1. Problema mea cu lumea nu e ca as crede-o stramba, ci ca nu cred ca e asa cum e. Sunt sigura ca exista explicatii acolo unde mi se spune ca nu-s. Nu e vorba de subiectivitate, chiar si chestiunile care nu ma privesc le banuiesc diferite de cum ni se arata (nu pot sa cred ca exista evrei care se urca pe deal sa se uite la bombardarea Gazei ca la cinema).
Imi dau seama ca pot parea fie retardata, fie deliranta cand repet intrebarile pana la greata. Dar imi pasa prea putin pentru ca exista punctul 2.

2. Prostia desavarsita nu se arunca de la geam, nu se desteapta cu o palma dupa ceafa, nu se amelioreaza cu nimic. Traieste bine merci, ba chiar infloreste cand isi spune "bai, macar am fost sincera". Sigur, nu te alegi niciodata cu nimic, dar macar dormi linistit pentru ca ai fost sincer ("dormi" e un fel de a spune)

Iata doua motive pentru care o sa traiesc pana la o suta de ani fara regrete.

Si daca va era dor de fb: