miercuri, 6 februarie 2013

Ma intreb daca socul cultural in relatia cu un strain are aceleasi etape ca cel din emigrare; strain nebastinas, se intelege. O exista etapa 3? 4?

4 comentarii:

Cora_ spunea...

Nu stiu ce sa raspund, dar ma gandesc cum o fi "socul cultural" intr-o relatie cu un roman?
Tragic, cred. Pentru ca de cele mai multe ori nu esti pregatit sa-l infrunti si nici capabil sa-l recunosti.
Avantajul vostru e ca stiti la ce "sa lucrati", daca asta va intereseaza. Daca nu... :)
Bafta!

Sa ma pui nasha. Itz cumpar buchet, pe cuvant. :)

nume spunea...

vaaai, ce urat :)

vezi tu, asta e mintea mea de pe urma. cand era cazul sa-mi bat capul am considerat ca suntem prea diferiti. ieri abia mi-am pus problema ca poate era o etapa (ca faza a 2a din emigrare), nu un final, ca ar fi putut trece si ea cum trec toate.
imi notez, ca sa nu uit data viitoare.

Cora_ spunea...

Maaaa, sa nu ma intelegi gresit la faza cu "romanu'"... nu era generalizare, sunt insa cazuri cand chiar exista oameni in propria-ti comunitate cu care nu ai NIMIC in comun. Sigur ca de obicei nu-i alegi ca partener, dar ... nu e simplu, doar pentru ca "pare cunoscut".

Ai prins exact nuanta, asta era ideea. Io le zic asa din experienta personala, ca-s mai batrana... :)

Si inca ceva, daca chiar il iubesti si cu mintea(nu numai cu sufletul), nu e inca tarziu. Mandria n-are ce cauta in dragoste. Ar trebui sa i-o spui si lui. Zi-i ca asa i-am transmis io! :)))
Te pup, ai grija de tine!

nume spunea...

Mintea mea e proasta si-o mananca in fund des. E mereu nemultumita, face scandal cu regularitate, tranteste usa si-o ia la fuga. Dupa ce am citit (de 2 ori) Kaddishul lui Kertesz am inceput sa ma tem ca n-o sa stea cuminte niciodata.

Situatia asta cu tizul imi dadea batai de cap. Imi tot repetam ca sunt cu el, nu cu tara lui, nici cu circumstantele astea de rahat, asa ca sa ma concentrez pe el, nu pe decor.

Nu-i cale de intoarcere pentru ca stim amandoi ca de fiecare data cand ne-am impacat, ne-am rechinuit.