duminică, 15 noiembrie 2009

Se vindeca sau se uita, ceea ce, daca ai noroc, poate fi acelasi lucru.
Dupa un an trait intr-un cartier de imigranti din lumea a treia in care spaniola nu mai era a lui Sabina, ci lengua franca, m-am vindecat de complexul imigrantului. Remediul pe care il ghiceam instinctiv si pe care, pana in urma cu 2 ani, nu-l probasem decat in doze mici, s-a dovedit eficient.
Ultimele saptamani au fost de foamete; dar desi aveam experienta romaneasca, am refuzat supermarketurile si mi-am cumparat mancare de la chinezi si indieni, reinventandu-mi saracia dupa model Lavapiés. N-am mai calcat in Lidl - semana prea mult cu XXL-ul din care cumparam in perioada de stagiar; nici in AlCampo - un fel de Cora de limba spaniola.
N-am sa fiu niciodata intr-atat de saraca incat sa nu-mi permit sa uit.

Niciun comentariu: