sâmbătă, 15 iunie 2013

Azi m-am vazut cu varu-meu ramas in tara si plin de bani. A venit la un congres la care a participat 2 ore in fiecare dup-amiaza si in care i s-a platit tot, inclusiv cheltuielile sotiei. Nu, nu-i medic de gauri, dar prescrie medicamente scumpe.
Ni s-au alaturat si 3 prieteni de-ai lui - unul din Bucuresti, ceilalti de prin Moldova (pe cale de pensionare). La intrebarile lor am raspuns ca o ratata innascuta. Spre deosebire de ce cred cei ramasi si "aranjati" (inclusiv colegi de an, nu doar 'ai batrani), majoritatea nu ne ducem sa ne umplem de bani, nu ne intereseaza sa luam ochii pulimii cand ne vizitam parintii.
Asa ca la toate intrebarile (inclusiv cele gen mama - "cand te mariti?") am dat raspunsul gresit. Am un part-time, n-am de gand sa-mi iau casa, n-am masina, n-am de gand sa ma marit, n-am aer conditionat, nici macar televizor. Cred ca l-am facut de rusine pe dom' doctor var :)) Am sunat-o pe mama s-o avertizez in caz ca aude de la matusi-mea ca-i vai de steaua mea.
In afara de faptul ca-s din ce in ce mai eco (si nu pt ca-s din ce in ce mai saraca), idealul meu de libertate a fost intotdeauna confortul cu minimum ca sa ma pot misca. Nu-i stanga, nu-i anticonsumerism, e doar spatiul limitat din caravana din capul meu.
La doar un an si jumatate de la emigrare, ca raspuns la o nemultumire a mamei, scriam asta. Acum, la 5 ani de cand sunt aici, gandesc la fel doar ca nu-mi mai pasa. Si rad cand aud moldoveanul spunandu-mi, cu gest de numarat bani, sa fac garzi ca sa castig "prestigiu" :))
Bre frati romani, astea-s povesti de adormit capsunari, nu pe cei plecati dupa cai verzi pe pereti!

14 comentarii:

lektor spunea...

Eu am avut noroc intr-un fel pentru ca nimeni din familia mea nu lucreaza in academia si n-au cu cine sa ma compare. Dar asta nu inseamna ca nu ma compara.

Am si eu un var director de liceu intr-un oras minuscul din ardeal, omul e persoana foarte importanta in urbe, cu un un casoi imens, doua masini, nevasta-sa e ceva important pe la primarie. Cind a aflat ca noi stam doar intr-un apartament, n-avem masina si nu mergem decit max patru zile pe an in vizita la parinti a dat din cap a nedumerire si a zimbit intelegator. Mi-a zis chiar ca ma intelege. Ce naiba o fi inteles, n-am inteles:)

P.S. Sper sa pot completa corect codul de mai jos, e din ce in ce mai complicat de fiecare data.

nume spunea...

:) Intelege ca esti mai poet, asa... si p-astia nu-i bine sa-i contrazici.

Zdrîngu spunea...

Am si eu povesti din astea cu neamuri ajunse, o gramada.
Noroc ca, atunci cind fac vizita anuala in tara, inchiriez o masina de la Otopeni si li se face mila de mine acolo si imi dau o masina mai buna decit pentru ce-am platit. Asta ma mai salveaza in ochii unora :)

nume spunea...

:)

vad ca pe blogul tau e cu invitatii. numeletauaici@gmail.com, daca se poa'.
merci

nume spunea...

pacat.

nume spunea...

Ah ti-am şters comentariul fără să vreau încercând să şterg mailul

Cora_ spunea...

Pentru unii nu ai niciodata ceea ce-ar trebui sa ai pentru "prestigiu". Cum sa ai bani de hotel de 5 stele si sa stai in unul de 3 sau sa nu mergi zilnic la restaurant in ro, pe motiv(sanchi) ca e scump si prost?
Sau si mai si... sa ti se para scump la Mamaia sezlongul+umbrela de soare la 300 de mii pe zi. Mai si zici ca-ti merge bine... vai steaua ta. :)

nume spunea...

asa e, daca nu dai banii pe ce cred altii ca trebuie inseamna ca nu-i ai.
pe de alta parte multi dintre astia cu bani au pentru ca nu cheltuie, nu pentru ca se duc la 3* in loc de 5*, ci pentru ca sunt invitati :)

Cora_ spunea...

Oricum si la altii exista de-astia care cred ca priotitatile oricui sunt: masina, marimea casei si numarul de croaziere, desi aici in general nimanui nu-i pasa de cati bani ai in cont.

P iese cu un cuplu de amici intr-o seara(eu n-am putut sa ies) si la un moment dat amicul ii zice lui P ceva de genul "fosta mea masina seamana cu a ta". Ea sare ca arsa: "Nu draga, el are o masina mica, mica, nu stiu ce marca... dar nu e ca a ta". Cateva luni mai tarziu ea il suna pe P sa-l intrebe daca nu vrea sa cumpere un Porsche, ca barba'su nu poate sa-l mai plateasca.
Culmea e ca nu sunt oameni rai, doar ca viata lor e diferita. :)

Anonim spunea...

Anonim spunea...

Si eu am crescut cu presiunea: uite la celalalt, uite cum face, tu de ce nu ai ca el, tu de ce nu iei nota ca alalalt etc. Un rahat de dus in spatele psihicului, care uneori il simteam fizic ca o piatra de moara legata de gat ...

Da, si eu sunt din aia care nu am masina ( nici carnet), nici bijuterii (sunt alergica la metale, inclusiv aliajele de aur...), nici coafuri si machiaje ( cum v-am zis, alergica), nu suport tocuri/tigari etc.


P.S. stiu ca nu iti tine de cald dar ai toate aprecierile mele ca nu iti vinzi sufletul diavolului numit GlaxoSmith /Seneca/mai stiu eu ce firme.

nume spunea...

ehhh cu vandutul sufletului nu e asa simplu :)
in specialitatea asta avem tratamentele noastre fizice (electroterapie, fizioterapie), d-aia sponsorii pharma sunt zgarciti. un rahat de ibuprofen, o crema cu diclofenac si-o heparina din cand in cand (doar in garzi) nu imbogatesc pe nimeni.
dar cand trebuie sa prescrii, poti alege un generic sau p-ala care te-a scos la masa si are pret de generic sau p-ala care te-a dus la congres si costa de 2 ori mai mult.

alegerea pe care o faci e ce prescrii, nu daca. iar treaba reprezentantilor e sa te si informeze ca sa te convinga, nu doar sa te scoata in oras.

O femeie spunea...

a, nu esti cardiolog/pneumolog / dermatolog sa scrii epistole pe retete :)

Dan spunea...

E mai bine ca mama mea spune la toti vecinii ca sunt director, vecini care se mira foarte când eu le spun ca nu. Chestie de orgoliu...