Frente al Cabo de Poca Esperanza arrié mi bandera.
Pe 14 am fost la psiholoaga ca sa-i povestesc cat de stresata sunt. In timpul anamnezei ne-am impotmolit la consumul de toxice. Am incercat sa par ca beau doar vin, dar cu cateva zile inainte de consultatie ma facusem prastie cu niste margarita (dupa vin, nu pe stomacul gol). Ca sa sar peste detaliile nefolositoare, nu i-am zis ca nu fumez ierburi pt ca devin paranoica si nici n-am incercat alte chestii pt ca n-am avut acces, nu pt ca nu m-ar fi interesat (prietenul P spune ca e mai nasol sa le vad utile in loc de recreationale). Dracu', toata lumea stie ca in randul medicilor % de dependenti e mare, nu era nevoie sa-i spun eu. Am scos la inaintare genetica (sper sa nu citeasca maica-mea blogul).
Tipei nu i s-a parut nimic anormal ca ma rastesc la nesimtitii care intra in birou in timpul sedintei si imi fac conversatie. Am avut probleme cu colegii? Mi-a atras cineva atentia? Da, dar doar ca sa ma ajute, nu ca sa ma sanctioneze; sefia, desi citeste detaliat toate reclamatiile, nu m-a chemat niciodata la raport. Apoi diferentele culturale trebuie sa le accept si sa nu ma deranjeze, mai ales ca eu sunt cea care le remarca. Iar noile probleme pe care le am sunt responsabilitati cu care se intalnesc toti noii specialisti si pe care va trebui sa mi le asum. M-am simtit ca-n clasa a 5a cand mi s-a explicat ca asta e marronul tuturor "cargos intermedios" (functii intermediare, aia care decid putin si trebuie sa justifice deciziile sefilor).
La sfarsit am vorbit despre mancare; un subiect prea fumat ca sa cad in capcana intrebarilor pt necunoscatori; dar ea era psiholoaga si mai vazuse d-astea ca mine, nu eram prima care-si cosmetizeaza dieta.
In treacat mi-a zis ca unul din criteriile pt a diagnostica o tulburare e durata; faptul ca visez in fiecare noapte pacienti si spital nu e grav, nasol ar fi sa nu dorm deloc. Ca-mi sare tandara din cand in cand, nu zilnic, e aproape normal. Imi dau (oarecum) seama cat trebuie sa sufere aia cu adevarat tulburati daca eu, desi plang la serviciu cand sunt la capatul puterilor, sunt considerata ok.
duminică, 20 decembrie 2015
Daca nu se face o alianta de stanga (fie si cu clovnii aia socialisti) se cheama ca am cacat steagul. Incredibil cum dupa tot ce s-a aflat despre ei in ultimii 4 ani popularii au luat cele mai multe voturi (fara sa pupe majoritatea). Cea mai recenta stanga e la 2% diferenta de locul 2 (PSOE) si la 8% de populari.
In alta ordine de idei, ieri (si azi) am fost la un targ international de craciun. 40 de tari ne-a spus un gardian. Sub 30 de standuri am numarat eu. Moldova are, Romania nu. Tiganii au, dar e inchis. Palestina vinde cruciulite, iar Israelul de-ale lor. Congolezul e la fel de caucazian ca mine, iar Ungaria are angajata o romanca ce vorbeste engleza cu angajatul ungur. Standul arab vinde tot felul de carti, inclusiv pakistaneze si iraniene.
Acelasi centru gazduieste si o expozitie de fotoreportaj de razboi. Ma duc ieri cu un prieten marocan (alb); ajung inaintea lui, vad coada enorma si intreb de 3 ori un bagator de seama pe unde intru la expozitie; cand se plictiseste sa nu ma inteleaga da din cap ca da, trebuie sa stau la coada. Vine Y fara accent, intreaba pe alti 2 si primim acelasi raspuns. Auzim ca ar mai exista o intrare pentru scurt metraje si dam peste un gardian mai sef, cu casca in ureche si chef de vorba. Ne explica de ce trebuie sa trecem toti prin controlul de securitate - sunt 40 de ambasade prezente si nivelul de alerta terorista e 4 (din 5). Dar ca n-are rost sa stam la coada si ne trece pe noi, doi imigranti, pe sub nasul altui gardian ce ne refuzase grabit si stresat.
In alta ordine de idei, ieri (si azi) am fost la un targ international de craciun. 40 de tari ne-a spus un gardian. Sub 30 de standuri am numarat eu. Moldova are, Romania nu. Tiganii au, dar e inchis. Palestina vinde cruciulite, iar Israelul de-ale lor. Congolezul e la fel de caucazian ca mine, iar Ungaria are angajata o romanca ce vorbeste engleza cu angajatul ungur. Standul arab vinde tot felul de carti, inclusiv pakistaneze si iraniene.
Acelasi centru gazduieste si o expozitie de fotoreportaj de razboi. Ma duc ieri cu un prieten marocan (alb); ajung inaintea lui, vad coada enorma si intreb de 3 ori un bagator de seama pe unde intru la expozitie; cand se plictiseste sa nu ma inteleaga da din cap ca da, trebuie sa stau la coada. Vine Y fara accent, intreaba pe alti 2 si primim acelasi raspuns. Auzim ca ar mai exista o intrare pentru scurt metraje si dam peste un gardian mai sef, cu casca in ureche si chef de vorba. Ne explica de ce trebuie sa trecem toti prin controlul de securitate - sunt 40 de ambasade prezente si nivelul de alerta terorista e 4 (din 5). Dar ca n-are rost sa stam la coada si ne trece pe noi, doi imigranti, pe sub nasul altui gardian ce ne refuzase grabit si stresat.
Etichete:
apat,
o tara vesela