Un calcul simplu

100 de persoane (aparent nu toti studenti) se baricadeaza intr-o universitate din Madrid ca protest impotriva schimbarii conditiilor pt a accede la bursa si a scumpirii taxei de scolarizare. Dupa mai multe zile conducerea universitatii cheama politia care-i ia prin invaluire si aresteaza... cam cati credeti?

22M

N-am fost, am zacut. Pacat, din poze arata fain.
O ciordeala de la Reuters:

Dupa ce ma trotilez cu niste necunoscuti, simt un fel de infratire cu toti ciudatii din cartierul gay si din ultimul metrou al noptii. Si pt cateva ore Madridul e acasa.
Cea mai buna inventie din ultimii ani e comunitatea meetup. Orice neadaptat isi gaseste locul si ceva de facut.
Un cantec vesel (cu mult suflet) s-ascultam.

Am fost invinsi. Dupa 5 saptamani de greva parlamentul regional a aprobat, fara nicio strabatere, privatizarea partiala a sanatatii. Mai mult de jumatate din echipele de conducere a dispensarelor si-a semnat demisia; pe 7 ianuarie urmeaza s-o inmaneze oficial.

Pentru ca ziarele mari pun o poza - doua de la nivelul manifestantilor si nimic panoramic, ne descurcam cum putem.

Feliz Sanidad...

... y público Año Nuevo!

Azi am ajuns in sfarsit la marsul sanatatii (al patrulea). N-as fi iesit de sub plapuma de frig, dar mi-era dor rau  de fostul spital. Public solidar pe trotuare, la ferestre, pana si in hoteluri; m-am jenat sa fotografiez un batran emotionat care ne saluta cu mainile impreunate.
M-am pus la curent cu ultimele barfe (au avut o vara interesanta :))
N-am scapat fara sa ma duc la masa la colega ieseanca. Bun si tulburelul de anul asta, lume faina, (prea) cald si bine.

Celor care inteleg spaniola le recomand. 

In lumea din-afara capului meu exista probleme mai mari decat cele 17º din casa.
Azi a venit la serviciu un negru sa ceara cazare in cladirea noastra.

Intreprinderile mici, pentru creearea de locuri de munca, primesc de la stat un maxim de 14400 euro. Eurovegasul va primi 9000 euro pe angajat. 

Cazinourile platesc in prezent impozite de 45%. Incepand cu Eurovegasul vor plati 10%. Eu cu part-time si salariu de medic generalist, nu specialist, platesc 19,89%. 

Azi cursuri in strada impotriva scumpirii taxelor universitare, in plin centrul Madridului, nu in campusuri cum am crezut.

De cand sunt aici au fost 2 greve generale si 1 sau 2 ale cadrelor medicale. In 2 am facut parte din "serviciile minime", iar in celelalte 2 am lucrat de bunavoie. Toti medicii de pe sectia mea au muncit, nu stiu daca si fizioterapeutii.
A treia greva generala a fost pe 14 noiembrie; colegii nesindicalisti m-au avertizat ca sefei nu-i pica bine neparticipantii;  colegii sindicalisti au facut misto de ceilalti. Pe 14 dimineata m-a sunat sefa sa ma intrebe daca lucrez si pentru ca parea bine dispusa, am zis ca da. Cand am ajuns acolo ne-a tinut (mie si altei spargatoare de greva) o prelegere despre drepturile castigate prin lupta de clasa. Cei doi copii ai ei erau la ora aia in pichete.
De la munca m-am dus direct la miting.

Duminica trecuta a avut loc un mars impotriva privatizarii spitalelor din comunitatea autonoma a Madridului. Nu m-am dus pentru ca m-au inundat vecinii; de 3 ori, los gilipollas.
Ieri a inceput greva pe perioada nedeterminata a tuturor cadrelor medicale si a serviciilor nemedicale din spitale si dispensare (bucatarie, spalatorie, etc). Toti fostii mei colegi participa.
Eu nu pot; acum tin de "probleme sociale", nu de sanatate.
Marsul de azi:

Orasul asta n-o sa fie niciodata al meu. Degeaba imi place daca mi-e ostil. Nici ritmul, nici felul de socializare nu mi se potrivesc. Multe din locurile pe care le frecventam, cam "de nisa", s-au inchis - prea putini d-astia ca mine. Nu m-as simti singura noaptea pe strazi daca impartitorii-de-flyere ai barurilor si discotecilor nu s-ar uita pe langa mine sau nu s-ar intoarce cu spatele.
Ca sa nu par nelalocul meu poate ar trebui sa umblu cu un aparat foto sa fac pe turista.
Tipul asta de invizibilitate il exersam cu tizul intr-un mall din Lisabona. Mancam amandoi inghetata si ne lipaiam slapii printre localnicii imbracati "de oras"; impartitorii-de-flyere cautau clienti pe langa noi, in spatele nostru sau venind din sens opus. Nici fixati cu privirea, aratati cu degetul sau comentati nu ni se adresau.

