Cum guvernul a taiat cu avant de la cercetare (+ educatie, sanatate, handicap...), Institutul Canar de Boli Tropicale a inceput o cheta; 325.000 de coco din partea... tan na na na na... Senegalului. Suntem pe drumul cel bun, zic.
luni, 26 august 2013
Etichete:
o tara vesela
luni, 5 august 2013
Anul asta, vacanta low-cost (atat de low incat nici n-am intrat in economii, doar in prima de vara); am urmarit locurile in care au iesit joburi anul trecut si eu am zis nu, sa-mi fie de bine. Tara Bascilor cu autocarul, va sa zica.
Cand ajungi suficient de in nord, mizeria asta de podis se schimba cu niste munti decenti, maslinii si maracinii mamei ma-sii cu brazi, scade temperatura cu vreo 10 grade, mai o briza, mai o ploicica si cel mai important, se schimba oamenii :)
Bilbao e un orasel traversabil in lung si-n lat intr-o dup-amiaza, dar dupa 4 zile acolo m-a luat jalea cand a trebuit sa plec. Arhitectura draguta, cu rare excese, magazinase cu to' felu' (pantofi "vegani", sapunarie, accesorii haioase si cu mesaj, horchaterie de 5 generatii cu fotografii de familie si cu ultimul mostenitor servind). Lume mai faina ca acolo n-am vazut nicaieri, si nu zic de un chelner sau un vanzator, ci de absolut toti cu care am intrat in contact. Exceptionali bascii astia, n-am inteles cum au putut sa faca o ETA.
Eh, in San Sebastian m-am lamurit. Niste fumuri, niste fite, niste ciufuti ceva de speriat. Ne-am cazat intr-un colegiu cu internat care vara functioneaza ca hotel. Receptionistii vorbeau intre ei in euskera cand eram prin preajma, nu ne zambea nici dracu', ba ne-au si certat cand tizul a aparut fara tricou. Mai rau ca la scoala. Partea punk din mine nu era sa stea sa-nghita, asa ca noaptea ma dadeam cu skateboardul pe culoare (mi-am luat unul din Biarritz, midlife crisis-ul unora le vine mai devreme).
Oras seniorial, daca as fi venit dintr-unul mic, provincial, poate m-ar fi impresionat arhitectura, dar asa doar mi-a amintit de unele cartiere scumpe din Madrid. Zone verzi foarte extinse, trafic redus, multa grija pentru mediu. Magazine ca peste tot, lume bine imbracata, machiata, aranjata la orice ora si in orice cartier. Plaja renumita dar nu stiu pentru ce, ambarcatiuni ancorate in larg, nu doar in port, apa cu chestii plutitoare, asa ca am facut o singura baie in ultima seara, bleaaah.
Control de pasapoarte la granita cu Franta (autocar spaniol); m-au cam trecut transpiratiile pentru ca aveam doar buletinul, iar slavii din fata mea (n-am vazut de unde erau) aveau pasapoarte. Dar au avut francezii o prada mai usoara - au coborat un negru cu pasaport si card de rezidenta; l-au luat cu ei, pa si la multa revedere :(
Biarritz, desi mai faimos, n-are ifose, lumea e relativ draguta, nu te lasa sa te pierzi (a trimis primaria o scrisoare tuturor rezidentilor cum ca planul orasului e prost si turistii trebuie ajutati).
Vitoria, capitala administrativa a Tarii Bascilor, e cea mai provinciala capitala a regiunii. Clima si peisaje de podis, mancare de podis (si macelarii de cal), lume ok, zone kitsch, zone alternative, zone vechi in picioare. Cam atat, nu mare lucru.
Cu schimbarea de clima mi s-a vindecat dermatita care trecea in 4-6 saptamani; ce mi-e 6, ce mi-e 12.
Cand ajungi suficient de in nord, mizeria asta de podis se schimba cu niste munti decenti, maslinii si maracinii mamei ma-sii cu brazi, scade temperatura cu vreo 10 grade, mai o briza, mai o ploicica si cel mai important, se schimba oamenii :)
Bilbao e un orasel traversabil in lung si-n lat intr-o dup-amiaza, dar dupa 4 zile acolo m-a luat jalea cand a trebuit sa plec. Arhitectura draguta, cu rare excese, magazinase cu to' felu' (pantofi "vegani", sapunarie, accesorii haioase si cu mesaj, horchaterie de 5 generatii cu fotografii de familie si cu ultimul mostenitor servind). Lume mai faina ca acolo n-am vazut nicaieri, si nu zic de un chelner sau un vanzator, ci de absolut toti cu care am intrat in contact. Exceptionali bascii astia, n-am inteles cum au putut sa faca o ETA.
Eh, in San Sebastian m-am lamurit. Niste fumuri, niste fite, niste ciufuti ceva de speriat. Ne-am cazat intr-un colegiu cu internat care vara functioneaza ca hotel. Receptionistii vorbeau intre ei in euskera cand eram prin preajma, nu ne zambea nici dracu', ba ne-au si certat cand tizul a aparut fara tricou. Mai rau ca la scoala. Partea punk din mine nu era sa stea sa-nghita, asa ca noaptea ma dadeam cu skateboardul pe culoare (mi-am luat unul din Biarritz, midlife crisis-ul unora le vine mai devreme).
Oras seniorial, daca as fi venit dintr-unul mic, provincial, poate m-ar fi impresionat arhitectura, dar asa doar mi-a amintit de unele cartiere scumpe din Madrid. Zone verzi foarte extinse, trafic redus, multa grija pentru mediu. Magazine ca peste tot, lume bine imbracata, machiata, aranjata la orice ora si in orice cartier. Plaja renumita dar nu stiu pentru ce, ambarcatiuni ancorate in larg, nu doar in port, apa cu chestii plutitoare, asa ca am facut o singura baie in ultima seara, bleaaah.
Control de pasapoarte la granita cu Franta (autocar spaniol); m-au cam trecut transpiratiile pentru ca aveam doar buletinul, iar slavii din fata mea (n-am vazut de unde erau) aveau pasapoarte. Dar au avut francezii o prada mai usoara - au coborat un negru cu pasaport si card de rezidenta; l-au luat cu ei, pa si la multa revedere :(
Biarritz, desi mai faimos, n-are ifose, lumea e relativ draguta, nu te lasa sa te pierzi (a trimis primaria o scrisoare tuturor rezidentilor cum ca planul orasului e prost si turistii trebuie ajutati).
Vitoria, capitala administrativa a Tarii Bascilor, e cea mai provinciala capitala a regiunii. Clima si peisaje de podis, mancare de podis (si macelarii de cal), lume ok, zone kitsch, zone alternative, zone vechi in picioare. Cam atat, nu mare lucru.
Cu schimbarea de clima mi s-a vindecat dermatita care trecea in 4-6 saptamani; ce mi-e 6, ce mi-e 12.
Etichete:
País Vasco