vineri, 27 aprilie 2012

Degeaba dai cu bata in balta daca nu improsti bine. Exista o performanta a ratarii care tine de talent si nu e accesibila unui gafist oarecare.
Luati notite: ma duc sa ma prezint azi unui sef de sectie - de 3 sectii, ca sa fim exacti (reuma, trauma si a mea). El format ca traumatolog. Vede in CV c-am facut niste ani de pediatrie si comenteaza. Ma intreaba ce-mi place iar eu, oh da, ce era sa zic, doar nu oase, muschi, articulatii ce tratau ei, eu dau duma cu infantilul. Bai, si era un post liber despre care nu se stia sigur daca fusese scos la concurs sau puteau angaja ei pe cine voiau.
Apoi ma prezinta unei doctorite careia ii spune ca-mi place traumatologia pediatrica. Iar eu fleosc inca o data, il contrazic pe sef (pentru ca de fapt mi place neurologia pediatrica), dar nu mai apuc sa vorbesc pentru ca niciunul din cei doi nu ma lasa sa dreg busuiocul.

Nu mai bine iau o pauza si stau acasa? Sunt un pericol pt mine insami.

Ce m-am saturat de vacanta asta in care ma trezeste ceasul in fiecare dimineata sa duc CVuri. Si e o vreme mizerabila de n-ai da nici un caine afara, taman buna sa ma duc la spitalele noi (unde se zice c-ar lipsi medici) asezate in mijlocul unui deal la 12-15 minute de mers de tren (da, ieri m-am dus cu trenul), metrou sau autobuz. Ca n-au putut, mama lor de dastepti, sa puna o statie mai aproape, ca doar e spital, nu pista de atletism.
Zilele astea am si avut noroc - 2 sefi erau plecati, azi trebuie sa revin sa ma prezint.
Si nici n-am chef sa incep din iunie, vreau o vacanta adevarata, fie ea si neplatita.

LE: am gasit o statie de autobuz - e de cealalta parte a dealului.

miercuri, 25 aprilie 2012

A venit un nou transport de compatrioti - s-a umplut centrul de cersetori; au si uniforma de lucru care pute de la o posta. Saptamana trecuta politia a dat iama intr-o retea romaneasca care aducea handicapati. Astia de acum sunt intregi.

marți, 24 aprilie 2012

Mi-e dor de D si de programul pe care mi-l facea: ma cara cu rolele pe sosele si rape, cand oboseam ne dregeam cu bere, cumpara ceva de mancare si ne mutam la mine, beam vin pana ne faceam prastie, apoi se ducea cuminte acasa. Si asa bucurestiul devenea suportabil.
De cateva ore ascult OCS pe iutub si caut un substitut alcoolului pentru ca nu pot asculta muzica romaneasca treaza (cred ca mi-am format un reflex) si nu fac fata dorului asa, pe uscat. 
Toata ziua a sunat chillout, am dormit pe el, am lucrat, am pierdut timpul, am visat la Ibiza si n-am avut nici pe naiba. Acum sunt la ocs - metodic, pe albume, in ordine cronologica - si ma perpelesc, n-am somn, beau ceai dupa ceai ca sa ma tin departe de alcool.

Retrogradez emotional: iar visez dinainte de 18 ani, ma inhiba mancarea, dorm putin. Angoasele in schimb infloresc, obsesiile asemenea, nu stiu unde o sa ajung in cativa ani. Hai niste Coma din 2002. 

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Calculatoarele au si ele un ciclu de viata; ala vechi trage sa moara in fiecare an inainte de congresul national. Cel nou are o periodicitate mai greu de intuit, nu-l apuca doar primavara, ci inainte de sesiunile pentru serviciu isi blocheaza ostil tastele. Acum ca i-a expirat versiunea de evaluare e bun si docil (si inutil).

miercuri, 11 aprilie 2012

Metroul se termina in mijlocul unui deal ciuntit: in dreapta nimic, in spate in zare ultimele blocuri ale orasului, la stanga spitalul; doar doua cabinete. Agenda in care imi scrisesem adresa era veche si incepea cu sunetul unei capsatoare - in iunie 2010 il auzisem o zi intreaga si mi-l notasem pentru ca-mi amintea de pasarea-arc a lui Murakami. O luna mai tarziu incepea sa se intample si sa se schimbe si continua sa.
Intreb de sef, mi se spune sa astept. Dupa 20 de minute mai intreb o data, mi se raspunde ca merita sa astept :) In timpul asta ma suna de la primarie ca sa ma pun in contact cu ei cand o sa fiu specialista, ca locuri ar fi. Buuun, ma inviorez un pic. Dupa 50 de minute apare numitul. "Din ce spital ziceai ca esti? Aaah, pai voi mereu ajungeti bine, nu ca altii; va aseaza seful vostru pe locuri bune". Nu stiu. "Noi aici suntem 2 pe 3 locuri. N-au angajat un al treilea si parerea mea e ca nici n-o sa-l."

N-am auzit azi capsatoarea, dar a meritat asteptarea. Acum urmeaza vacanta, final de rezidentiat, certificat de specialist, somaj. Si sper sa fiu a treia.

marți, 3 aprilie 2012

M-a tinut pana ieri - mi-am cumparat prima ciocolata; de multe ori e cea mai sanatoasa optiune la serviciu.
Mda.

luni, 2 aprilie 2012

Va vad cu imaginatie.
Intr-o luna jumatate termin rezidentiatul; petrecerea de adio o organizeaza rezidentii de penultimul an (colegul M si toledana semialfabetizata), dar cadourile le alegem noi astia care terminam si trebuie sa se incadreze in vreo 200 de euro de persoana, cred.
Nu prea stiu ce sa aleg. Prefer senzatiile in locul obiectelor si cheltui mai mult pe restaurante si carti decat pe haine si accesorii (de la Craciun nu mi-am mai luat nimic), asa ca sunt excluse stilourile, ceasurile sau gentile. In afara unei calatorii scurte intr-un oras (nu turism rural pentru ca n-am masina), n-am nicio alta idee. Poate aveti voi.