Ies cu un grup de presupusi expati vegetarieni de vreun an. De la o vreme vin multi spanioli si prea putini dintre ei sunt vegetarieni. Ce ma deranjeaza e felul ultimelor intalniri - prea spaniole pentru gustul meu, prea de-ale locului. Inteleg din asta ca m-am integrat fenomenal daca mi se pare c-as iesi cu bucuresteni.
M-am inscris in 5-6 grupuri locale si unul din Berlin (din care probabil o sa ies peste o saptamana, la intoarcere). M-am dus doar la cinele veggie si o singura data la muzica live cu o gasca bine formata (eram singura de pe meetup) de divortati, holtei si fete batrane, absolut toti spanioli.
Am "agatat" in total 3 femei (hetero toate, nu va mai hliziti). Una e spaniola, e stressata ca naiba - s-a bagat in seama cu mine de la prima intalnire pentru ca-i paream "de-a casei"; atunci mi-am dat seama ca-s cat de cat integrata.
A 2a e o columbiana iesita din patria muma la 14 ani - drept care are un accent neidentificabil, o mimica si o intonatie din care nu inteleg nimic. Imi place mult tipa, dar o deranjez cu grija ca sa nu devin pisaloaga, nu stiu cand are chef sa socializeze si cand nu... Din filmele coreene, chinezesti si africane intelegeam mai mult decat inteleg cand ies cu ea.
A 3a e o irlandeza un pic dusa (spune prietena comuna spaniola); e o tipa faina, extrem de frumoasa si tanara pentru cei 40-si-multi-spre-50 ani pe care ii are. N-are pic de rabdare cu nimeni, e satula de "spaniolul tipic" (asa cum l-a cunoscut in cele 6 saptamani de cand sta aici), drept care se duce la intalniri cu InterNations (la care jumatate sunt localnici); m-a chemat la una, mi-a spus ca voi cunoaste multa lume (ciudata publicitate din partea unei introverte get beget), dar am chiulit.
Si cand ma gandeam cu jale ca nema barbati, au aparut. Trei purii absolut neinteresanti, despre unul dintre ei eram sigura ca e gay si ma amuza cand ma pupa si ma atingea, pana cand m-am chiaunit de tot si am inceput sa ma indoiesc (e trist sa fii mai treaz cand esti beat decat cand esti treaz hahaha).
Mie-mi plac alti 2, dar degeaba. Unul dintre ei are un prieten de vreo 20-si-un-picut de ani, baiat destept, citit si cu capul in nori care m-a lasat cu gura cascata cand a inceput sa vorbeasca; dar se pare c-a inteles altceva din uimirea mea.
In alta ordine de idei, dupa ce am urcat pe fb 2 selfies cu un prieten in vizita prin Madrid, tizul m-a scos din lista lui suprapopulata de prietene. Am ras toata dup-amiaza de una singura.
Ahhh, maine ma duc la Berlin sa ingrop fantome.
miercuri, 16 aprilie 2014
Se face ca la patru ani fara patru luni de cand am calatorit ultima data singura si la jumatate de viata de cand nu am mai pus piciorul in Germania, ma duc singura la Berlin. M-am inscris deja la o bere cu niste expati.
- Ai grija pe acolo! imi spune facandu-mi cu ochiul virtual.
- Ah, doar stii ca-s o sfanta.
- Da da, si eu! (hahahaha mie-mi spui?) Dar uneori trebuie sa-i dai frau liber placerii.
(urmeaza o scurta discutie despre fantezii, dar e confidentiala pentru ca e medic - pacient)
O iau de la capat cu uitarea si numaratoarea; o luna - doua, cum ziceam.
- Ai grija pe acolo! imi spune facandu-mi cu ochiul virtual.
- Ah, doar stii ca-s o sfanta.
- Da da, si eu! (hahahaha mie-mi spui?) Dar uneori trebuie sa-i dai frau liber placerii.
(urmeaza o scurta discutie despre fantezii, dar e confidentiala pentru ca e medic - pacient)
O iau de la capat cu uitarea si numaratoarea; o luna - doua, cum ziceam.
miercuri, 9 aprilie 2014
Draga S,
O sa iesim din asta amandoua - impreuna, separat, odata sau pe rand - dar o sa iesim; noi de capul nostru, nu date afara. De ce pizda ma-sii ne-a apucat la varsta asta nu stiu sa zic, cand am putea sa ne plictisim de moarte ca tot omul serios la 35 de ani :)
Am o varza in cap, vreau sa scriu multe si sa-ti scriu, dar cred ca pana la urma tot despre mine as vorbi.
