luni, 27 septembrie 2010

Pana la planul Bologna, aici era obiceiul ca toata lumea sa faca 2 ani de cursuri de doctorat. Universitatile scoteau zeci de locuri si nimeni nu ramanea pe bara. Pentru teza fiecare departament scotea vreo 2-3, dar nu stiu daca se ocupau.
Ca sa nu fiu mai prejos, m-am inscris la cursuri in 2008. In primul an am platit 1160 E si din 4 cursuri ni s-a predat unul singur; ceilalti 3 profi n-au catadicsit sa ne dea nici macar o amarata de copie xerox sau un CD sau sa puna pe internet un jaf de pdf.
In al 2lea an am platit 600 E ca sa mi se tutorizeze proiectul. A fost o profa extraordinara din spital, tot respectul.
In toamna asta am platit 100 E ca sa-l sustin. Acum ca l-am facut, l-am prezentat, am trecut examenul, trebuie sa platesc pentru o mizerie de carton care mi se cuvine.

duminică, 26 septembrie 2010

In 2008, cand m-am mutat in Spania trebuia ca-n 3 luni sa ma inregistrez ca strain si sa demonstrez ca ori vin la studii, ori am contract de munca, ori daca vreau sa stau cu burta la soare pot sa ma intretin. Mi-au facut programare la 6,5 luni dupa ce-am cerut-o, adica la 7,5 luni de cand m-am mutat. Pana atunci am avut o hartie cum ca-s in proces de legalizare a sederii.
Legea spaniola e facuta si pentru aia palizi ca mine, dar si pentru bietii "discriminati". Nu inteleg solidarizarea unora cu tiganii expulzati pentru ca, vezi doamne, astea ar fi masuri xenofobe. Recunosc, nu stiu ce zice legea franceza, dar am o banuiala ca nu difera mult de cea spaniola (o s-o caut).

sâmbătă, 25 septembrie 2010

29 S

Greva generala miercuri 29 sept. Mama lor de proletari!

Vorba lui Kirilov: "Vreau sa-i injur! [...] Vive la république!"

luni, 20 septembrie 2010

Stau in vis ca-ntr-o vitrina*

In ultima vreme locuiesc intre cele doua casti ale mp3ului. Stau cu ochii inchisi si ma deconectez de vocea care anunta statiile, de calatorii care ma ating pe genunchi cand se aseaza, de tot ce mi se intampla intre doua sfarsituri de saptamana.
In urma cu doua luni jumatate ma intorceam prima data din Lisabona. Ieri pe vremea asta ma imbarcam inca o data in avionul catre Madrid. Ma feresc sa intru in baia in care a ramas parfumul lui saptamana trecuta; evit sa-mi vad in oglinda bronzul nou de Meco.
Madridul mi-a devenit insuportabil, aglomerat, departe de orice, suprasolicitant; m-as putea muta acum in monotonia unei melodii ca intr-o uitare. Pentru ca nu mi se da voie sa uit, nici sa tac uneori, cred ca trebuie sa tac de tot, altfel mi se cer explicatii, de ce spui asta, ce vrei sa zici cu asta, n-ai sa-mi spui de ce? Mai e de lucrat, inca sunt multe de sters, dar vad ca nu mai tresar cand apare ceva cunoscut, acum stiu sa inchid ochii in sinea mea, sa-mi pun castile (tot in sinea mea) si sa nu-mi feresc picioarele cand sunt atinsa din mers.

*Andries

marți, 14 septembrie 2010

Mi-e dor de bunica-mea.

Fara nicio legatura, salutari cititorului din Rusia :)

duminică, 12 septembrie 2010

Ne-vini (3)

Am fost pe punctul (mic, mic cat un punct si instabil) de a face pace cu gazdele azi dimineata, cand intr-o cafenea se aseaza la masa de langa noi 2 tipe de pana-n 30 de ani. Eu trageam de-o cafea suportabila si ma porceam c-o tarta, el facea pe bunul vecin iberic si lua un mic-dejun spaniol. Deodata una din tipele de alaturi ne intreaba daca ne deranjeaza daca fumeaza in timp ce mancam. Ma blochez si nu raspund, el le zice ca nu si ramanem amandoi uitandu-ne in gol tamp.
Devin atenta cand una ii cere chelneritei parola de "web"; nu internet, nu red, nu "uifi". Apoi le auzim vorbind intre ele si ne trezim din visare si oricat tragem cu urechea, nu identificam nici macar familia de limbi.

joi, 9 septembrie 2010

V-am zis ca nu-i suport pe sudaci? O repet.
Sfarsit de saptamana romantic, bine planificat din august, sa n-am cursuri, nici garzi, sa nu lucreze el, sa aiba avionul orar bun si preturi suportabile. Ieri ma suna prietena fostelor colege de apartament c-o da proprietarul  afara (de vreo cateva saptamani o tot da, dar inca n-a gasit unde sa stea) si ca vrea sa vorbeasca cu proprietarul meu sa-i deschida una din camerele incuiate si neinchiriate.
Anul trecut s-au cazat aici tot felul de peruani (prieteni, familie) in mod repetat, au dormit pe saltea in camerele fetelor si un singur invitat - coreean -  in sufragerie. Acum au mititelele nevoie de spatiu, de ce sa doarma nesimtita pe canapea in casa prietenelor cand poate sa doarma in casa mea partial inchiriata? Cum situatia e maro si eu oricum n-am niciun drept pe ce nu platesc, am putut sa-i zic doar ca nu vreau sa vad pe nimeni in casa pana luni dimineata.
V-am mai zis ca-i detest pe sudaci?

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Sectia de neurologie ma adora. Unul cate unul s-au descontactat cu/de mine in FB. Din ficati ma urasc doar cu una din venezuela, ailalti mi se pareau ok. Ma asteptam la un val de simpatie dupa ce i-am spus fostei colege de apartament ca nu o pot gazdui intr-o sambata noapte, fara sa-i dau explicatii. Dar nu aveam chef s-o vad beata cui (ar fi venit de la o nunta) si nici sa-l primesc in casa pe ratatul ei care vomase intr-o alta noapte pe hol in drum spre baie.