Stiti deja ca nu-i suport pe sudaci. In ultimul timp, ca un facut, dau saptamanal de unul si trebuie sa sed bland, sa fac mumos.
In spitalele publice sunt puse doua anunturi la vedere: primul e al colegiului medicilor - orice agresiune verbala sau fizica va fi actionata in justitie pe cale penala - al doilea e al spitalului - ora programarii e orientativa. In clinica particulara lipsesc amandoua si pacientul nostru e stapanul nostru, iar eu incerc sa-mi reprim pornirile proletare de muritoare de foame cand ma minunez cine ajunge sa aiba asigurare privata de sanatate.
La serviciul nº 2 am acumulat intr-o zi vreo 45 de minute de intarziere. Chileana a intrat in cabinet scotand foc pe nari si mi-am cerut scuze de trei ori pana a catadicsit sa taca. A patra oara i-as fi explicat ca-n timp ce ea citea reviste, eu munceam; dupa asta probabil mi-as fi luat adio de la clinica.
In alta zi la acelasi serviciu, o ora de intarziere; au intrat cativa spanioli ciufuti, toti mi-au acceptat scuzele. Bineinteles c-a aparut si sudacul zilei. I-am cerut scuze o data si am schimbat subiectul. Am facut putin misto de el pentru ca era un fandosit si nu suport barbatii fandositi; n-a parut s-o ia prea personal, o fi crezut ca glumesc. A iesit hlizindu-se din cabinet.
La serviciul nº1 cu cine era sa mi se intample maronul, daca nu cu o sudaca. Ii spusese terapeutei ca aseaza copilul pe burta (in ciuda gastrostomiei) si ca asta merge in patru labe. Daca ma-sa poate, eu de ce as fi mai bleaga? Am pus copilul pe burta, dar cum continua sa urle si altceva nu facea, l-am intors si-am vazut o pata de sange. L-am curatat cum am putut (doar patase, nu continua sa sangereze) si i-am zis ma-sii sa-l duca la chirurgul de garda. Acum astept cu interes plangerea.