Am incercat cu detasarea, meditatia, reiki, am citit pana si carti de buddhism... Si-am ales vechea metoda a fugii; plec din cartier, cum am plecat din Lavapies ca sa scap de sarb si cum n-am calcat pe acolo un an ca sa nu dau ochii cu el desi se presupunea ca e plecat din Spania.
Nu stiu ce-mi doresc, nici ce mi-ar face bine, dar nu ma mai tem. Imi bat mult capul, fac scheme si tabele, intorc problemele pe toate partile, le visez si le rezolv aiurea... Apoi ca-ntr-un delir, fara sa am intentii sau control, fac brusc un gest care schimba tot. Ca si cum mi-as face prea mult curaj si m-as arunca fara sa ma uit unde. Asa am "hotarat" sa ma mut; in mai putin de o ora de cand am vazut un apartament mai mic si mai intunecos decat actualul si la fel de scump, am sunat si-am zis "da". Apoi m-am perpelit doua zile ca ce mi-a trebuit. Acum stiu c-am ales bine si c-am facut bine cand i-am zis si lui, intr-o doara vorbind de mobila, ca plec. De unde se intelege (sau se va intelege mai tarziu, veterinara a priceput din prima) ca schimb si medicul, ay ay ay :)
Timpul pe care ni-l dam amandoua sa ne vindecam se amana, nu se prelungeste, ci se amana. Eu numar 19 zile (dupa un cantec al lui Sabina) sau o luna - doua. Dupa o relatie se admit 3, dar nu cazul niciuneia dintre noi, sa nu ne intindem. Mi-e ciuda de fiecare data cand trebuie sa iau numaratoarea de la capat. Asa ca data viitoare cand ma mai apuca o sa iau calendarul, o sa innegresc zilele probabile de ovulatie si-o sa astept sa-mi treaca. Putine lucruri sunt mai penibile decat sa fii controlata de ovare. Oricum e bine ca ma tine doar cateva zile din cand in cand, nu cu lunile (ca atunci cand l-am cunoscut).
Desi pare greu de crezut c-o sa iesim zdravene din asta, putem incerca, n-avem nimic de pierdut.
Te pup.
O sa iesim din asta amandoua - impreuna, separat, odata sau pe rand - dar o sa iesim; noi de capul nostru, nu date afara. De ce pizda ma-sii ne-a apucat la varsta asta nu stiu sa zic, cand am putea sa ne plictisim de moarte ca tot omul serios la 35 de ani :)
Am o varza in cap, vreau sa scriu multe si sa-ti scriu, dar cred ca pana la urma tot despre mine as vorbi.
Am incercat cu detasarea, meditatia, reiki, am citit pana si carti de buddhism... Si-am ales vechea metoda a fugii; plec din cartier, cum am plecat din Lavapies ca sa scap de sarb si cum n-am calcat pe acolo un an ca sa nu dau ochii cu el desi se presupunea ca e plecat din Spania.
Nu stiu ce-mi doresc, nici ce mi-ar face bine, dar nu ma mai tem. Imi bat mult capul, fac scheme si tabele, intorc problemele pe toate partile, le visez si le rezolv aiurea... Apoi ca-ntr-un delir, fara sa am intentii sau control, fac brusc un gest care schimba tot. Ca si cum mi-as face prea mult curaj si m-as arunca fara sa ma uit unde. Asa am "hotarat" sa ma mut; in mai putin de o ora de cand am vazut un apartament mai mic si mai intunecos decat actualul si la fel de scump, am sunat si-am zis "da". Apoi m-am perpelit doua zile ca ce mi-a trebuit. Acum stiu c-am ales bine si c-am facut bine cand i-am zis si lui, intr-o doara vorbind de mobila, ca plec. De unde se intelege (sau se va intelege mai tarziu, veterinara a priceput din prima) ca schimb si medicul, ay ay ay :)
Timpul pe care ni-l dam amandoua sa ne vindecam se amana, nu se prelungeste, ci se amana. Eu numar 19 zile (dupa un cantec al lui Sabina) sau o luna - doua. Dupa o relatie se admit 3, dar nu cazul niciuneia dintre noi, sa nu ne intindem. Mi-e ciuda de fiecare data cand trebuie sa iau numaratoarea de la capat. Asa ca data viitoare cand ma mai apuca o sa iau calendarul, o sa innegresc zilele probabile de ovulatie si-o sa astept sa-mi treaca. Putine lucruri sunt mai penibile decat sa fii controlata de ovare. Oricum e bine ca ma tine doar cateva zile din cand in cand, nu cu lunile (ca atunci cand l-am cunoscut).
Desi pare greu de crezut c-o sa iesim zdravene din asta, putem incerca, n-avem nimic de pierdut.
Te pup.
Etichete:
nevroze