incredibil cat de putin imi doresc! Azi as fi vrut doar un film politist (sa nu ma solicite emotional) si un ceai. Si de saptamani bune nu-mi doresc mai nimic. Ma afund in ganduri din care cu greu ies la suprafata cand mi se cere; as sta acolo o vreme - e cald, liniste si slab luminat.

***
Ma ia jalea ca o durere de burta - extrem de biologic, nu stiu de unde mi se trage si ce sa fac cu ea.