Azi am primit programare la hemato - peste 5 luni jumatate.
Noi sa fim sanatosi, ca nu ne salveaza nici dracu'.

Din tot ce stiu sa fac, cel mai bine stiu sa ma tem. Ani de experienta in greturi, insomnii si cosmaruri curative.

Un an prosper

Cu somajul stam cam asa:

Copii, gradina, caine (la alegere, nu toate 3 simultan) - intr-o viata viitoare.. Vazutul lumii mai la batranete, daca nu - data viitoare.
Deocamdata ma pregatesc pentru primirea unei pisici.

Un spital public din nordul orasului organizeaza o data pe an o conferinta gratuita, sponzorizata de pharma. M-a trimis sefa auzind ca-i (si) despre evaluarea handicapului. M-am dus pentru ca era ocazie de socializare, intalnit fostii colegi, vazut pe unde au ajuns altii, cunoscut lume noua, pupat sefi vechi sau potentiali. 

Am primit maculatura multa, am reusit sa pun mana pe trei fursecuri obosite de pe ultima jumatate de platou si pe-o cafea de pe fundul termosului in penultima ceasca. Si pentru ca s-a prelungit cu o ora, in locul don'soarelor care au plecat acasa cand au terminat programul, a plimbat microfonul un angajat al spitalului. La sfarsit ne-am luat singuri diplomele pentru ca nici impartitorii lor nu faceau ore suplimentare.

(Colegul canar si-a adus, prevazator, un sandwich. Colega manchega, niste covrigei. Eu, doar ideea c-o sa-mi iau micul dejun acolo.)

copyleft

Societatea romana de radio-difuziune sau cum s-o mai numi acum primeste vreun ban pentru inregistrarile pe care le urca trilulilu si le blocheaza in afara tarii? Ca sa stiu de ce nu pot asculta teatru radiofonic pe mizeria aia de site.

Orasul asta n-o sa fie niciodata al meu. Degeaba imi place daca mi-e ostil. Nici ritmul, nici felul de socializare nu mi se potrivesc. Multe din locurile pe care le frecventam, cam "de nisa", s-au inchis - prea putini d-astia ca mine. Nu m-as simti singura noaptea pe strazi daca impartitorii-de-flyere ai barurilor si discotecilor nu s-ar uita pe langa mine sau nu s-ar intoarce cu spatele.
Ca sa nu par nelalocul meu poate ar trebui sa umblu cu un aparat foto sa fac pe turista.
Tipul asta de invizibilitate il exersam cu tizul intr-un mall din Lisabona. Mancam amandoi inghetata si ne lipaiam slapii printre localnicii imbracati "de oras"; impartitorii-de-flyere cautau clienti pe langa noi, in spatele nostru sau venind din sens opus. Nici fixati cu privirea, aratati cu degetul sau comentati nu ni se adresau.

2 OO

Asa arata un par de cojones intr-o tara in care politia e decorata pentru cum cafteste manifestantii. Domnul cu oua (Pedraz pe numele lui) spune ca inconjurarea congresului a fost un act de libertate de expresie in fata "decadentei numitei clase politice".

Trebuia sa apara si maronul de octombrie din partea consejeriei. Din iulie pana acum n-au ratat nicio luna.
Azi primesc o instiintare ca trebuie sa platesc 120 euro ca sa mi se judece cazul de compatibilitate intre cele doua servicii. Asta pt ca am cerut-o pe 10 septembrie. Pe 19 mi-am dat demisia fortata cu data de 2 septembrie. Acum sa vad cum le explic eu astora de la compatibilitate ca nu mai e cazul sa se agite ca la data la care le-am cerut-o de fapt nu mai lucram.
Ca ce chestie am fost fortata de catre resurse umane sa-mi dau demisia daca inca nu se judecase cazul?

Tot azi am primit un mesaj de la doua foste colege; au ales post fix intr-un alt spital (in urma unui examen), dar or sa ceara transferul la spitalul la care lucreaza in prezent. Asa ca la celalalt ramane unul valabil (doar unul, celalalt se va ocupa). Mai ramane unul in alt spital din sudul Comunitatii. Le-am raspuns; lasasem in luna mai CVuri in ambele si-n alte nu-stiu-cate spitale din oras si imprejurimi; sper sa fie o coincidenta fericita.