2 OO

Asa arata un par de cojones intr-o tara in care politia e decorata pentru cum cafteste manifestantii. Domnul cu oua (Pedraz pe numele lui) spune ca inconjurarea congresului a fost un act de libertate de expresie in fata "decadentei numitei clase politice".

Ieri au fost mai linistiti. Sambata se inconjoara iarasi congresul.
Daca mai vreti videouri - pulane in Atocha pentru o presupusa vandalizare - aici gasiti. Spania, 2012  :-/

Va fi si un 26-S

In seara asta o iau de unde au ramas, probabil fara autorizatie (nu stiu).
Din pacate nu toti provocatorii sunt hooligans sau rapidisti. Unii sunt "manifestanti" ca cei de mai jos, minutul 3.00, care trag dupa ei un alt civil si-l pun la "adapost"... in arest.

Altul din aceeasi gasca.

Are si "infiltratul" asta o logica a lui, sunt de acord; dar ori politia aresteaza nevinovati, ori infiltratii nu sunt nevinovati.   

Poze deocamdata pasnice.
Si-o filmare in direct (cu ciomageli incluse)

LE: mai bine de o ora pana la expirarea autorizatiei de manifestare si deja politia trage in aer si ventileaza zona.

Maine ne vedem la Congres. Cu buletinul in caz ca, aparatul foto, pantofi comozi.

LE (25 sept): azinoapte a venit toamna si nu mi-am dat seama pana azi prea tarziu, in sandale si-n maneca scurta nu m-am dus.

Urmarea

Rezulta ca noile mele colege, functionare, menopauzice, dilii (unele cu acte, unele inca fara) au fost azi mai intelegatoare si "suportive" (a naibii traducere) decat fostele 2 sefe din centrul de copii care nu mi-au raspuns la email. Fostei coordinatoare i-am scris aseara pt ca n-avusesem timp sa-mi iau la revedere de la ea. Fostei sefe care-mi propusese un 25% de zi de munca, i-am scris azi la prima ora sa-i spun ca nu mi se face "compatibilizarea" celor doua joburi.
Noua sefa, cand m-a vazut cu nervii la pamant si cu ochii umflati de nesomn si griji, a sunat consejeria si i-a pizdit un pic. Cateva minute mai tarziu am fost sunata si mi s-a zis cu un ton calm si spasit ca actualul loc de munca e sigur si fostul - rezolvat. Insa permisiune pt 25% nu pup, iar ca liber profesionist ar fi de discutat.

Este martes marrón

Azi la 13:30 ma suna consejería de los cojones ca vezi doamne nu pot lucra 125% din ziua de munca si ca trebuie sa las primul job (de 50%) la data de 2 septembrie (pt ca pe 3 am inceput noul). Si ca trebuie sa-l las  acum si sa le trimit prin fax suspendarea asigurarilor sociale. Ca de ce le-am zis ca lucrez "niste ore" cand erau 19 pe saptamana, ca de ce nu le-am zis c-am lucrat ca liber profesionist (pana pe 31 august, sa ma pupe, nu eram obligata sa le dau explicatii pt un contract ce incepea 3 zile mai tarziu), ca cum de asigurarile sociale mi-au zis la telefon ca cele doua joburi sunt compatibile si tot ei imi zic acum ca nu... Cum consejeria ma suna in fiecare luna sa-mi mai puna un bat in roata si sa trimita dupa acte in timpul programului de lucru pentru ca le vor a doua zi, mi-a sarit tandara si am inceput si eu sa tip pt ca certificatul cu "niste ore" l-am dus in iulie, dar l-au refuzat pt ca nu era trecut si salariul (dar cum l-am dus devreme, nu l-am trecut prin registru, asa ca doar cuvantul meu si memoria ei conteaza), ca ce am facut inainte de noul contract era treaba  mea, ca doar nu era sa traiesc cu jumatate de norma pana la marele job de functionar in consejeria de los cojones.
Am ajuns la 15.00 la primul job, am vorbit cu sefele, mi-am dat demisia pentru ca ele nu ma dadeau afara si am trimis prin mail actul cerut. Dupa demisie, din cate stiu, nu se poate cere somaj. Grija mea e ca astia de la consejeria, isteti cum ii vad, sau aia de la asigurari sociale, si mai si, imi desfac contractul de munca. Daca ma dau afara, vorba mamei, "tot raul e spre bine" ca mi s-a urat de ei si de "cariera" mea de functionar. Dar daca  exista vreo metoda de a-mi anula contractul pentru ca la data la care l-am semnat (30 iulie) n-am adus certificatul cu jumatatea de norma, mi-e ca pot ramane si fara joburi, si fara somaj.

