marți, 23 noiembrie 2010

De ce cand apare un copil in cadru, parintii obisnuiesc sa spuna aluia care inca n-are "hai, poate-ti vine si tie cheful"? Sau poate nu, ca nu mi-l cresti tu. Nu ma pot uita linistita la pozele cu plozii prietenilor ca imediat se gaseste cineva sa ma trimita la impuiat.
Daca m'as duce  in vizita in tara aia, as avea doar 2 sau 3 prietene si o verisoara cu care as putea iesi "ca fetele". Restul s'au inmultit si'au schimbat discursul, ma pun la curent cu varsta la care au inceput sa'si duca picioarele la gura, cu ce mananca, cu cat vomita.
Mi'e rusine sa recunosc ca'mi amintesc doar numele fetelor celei mai bune prietene si ca trebuie sa fac ceva efort ca sa zic sexul celorlalti copii.

Gasesc subiectul extrem de interesant, atat de interesant de mi'a fost lene sa scriu, noroc ca m'am enervat :)

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Dupa un pendrive (primit cadou de la reprezentanti, la ce m'oi fi asteptat?), laptopul nou, mobil si mp4, mi'a murit al doilea pen folosit rar ca sa nu'l umplu de virusii retelei de sanatate a Madridului. Aveam pe el un capitol de carte la care am participat (noroc ca s'a publicat deja), lucrarea pentru congresul trecut, bibliografie pentru congresul care vine, basca niste prezentari pentru spital, carti de specialitate si de ne.
Ma gandeam sa'mi iau un eBook, dar la cum merg electronicele in casa asta, mai bine ma plimb de banii astia.

vineri, 12 noiembrie 2010

Draga Cora, cu parfumul se rezolva asa: capacul de metal - la plastic si metal. Sticla de sticla - la sticle.
Apoi astept sa-mi treaca :(

joi, 11 noiembrie 2010

Bai, nu-i inteleg p-aia care se plang ca nu le vorbesc deschis, iar cand incep sa torn tot ce am pe suflet, se vaita ba ca nu le place tonul (inca o data mi-am rupt picioarele pe tocuri), ba ca sunt nedreapta cu ei, ba ca-s a dracu'. Niste sensibili, ce sa ne mai facem!

ne-acasa

Sunt frustrata, extrem de si nu-mi trece. Cx. a devenit a doua casa (am observat cand le-am povestit unor prieteni ca m-am dus de la aeroport direct acasa, iar aeroportul era Portela, nu Barajas), adica incep sa ma scoata din minti intoarcerile acolo; dar mi-au redevenit suportabile cele la Madrid.
Pana sa plec din tara de trista amintire, oriunde ma duceam gandeam "aici m-as muta, aici parca nu, ia sa vad ce preturi au apartamentele...". De cand sunt multumita de orasul in care stau, cand plec in vacante imi spun "aici m-as intoarce, de asta m-as lipsi..."

Prietenul basc E. e aproape muritor de foame, a studiat fara graba artele (cam 7 ani) si-a calatorit in regim backpacker amanuntit, fara sa sara niciun orasel care-i iesea in cale. De doi ani e cu o poloneza traitoare la ea acasa. El traitor un pic la Londra, acum un pic in New Mexico, proiecte de arta, ma-ntelegi. Bine, am vazut in ce hostaluri statea la Madrid (nu ca eu n-as fi stat la inceputul emigrarii in unul - mai curatel) si stiu ce manca (halvita adusa de mine din balcani), dar isi facea planuri ciudate pe care si le indeplinea. Optimismul asta tembel ma scotea din sarite cand eram in bucale si-i spuneam ca nu stie pe ce lume traieste. Imi amintesc de el cand imi fac calculele: cat se duce pe avionul spre Lisabona (in bani si in timp), cat imi ramane pt vacanta de iarna care are toate sansele sa fie ca celelalte, de cate ori nu ies in Madrid ca sa pot iesi in alta parte. Il invidiez ca poate, stiu ca n-as face ca el, dar macar mi se face jena sa ma plang.

(Sa nu uitam ca pasaportul lui e spaniol, nu romanesc. In momentul asta as zice merci si de unul romanesc.)

miercuri, 10 noiembrie 2010

Catinel

Imi duc azi laptopul stricat la fnac. Mi se spune ca dureaza 30 zile pana mi-l repara si-mi dau numarul producatorului. Dupa 40 de minute de vorbit si repetat manevrele pe care le facusem deja (gasite pe situl oficial hp), imi spun ca-mi trimit acasa un cablu in 5-15 zile lucratoare, probabil 5 pentru ca stau in Madrid, nu in vreun satelit; iar daca nu-s acasa, ma duc sa-l ridic de la posta. Le-am explicat ca nu stau acasa si ca nu-mi convine programul postei, il prefer pe-al magazinului.

***
Am cerut programare la consulat pentru un nou pasaport. Mi-au dat peste 4 luni. Apoi o sa mai astept o luna sau una juma` pana e gata.

***
In urma cu 2 luni am cerut sa mi se schimbe in contractul de munca seria pasaportului cu numarul de strain ca sa nu mai am probleme la declaratia de venit; inca n-au reusit s-o faca.

vineri, 5 noiembrie 2010

Cand se trage la sorti mi-e imposibil sa nu (incerc sa) trisez. Azi n-am fost atenta, asa c-a trebuit sa negociez rezultatul.  Asa am ales, n-am niciun regret, nici o jena, dar nici n-am sa dau explicatii reale. "Asa a fost sa fie", ca sa nu se simta nimeni jignit.
Laptopul nou  refuza sa se mai aprinda la 5 luni dupa ce l-am cumparat. Mobilul a inceput sa dea rateuri cand a implinit un an. Mp4-ul tot cam pe-atunci. Daca nu le-as fi luat de aici, as fi crezut ca-s reconditionate*. Acum scriu de la vechiul si fidelul laptop care de ieri nu mai are conexiune wifi, noroc ca am gasit un cablu prin casa; asta cat o mai tine si el, de doi ani face mofturi.

* eram in bucale si ma uitam cu jind la niste mobile; vine unul mai destept ca mine si intreaba daca-s noi; i se raspunde ca sunt "reconditionate".

joi, 4 noiembrie 2010

Conversatie ieri cu un coleg spaniol intalnit in lift; ii spun ca Londra mi s-a parut scumpa, el - ca si Parisul e...

Eu: da, si hotelurile de 2* din Paris sunt urate si cam murdare, n-au nimic de-a face cu cele de 2* din Madrid.
El: da, se vede ca asta e tara turistica, e mai ingrijita.