sâmbătă, 27 octombrie 2012

Din tot ce stiu sa fac, cel mai bine stiu sa ma tem. Ani de experienta in greturi, insomnii si cosmaruri curative.

Un comentariu:

Rudolph Aspirant spunea...

Oh, si eu sunt prieten bun cu emotia numita "anxietate". De obicei, o prefer de nivel moderat-crescut, deoarece daca e prea redusa tind sa nici nu o mai bag in seama, dar daca atinge un anumit nivel cat de cat respectabil chiar ma motiveaza sa devin mai constiincios. Metodele mele preferate pt a o modera la un nivel dorit de mine includ cel mai adesea:
a) Denial-ul, adica negarea totala a realitatii, inclusiv a nu baga in seama acea anxietate decat daca e deosebit de sexy,
b) Rationalizarea, in principal pasarea raspunderii pe alte entitati gasibile in jurul meu, ca de ex starea vremii, uraganul Sandy, luna plina, furtunile solare, noua perioada glaciala spre care ne indreptam chiar acuma cu ajutorul incalzirii globale, etc., ca totusi sa dau vina pe alti oameni semeni mie imi e cam jena,
c) mai rar in ultima vreme, (din cauza ca sunt in Norvegia), Umorul indreptat in principal catre mine insumi, ca totusi sunt mai narcisist din fire, nu altruist (asa cum se prefera in Norvegia).
Din pacate efectiv nu am imaginatia si creativitatea innascute necesare pt a putea participa prin Sublimare la creatii de opere de arta sau la inventii utile pt omenire, si am fost si elev deosebit de mediocru la scoala, asa ca nu imi prea ies Intelectualizarile deosebit de complexe la nivel cat de cat credibil, plus sunt si deosebit de indolent si distrat ca vicii principale probabil structurale recunoscute inca din nascare si reconfirmate de mai toata lumea cat de cat experta din jurul meu, inclusiv parinti, sefi, profesori, prieteni cu simt de observatie mai rafinat, etc., asa ca efectiv nu am anduranta necesara de a depune efortul sustinut necesar de diverse Proiectii dincolo de daca iar e cineva deosebit de sexy + intrigant pt mine in jurul meu si ma simt cat de cat motivat sa ma indragostesc de el.