Si pentru ca ziua sa fie una puta mierda pana la capat, m-am enervat pe tata pt ca-l lasa memoria si i-am zis mamei sa-l duca la un neurolog (sunt amandoi la mine pana maine). Doua saptamani cat au stat la mine m-am tot certat cu el din tot felul de motive minore. De fapt de cand ma stiu ma cert cu el din orice, nu reusesc sa ma port altfel, sa depasesc etapa de adolescent intarziat si nervos.
Cand a iesit din camera, mama mi-a zis sa ma fac ca nu stiu ca pe 4 mai a avut un accident vascular cerebral cu pierdere de memorie.
M-am uitat pe carnetul in care imi notez atacurile de panica, ala din februarie a coincis cu ajungerea mamei la urgente, dar internarea tatei n-am simtit-o.
"Si daca-ti zicem, ce poti face tu?"
"Daca ramai fara niciun job, te duci in Portugalia?", "Daca raman fara somaj, da"
"N-ai vrea sa vii in Ro, acolo macar ai casa ta?", "Si loc de munca? Si tizul?"
"Esti singura aici, cui ii zici oful?", "Nataliei* daca-i musai, dar ideea era sa ma descurc singura si pana acum mi-a reusit".

Intre noi fie vorba (mama poate a uitat), planurile mele in bastinezia era sa fac recuperare infantila. Acum sunt  specialista de recuperare, pana azi (ma rog, pana pe 2 sept) lucram intr-un centru pentru copii, am absolvit cursul de recuperare infantila, m-am perpelit vara trecuta cand mi-am amintit planurile marete de dinainte de emigrare, dar n-am indraznit sa le spun tizului.
Nu, nu ma gandesc sa ma intorc, dar ma intreb daca sunt unde trebuie, daca fac ce trebuie. Din cauza banilor am hotarat sa renunt la jobul care-mi placea si sa raman o functionara. Astea 18 zile m-am tot gandit cum sa fac sa dorm mai mult sau la care loc de munca sa renunt si cum sa fac sa nu ies din circuitul de recuperare. Mi-e clar ca o buna perioada de timp n-am sa ma duc la congrese, dar nu vreau sa pierd orice contact cu specialitatea.
Tizul, dupa ce i-am povestit maronul cu actele, mi-a urat sa se rezolve "in cel mai bun fel posibil". Nu stiu ce intelegeti voi din asta, dar parca nu-mi doreste sa raman cu postul de funtionara frecata la icre lunar de catre consejeria.

*Tizul, contabilizandu-mi prietenii pe care ii am in Spania, constata ca toti sunt niste "exclusi": o lesbiana, un fiu de imigranti, un basc.
Doua psihiatre am adaugat eu numaratorii.

Ca o sa-mi fie greu era oarecum de asteptat; nu-mi vedeam asa inceputul de specialist cand am ajuns, dar in ultimul an m-am obisnuit cu ideea.
Dar tara se duce dracului, acum accelerat. Manifestatiile incepute in mai 2011 mi se pareau o adunatura de perroflautas, dar uite c-au grabit alegerile cu 4 luni, iar eu am ajuns sa le dau dreptate. Ma cam pune pe ganduri adancirea mea in stanga mai ceva ca la 20 de ani  :)
S-a marit TVAul, dar marile supermarketuri au zis ca si-l asuma. De micii comercianti o sa se aleaga praful, cine are bani* acum sa-i sustina? Restaurantul vegetarian in care mancam de cateva ori pe saptamana la inceput s-a inchis. Azi am trecut pe la celalalt sediu sa intreb daca de tot sau sunt in vacanta; de tot. Cafeneaua din fata camerei de garda, inchisa. Cel mai mare magazin chinezesc din Lavapies avea azi pe rafturile cu produse importate doar niste taietei si sos de soia; produse spaniole din plin. Magazinul mexican pe langa care treceam, cu ciuda, doar la ora siestei si de unde mi-am luat de ziua mea niste pahare mi-nu-na-te, inchis. Mai pusesem ochii pe niste ceramica, ufff. Aprozarul algerianului de pe strada mea din Lavapies, inchis.
Rezumand, Madridul ala care m-a primit in 2008 si unde am inceput sa-mi fac un loc, in mare parte inchis.

*mintea mea de pe urma... Cand imi permiteam sa cumpar de la ei, preferam supermarketul, prea putin cumparam de la chinezul de aici... De la aia din Lavapies da, pentru ca ma mutasem acolo de 1 mai si carfurul era inchis, sarbatorea ziua muncii; n-aveam de niciunele in casa si micile magazine chinezesti m-au salvat si le-am ramas fidela.

Recunosc, e discriminatoriu si cine-s io sa trimit tamplarul la plimbare cand ii aud accentul romanesc.
Ieri am sunat la un numar gasit pe internet, am dat peste un Antonio spaniol care mi-a spus ca-s doi si ca o sa ma sune colegul de pe un numar privat. Ivan, un pic cam nedumerit, ar fi trebuit sa vina azi dup-amiaza si ori n-a conjugat bine verbul, ori chiar asta a vrut sa zica, am inteles c-ar veni singur.
E vorba de niste dulapuri suspendate in bucatarie, imposibil de fixat de o singura persoana. Si desi mi s-au parut amandoi ok la telefon, n-am avut incredere in compatriot - nici ca persoana, nici ca meserias - si am anulat comanda.
Stiu, sa-mi fie rusine, dar n-am putut, imi pare rau. Poate dac-as fi fost barbat, as fi gandit altfel. Dar sa primesc singura un tamplar care nu-si da nici macar numarul de telefon, parca nu-mi vine.