duminică, 25 aprilie 2010

un pic de normalitate

- cand iubita poloneza cu pantofi de papusa a prietenului basc E. imi spune ca mananca ciorba
- cand suedezul care-si termina berea pe strada arunca ambalajul la gunoi
- cand fiecare dintre noi scoate mobilul sa-si calculeze partea din nota de plata
- cand ai mei imi raspund fara sa ma intrebe de ce vreau sa stiu
- probabil c-o fi normal si sa am doruri cretine, or fi de duca, nu reale


Nu, indiferent de culoarea pielii, nu e normal sa fiu intrebata pe strada sau in supermarket daca vorbesc spaniola (de parca ei ar vorbi altceva). Nu e normal nici sa-mi spuna un pacient ca are o servitoare ("sirvienta", nu "empleada" cum zic toti) romanca. Si cu siguranta nu e normal sa ma simt prost sau ciufuta de fiecare data cand ii atrag atentia vreunei colege de apartament ca face mizerie in zonele comune.

"- A veces, cuando me levanto y me miro en el espejo, me parece estar viendo a otra persona. Si no ando con cuidado, esa persona me va a ir dejando atrás.
- ¿No sería mejor que la dejaras pasar delante? - dije.
- Entonces, habiéndome quedado atrás, ¿dónde me metería?
- Si fueran dos o tres días, podrías quedarte en mi casa. Tratándose de ti, que te has perdido tú sola, siempre serás bienvenida."
(H. Murakami - Sputnik, mi amor)

Niciun comentariu: