marți, 31 ianuarie 2012

Duminica noapte:
Spanair a trecut in lumea celor drepti. Dar poza n-are nicio legatura cu asta.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Hai cu relativizarea

Ii spun lui E ca vad colegii care au terminat rezidentiatul anul trecut ca stau linistiti in somaj ("stau" e o forma de a spune, de fapt calatoresc fara greturi) in timp ce stirile din ziare sunt teribile. Imi raspunde ca trebuie sa relativizam. Si ca pe el, de exemplu, nu l-ar deranja un concediu de paternitate pentru ca ia te uita, nevasta-sa e gravida.
Fix ca-n bastinezia: cand se apropie sfarsitul rezidentiatului, lumea se pune pe impuiat (si anul trecut si acum doi ani, la fel). Altfel comentam dincolo ca-s tot felul de puturosi care traiesc din alocatia copiilor sau aici imigranti  care nasc ca sa-si scoata actele.

duminică, 22 ianuarie 2012

Am visat, in sfarsit, casa noua. Era la munte si avea gradina; eram cu ai mei si cu tizul. Ei voiau sa plece, iar noi sa ramanem.
In viata reala tizul imi da senzatia de "acasa" in ambele sensuri - in cel bun si-n cel rau. Nu e pentru ca ma freaca la creieri ca vrea copii. E pentru ca dupa ce si-a renovat apartamentul a continuat sa foloseasca mobila veche a parintilor. Cam cum foloseam eu in bucale cestile bunicii.
Cand ma mai apuca dorul de duca ma gandesc ca asa greu imi era si cand ma desparteam de ai mei. Si ma vad ca am supravietuit. Si ca m-am refacut - oarecum oloaga, dar merg si asa.

***
Dupa 7 saptamani in care s-a luptat cu statistica, N. i-a dat dreptate.

***
Dorm putin si-s cu creierii zdrente. Si daca dorm 9 ore in fiecare zi sunt la fel; asa ca la ce bun?

***
Trebuie sa ma duc in bucale. Sau sa ma vad cu prietenii oriunde. Cu aia vechi cu care vorbesc aceeasi limba - anume acelasi tip de umor si de ironie. Avertizeaza Blaga ca "Anii se vor lungi/ incet, incet, cu tot mai mari pasi/ de la oras la oras".

***
Visez mult si placut; ma trezesc tamp-optimista si pe parcursul zilei ma deprim; apoi noaptea o iau de la capat. O sa incep sa-mi notez concluziile, pana acum mi-a mers bine cand am tinut cont de ele. Si-o sa fac rost de un Murakami sa-mi puna creierii la loc.

***
Incredibil cat de putin imi doresc! Azi as fi vrut doar un film politist (sa nu ma solicite emotional) si un ceai. Si de saptamani bune nu-mi doresc mai nimic. Ma afund in ganduri din care cu greu ies la suprafata cand mi se cere; as sta acolo o vreme - e cald, liniste si slab luminat.

***
Ma ia jalea ca o durere de burta - extrem de biologic, nu stiu de unde mi se trage si ce sa fac cu ea.

vineri, 20 ianuarie 2012

Buna dimineata!



Nu, n-a nins in Madrid. Dar orice moment e bun ca s-o iei razna.

luni, 16 ianuarie 2012

De la gaypride-ul din 2006 (cred) cand s-au caftit jandarmii cu golanii veniti sa provoace (nu stiu pe cine, pe ei? pe noi?), sunt solidara cu ei by default. Bine, asta se poate schimba, dar ieri pierzand toata dup-amiaza si seara, am vazut, de data asta pe internet, nu acolo, cum isi incaseaza pietre si molotovuri.

http://georgecalin.blogspot.com/2012/01/piata-universitatii.html?spref=fb

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

De fiecare data cand m'am gandit  la un apropiat internat la TI ar fi trebuit sa'mi iau la revedere; nu s-a-ntors niciunul. Mi-e teama sa-i "vorbesc" lui N ca nu cumva sa-l pun pe fuga.

vineri, 13 ianuarie 2012

Vrand sa fac niste memory seals ca sa'mi asez creierii la loc, constat ca n'am nici macar o rigla in casa.
De cand am terminat scoala mintea mi'a luat'o la vale. M'am vazut si cam rigida in miscari, desi nu cantaresc mai mult si nu's mai sedentara ca'n adolescenta. Speriata ca ma ia varsta pe nepregatite, am inceput sa intind, sa contract, sa contorsionez pana mi'am revenit (si mi'am, pe bune).
Am creioane HB cred, carbune, acuarele, pensula, toate vechi si neatinse. Maine ma duc dupa rigla, raportor parca'i zice, compas.

joi, 12 ianuarie 2012

Cum sa fii luata de proasta

(si sa te si convinga)
Specialitatea mea are cateva supraspecializari. Fiecare medic are terapeutii lui. Avem pacienti vazuti de 2 sau 3 medici de aceeasi specialitate, dar de supra-  diferite.
Ieri i se aduce unei pacientute un calculator adaptat. Ma duc fara consentiment informat si semnat (sau macar in alb si sa cer sa mi se semneze pe loc), dar cu o camera foto. N-am hartoaga pentru ca aflasem doar cu o zi in urma ca vin tehnicienii. Cand vad terapeuta ca face poze, incep si eu fara sa cer voie tatalui pacientei. Cand sa plec, terapeuta imi cere pozele pt ca ei i se terminase bateria. Eu nu ii cer nimic in schimb.
Aseara i le trimit prin mail. Imi raspunde trimitandu-mi-le pe ale ei, cu precizarea ca parintii au semnat doar pentru terapeut (nici macar nu pomeneste de doctorita cu care lucreaza, de parca ea ar lua deciziile), nu pentru serviciul general.
Pentru ca ma tratez cu "regula celor 24 de ore" (nu kizdesc pe nimeni in primele 24 de ore, astept sa-mi treaca si raspund mai tarziu calma), n-am sa-i scriu ca si ea face parte din serviciul general si sa n-o prind ca foloseste fotografiile facute de mine pt care am drept de autor, asa ilegale cum sunt.
Pasul urmator e sa vorbesc cu sefa serviciului sa vad ce au semnat parintii, poate e extrem de strict si nu ma acopera. Iar urmatorul, sa vorbesc cu sefa directa a terapeutei pentru ca nu stiu s-o aiba in tratament.

Daca aveti nevoie de pozar care munceste neplatit, aici ma gasiti. La o adica spal si vasele gratis, la cat de cascata sunt.

luni, 9 ianuarie 2012

Un pic de deranj

Pentru ca cresterea numarului de ore de munca saptamanal nu ia in considerare garzile si se va aplica fie sub forma a doua dup-amieze pe luna neplatite, fie o sambata lucrata la fiecare 3 saptamani (oricum ar fi, se vorbeste despre platitul garzii de sambata ca zi lucratoare si asta e cel mai greu de indurat), rezidentii din Madrid pun la cale o manifestatie sau mai multe mai mici. Ideea initiala era ca la aceeasi ora, in aceeasi zi sa se stranga in fata fiecarui spital. De acord, am zis ca ma bag.
Mai sunt 5 zile si au venit destui cu ideea unei manifestatii comune, unii in Sol din cauza antecedentelor, altii in fata ministerului sanatatii (de parca n-ar fi hotararea guvernului regional, ci a ministerului, doh) ca sa blocheze Paseo del Prado.
Exista unii si mai destepti de atat care vor greva. Hai sa acopere ei serviciile minime ca-i vad capabili (garda lucreaza in formatie completa in timpul grevei, nu la 20%)
M-am razgandit.

miercuri, 4 ianuarie 2012

Infantilisme

Continuu sa visez casa si familia dinainte de 1997. Ala a fost anul in care mi-am schimbat camera (s-a insurat fratele meu si a plecat) si am inceput sa ma visez scurt, mereu inainte de trezire, in hoteluri necunoscute. Dar in visele profunde, lungi si cu actiune, sunt in camera cu iedera in care am crescut.
In 2004 m-am mutat singura. Am amenajat cu ai mei, am proiectat noi mobilele, tata a pus parchetul ales de mine, totul e al nostru si numai al nostru, pana si plantele sunt puse de noi sau mostenite de la bunica odata cu apartamentul. Desi acum am amintiri placute si cateodata ma gandesc ca sunt acolo ca sa adorm linistita, ma stresa teribil zgomotul strazii, dormeam prost si aveam des angoase (in stagiile dure - onco pediatrica, neonato). Imi placea sa-mi chem prietenii si sa ma duc la cei care se mutasera singuri sau in cuplu. Cu toate astea, cand ai mei plecau in concediu si mergeam sa le ud florile, ramaneam peste noapte acolo. Coltul de balcon acoperit cu iedera (care noaptea prindea viata si nu ma lasa sa dorm) ma seda ziua. 

Niciuna din camerele de hotel in care ma vad inainte de trezire nu ma nelinisteste. Imi place sa calatoresc, nu ma simt pierduta (spre deosebire de tiz care dispera daca ne certam intr-o tara straina si se poarta ca un copil pierdut intr-un supermarket), mi s-a intamplat sa ma simt ca acasa, sa recunosc strazi, sine de tramvai, interioare de biserici protestante si cladiri in Stockholm, fara sa le fi vazut vreodata. 
D-asta ma uimeste persistenta casei si familiei dinainte de 1997. In vise nimic nu s-a schimbat de la 18 ani. In urma cu cateva zile eram iarasi in camera cu iedera, dar pe geam se zarea, in sfarsit!!, blocul pe care il vad acum cand scriu din Madrid.

duminică, 1 ianuarie 2012

Noaptea orfelinilor

La mexicani am cantat cielito lindo (mai ales el), ne-am pupat cu chelnerii si mariachi (mai ales eu), ne-au distrat de parca ar fi fost petrecerea noastra.
Hai s-avem noroc anul asta!