marți, 23 august 2011

Azi am fost intrebata daca e cald la mine in Rwanda.

luni, 22 august 2011

Homefree

Intr-o zi o sa plec departe tare, unde maica-mea n-o sa ma poata intreba daca domnul tiz a fost insurat, ma-sa n-o sa-i puna perdele cand suntem plecati din oras, iar colegii de serviciu n-or sa fie curiosi si indiscreti. Dar cum in viata reala e imposibil sa dispar pur si simplu, o invat p-aia pe care o las in locul meu cum se porneste centrala, unde se tine cafeaua, cum sa para sociabila, cum sa zambeasca si cand scrasneste din dinti.

Ma vad din ce in ce mai antisociala. Am incercat detasarea, modelul de nimic nu e al meu; bai, dar nici al lor! Singura forma de adaptare care-mi reuseste fara eforturi e a turistului: imi pun fata tampa de "nu vorbesc limba" cand sunt intrebata (asta imi iese cel mai bine), fata inocenta cand fac ce nu trebuie, fata curioasa de "da' de ce asa si nu cum zic eu?" cand mi se dau ordine. Astea nu ma fac sa ma adaptez sau sa scap de furia acumulata, dar deocamdata ma tin pe linia de plutire. Cand s-o duce totul naibii sper sa fiu departe.

sâmbătă, 20 august 2011




Eram doar de cateva luni impreuna cand i-am spus ca Lisabona e ca a doua mea casa.
- Da? Ma bucur sa aud ca te simti ca acasa!

Arghh, perversitatea limbii!

marți, 16 august 2011

Am fost un copil docil de nevoie - prea fricoasa ca sa ma revolt pe fata, prea anxioasa ca sa incalc regulile pe ascuns. Nu m-am descurcat niciodata la mintit, ma inroseam,ma balbaiam, ma uitam pe pereti, iar la poker eram prea grabita pentru o cacealma.
Am invatat in schimb sa trisez (nu la carti) - sa intorc micile fapte in favoarea mea, sa las semne pe biletelele de tras la sorti; cu cei sugestionabili, am aflat tarziu, pot sa ma descurc fara trucuri.
Minciuna insotitoare partiala imi corupe si-mi dificulteaza trisatul. Vine un moment cand nu mai stapanesc situatia si trucul risca sa se arate. Alteori ma enervez asa tare ca sunt nevoita sa trisez incat o urlu in fata ca un repros.
Pana acum n-am reusit sa nu ma simt vinovata, desi o fac spre binele meu (daca nu am eu grija de mine, atunci cine?), spre [ce cred eu ca e] binele celuilalt ori al amandurora. Alteori justific prea mult "norocul" si se vede de departe intentionalitatea.
Cand incep sa trisez (aici e problema mea) cred ca deja ne merge rau. De cateva ori am incercat sa explic si sa conving inainte de a o face, dar cand n-am reusit am facut ca mine.

sâmbătă, 13 august 2011

Ma viziteaza ai mei; fara graba


luni, 8 august 2011

Cum ziceam, vine Papa. Si pentru el, sute si sute de mii de pelerini. E un bun moment pentru amenintarea cu o greva.
Sau doua.

joi, 4 august 2011

O ocupatie pentru cei fara ocupatie e sa se stranga multi si profunzi ca sa mearga pe sosea spre centrul viitor fost-turistic al Madridului unde aia din prima linie sa intinda - moment emotionant - flori politistilor.
Cam cat de bou trebuie sa fii ca sa incurci soferi, comercianti, turisti si locuitori ai centrului pentru ca esti "indignat"?
Inteleg - banci, politicieni, imobiliare, stat laic (am si semnat impotriva finantarii de catre stat a vizitei Papei) - dar nu pricep forma antisociala a protestelor vrute sociale.