luni, 7 octombrie 2013

La 2 zile dupa a tspea despartire, urca pe fb o melodie care in limba lui vorbea despre prima zi din restul vietii. OK imi zic, o atitudine sanatoasa care-mi sta in gat.
Dupa inca vreo 10 zile, un link catre retete rusesti. Aha, bine, bravo, abia astept sa vad cum isi prinde urechile.
Azinoapte pun in sfarsit si eu pe fb un Asaf Avidan, "I don't laugh and I don't cry, I don't think about you all the time, but when I do, I wonder why; you have to go out of my door, leave just like you did before... One day baby we'll be old and think of all the stories that we could have told".
Ma trezesc pe la 5 dimineata cu remuscari, bai, e prea direct, nu-i frumos. Dau sa sterg linkul, dar vad ca prietena O, recent divortata, a zis ca-i place. Cateva ore mai tarziu tizul hop si el cu un like.
N-a mai ramas nimic de spus.