1. Merci, Cora, sa traiesti!

2. Unspe lucruri care vreau sa se afle? Anul asta o sa fac mucenici - muntenesti ca mama sau oltenesti ca bunica-mea paterna daca gasesc reteta pe net. Uite c-am zis deja 3 lucruri despre mine.

Am 5 ceainice si parc-ar mai fi loc.

Nu ma mai tine stomacul la cafea, alcool, picant, prea mult ceai (inca 4)

M-as muta la tara daca mi s-ar da casa si pamantul, io n-as cheltui pe asa ceva; mai bine un apartament mizerabil, dar vacante faine.

Azi i-am luat mancare vegana motanului.

Nu suport pacientii care vin direct din carciuma, mirosind a alcool si a mancarica.

3. Raspund la intrebarile Corei:

De ce va e frica in viata? - De boala. Si pe locul 2, de mancare.

Ce va enerveaza cel mai mult la domneavoastra? - Ma enerva vocea, dar de cand cant cu castile in urechi sunt perfecta. 

Cu ce va incarcati bateriile? - Plec din oras.

Ce va place cel mai mult la poporul roman? - M-am gandit toata saptamana, pe cuvant; cred ca cozonacii.

Si "alternanta deal-vale", vorba lui Blaga, tensiunea dintre sedentar si nomad, "agricultorul care-l ucide pe pastor", vorba lui Noica - nu ca mi-ar placea, dar imi clarifica niste lucruri. 

Regrete? - Ca n-am reusit sa ma inteleg cu tata. Dar inca nu e timpul pierdut.

Cea mai mare dorinta pe anul viitor? - Sa cada guvernul. Mi-as dori si un post de munca mai bun, dar mai intai sa cada guvernul.

Ce va nemultumeste cel mai tare? - Prostul fudul. Si coruptul fudul (sa cada, deci, guvernul).

Ce v-ar face fericita maine? - O luna de vacanta.

De ce-mi este cel mai dor? - La asta am uitat sa ma gandesc. Cred ca de perioadele in care imi faceam planuri. Acum nu prea mai sper nimic, asa ca oha planuri. 

4. Nu stiu 9 persoane care sa-mi citeasca blogul, ma opresc aici.

Si iau o pauza de net mai lunga, sa convalescez. Mi-am cumparat azi 4 carti de Culianu, asa ca v-am pupat, sa fim sanatosi!

Nu stiam atunci ca sfarsitul o sa insemne o intoarcere pe acelasi drum, ca absenta are si ea forma si ca exista o lipsa a absentei care face spatiul sa sune a gol. Drumul e ars si nimic n-o sa mai creasca unde absenta a facut corp. E timpul ca peste amintirile noi sa punem unele si mai noi. 

Invizibilitatea din viata reala (stau la coada, imi vine randul si vanzatorul trece la urmatorul) are un echivalent in cea virtuala. Trimit mailul, vorbesc cu omul la telefon, stabilim un interviu saptamana asta - nu si ziua - azi e joi deja; nu va mai spun, ca mi-e rusine, ca intuitia imi spunea ca o sa si lucrez acolo.
Sau cumpar ebooks, nu merg linkurile, ma plang, mi se raspunde, mi se cer detalii, le dau si azi e joi deja. Stiu ca-s ok tipii, am mai luat de la ei.
Si mai profesionisti unii de la o fundatie care publica un post de doctor, "valoram pozitiv daca-i specialist in recuperare" (tradus, mai multe sanse de angajare cu salariu de nespecialist), program de stabilit,  tip de contract de stabilit, salariu de stabilit. Si eu atat de fomista incat raspund unei astfel de mizerii de oferte si cer detalii. Azi e a doua joi deja.
Imi vine o scrisoare acasa cum ca mi se renoveaza automat asigurarea de mal praxis la 1 aprilie. E abia februarie, ma scuzati, n-am lucrat in ultimele 5 luni, n-am sa marchez 330 de euroi doar asa, ca poate-mi poarta noroc. Le scriu sa nu, dar cred ca ar fi trebuit sa astept o saptamana cu vizibilitate mai buna.

Fostul asociat al ginerelui regelui a venit la parchet cu niste scrisorele care ne arata ca infanta nu e atat de prostuta pe cat reuseste sa para si ca ginerele (aluia caruia i-a zis Juanca - neacuzat de tainuire - sa se lase de d-astea) a  trimis CVul amantei regelui.
O fi pe linkedin?

Ma intreb daca socul cultural in relatia cu un strain are aceleasi etape ca cel din emigrare; strain nebastinas, se intelege. O exista etapa 3? 4?

"...salvo alguna cosa"

Partidul de guvernamant a fost prins recent cu diferite "cadouri" in plic, cu venituri nedeclarate si se estimeaza ca 70% din ce s-a contabilizat in paralel e ilegal.
Primul ministru - un "cagón" si jumatate - a evitat sambata intrebarile jurnalistilor veniti sa-l vada la TV cum vorbeste din camera de alaturi, dar ieri la intalnirea cu Merkel n-a mai putut sa se ascunda si-a dat duda dupa duda:

“Todo lo que se refiere a mí y a mis compañeros de partido no es cierto. Salvo alguna cosa que es lo que han publicado algunos medios de comunicación. Dicho de otra manera, es total y absolutamente falso”

"Tot ce se refera la mine si la colegii mei de partid e neadevarat. Cu exceptia vreunei chestiuni publicate de mass-media. Cu alte cuvinte, este in intregime fals".

Deocamdata asta pe repeat. 

Maine o sa scot o foaie de hartie, creionul chimic si-o sa-mi scriu pe-ndelete frustrarile din ultimii doi ani si jumatate si cum am de gand sa le vindec anul asta. Si sa trec mai departe.

Dar e inca sambata, pot sa beau, sa dorm prost, sa uit de la ce am pornit.

Nasoala viata de cameraman

Declaratia de presa de azi a primului ministru.

Guvernul popular care taie de la somaj, de la educatie, sanatate si handicap, care scade impozitul cazinourilor si ofera marilor evazionisti amnistierea fiscala, e bagat pana peste cap in rahat, dar se tine tare pe pozitii. Justitia, insa, n-are greturi.
Ma asez comod cu castronul de floricele sa vad cum se rostogolesc capete.
Ar trebui sa-mi traduc CVul in engleza pentru ca exista antecedente de destituirea judecatorului cand ne era lumea mai draga.

FB meu e curat si decent, am doar contacti pe care-i cunosc sau aproape si daca m-ar cauta vreun posibil angajator, nu mi-ar fi jena de ce gaseste.
Pe Lkdin cunosc cam jumatate; ma tot adauga medici de care n-am auzit in viata mea (si nici eu nu m-am remarcat la vreun congres) si accept ca poate-poate vine muntele la Mahomed si dau peste un loc de munca pe care nu l-am cautat. Pe FB a aparut in urma cu o luna un post in Teruel, i-am zis prietenei N si acum e acolo.
N-ar aparea ceva in Madrid nici de-al naibii.