sâmbătă, 10 iulie 2010

Lisabona in picioarele goale

La cererea publicului, poze (prima e din Sintra, restul din Lisabona):




"Suntem mediteraneeni prin cultura, dar suntem in realitate mult mai legati de Atlantic".
Oho, nici vorba, nu esti mediteranean, nu d-ala de care am aflat eu "the hard way". Dac-ai fi fost, mi-as fi luat de mult sandalele si harta din geanta ta si mi-as fi vazut de drum. Singura intrebare personala ("cati prieteni spanioli ai?") a fost demonstrativa, nu cu adevarat personala. 
As vrea sa nu se reia discutia despre prieteni, pot oricand izbucni. Am crezut pana acum ca e vina mea, imi vedeam fost colega de apartament perfect integrata. O intrebare despre iubiti doar m-ar scoate din sarite, dar una despre prietenii spanioli pe care (nu-)i am n-as putea sa duc. 
A rezumat: "sunt deschisi pana la un punct, ies cu tine, dar nu te prezinta prietenilor". Mda, asa e, observam asta des, dar nu-i dadeam importanta. Ma deranja la N. (raspunsul meu a fost ca am 3 prieteni spanioli, dintre care 2 dinainte de a veni, N. e a 3a). N. le-a adus parintilor mei dulciuri din Toledo, mi-a dat intotdeauna sfaturi, am fost prima la serviciu in fata careia si-a facut coming-out-ul (pentru ca prietena ei era geloasa pe mine si a trebuit sa ma lamureasca), mi-a povestit cum incearca sa ramana gravide. Eu n-as fi zis asta decat unui prieten apropiat, dar da, l-as fi inclus macar o data in grupul de iesit la o bere.
Dar daca vorbesc desrpe asta de suficiente ori, dac-o intorc pe toate partile, daca gasesc pe cine sa dau vina (si nu pe mine), poate reusesc sa ma desensibilizez, sa nu mai izbucnesc. De cate ori inseamna "de suficiente ori"?


Acum am miros de portughez in par si palme si o saudade de n-o pot duce, fir`ar. Un fado vesel s-ascultam, zic.

2 comentarii:

Cora_ spunea...

Merci de poze, asteptam si zile cu zambet...

nume spunea...

Am adaugat cateva si in albumul din dreapta.