sâmbătă, 22 decembrie 2012

In urma cu putine zile am visat cozonaci: pufosi, fierbinti, aromati. Eram in casa alor mei in vizita, vine V si dau sa-l cinstesc cu un vin din Galicia, dar nu gasesc sticla pentru ca era la mine acasa.
Azinoapte eram iar la ai mei, in vizita si de data asta, strangeam frimiturile de pe masa cu unchiul meu mort de 9 ani.

Hai sarbatori fericite! Si un nou an bun! ca-n ritmul asta...
Mai vorbim prin ianuarie cand m-oi intoarce. 


9 comentarii:

Rudolph Aspirant spunea...

La Multi Ani ! Petrecere frumoasa. Si mie mi s-a intamplat sa visez vise in serial, in acelasi cadru scenografic, uneori chiar si cu o urma de continuare de actiune inceputa in episodul anterior ! Dupa parerea mea de total amator de vise, cred ca la un vis e mai semnificativ/important decat simbolurile relativ comune, ce stare emotionala ai simtit tu in timpul acelui vis, cat si despre visul in sine, daca-l tii minte, atunci cand te trezesti, si poate asa in general relatia ta personala cu visele in general, ce parere ai tu despre ele, daca le ignori, ca e total OK si asta, sau chiar le utilizezi in vreun fel, fie si ca punct de inspiratie, fie ca pornire a unei reflectii interioare, fie pur si simplu ca posibil suport moral daca te-ai trezit cu zambetul pe buze in acea zi, fara a mai conta si de ce, sau daca iti face placere sa povestesti aceste vise cuiva anume, etc.

nume spunea...

am stat aproape 4 ani singura in bucuresti si inca aproape 5 in Madrid. in ultima vreme ma visez des in casa alor mei care in vis e si a mea.
abia in ultimele vise am inteles ca am o alta casa, chiar daca nu apare.

nu-mi notez visele, le recapitulez si le gandesc in timpul zilei. nu tin cont de ele pentru ca cel mai des sunt doruri, uneori frustrari si dorinte neimplinite; nu ma inspira, nu-mi dau nicio rezolvare (cand am visat vii mi-am luat vacanta si m-am dus la bucuresti sa-mi vad prietenii; dar cand visez morti...)

Cora_ spunea...

mie cel mai trist mi se pare sa nu-i visezi pe cei morti... e ca si cand ti se ia si ultima sansa de a fi cu ei... sau sa nu-ti amintesti decat f. rar ce visezi, ca mine.

Sarbatori fericite si tie, mergi "acasa", asadar?

nume spunea...

merci!
ma duc mai intai acasa la parintii tizului, apoi acasa la tiz. cu tot cu motanel in tren, in avion, trecut granita dus-intors, ah, ce stres.

nume spunea...

Cora, ai primit mailul la adresa personala? ti-am scris de pe hotmail si nu stiu daca nu s-a pierdut prin junk.
in fine, ideea era un la multi ani la vremea aia si bafta la examene! :D

Cora_ spunea...

primit, multumiri mii, n-am raspuns. :)

Bafta cu motanelul voiajor.

Rudolph Aspirant spunea...

Pai atunci cand visezi persoane cunoscute vii nu e vorba neaparat de acele persoane, poate fi vorba tot despre tine sau fragmente de tine, de ex chiar am povestit eu ultimul vis pe blog si l-am visat pe tata, dar in "interpretarea" mea, (de nivel amator, desigur), tata = super-ego-ul meu, si in locul lui putea sa fie de ex si o alta figura autoritara cu putere executiva, ca de ex pres Basescu sau regele nu stiu care, sau chiar seful meu de la serviciu, ca tot despre mine si constiinta mea era vorba, si nu despre ei. Sau daca imi visez un iubit recent, e vorba poate mai mult tot de mine si partea mea afectiva sau chiar interesata sexual, sau, chiar si mai probabil, e vorba de un aspect al meu cu care nu ma impac prea bine sau in legatura cu care am anxietate, ca un fel de rivalitate, (care la mine va fi intotdeauna prezenta si in real life si in cadrul unei relatii amoroase obisnuite chiar stranse, habar nu am despre altii), si nu inseamna ca mi-e neaparat dor chiar de iubitul ala ! Desi desigur, vizionarea lui in vis fiind poisbil placuta, va mai "indulci" pilula posibil amara a anxietatii si rivalitatii pe care o resimt in legatura cu relatia mea cu el in real life. Dar, desigur, eu sunt mai egoist, si mereu totul trebuie sa fie in principal despre mine ! Plus desigur ca eu personal nu am avut niciodata o relatie de amor stabila si de lunga durata astfel incat sa ajung sa iubesc asa total total dezinteresat pe cineva la nivel de cvasi-parinte, in care sa fiu interesat in principal de binele lui, si la al meu doar mai in secundar...si pot sa recunosc sincer ca nici nu cred ca exista prea multe sanse sa am eu vreodata o astfel de iubire, si cel mult sa aspir sa am o relatie o data in care sa ma intereseze binele meu oarecum egal cu al lui, asa sa fie un fel de binele mai larg al relatiei noastre, dar pt asa ceva cred ca trebuie mult exercitiu si efort, habar nu am daca sunt prea multi oameni capabili de asta in randul generatiei noastre, efectiv habar nu am, pt ca eu, sincer sa fiu, nu am auzit de nimeni intr-o relatie de genul asta de la bun inceput, ci doar in legatura cu cupluri mai vechi si stabile de cel putin 10-15 ani sa ajunga intr-o faza de echilibru de interese real coezive ca asta la un moment dat.

Rudolph Aspirant spunea...

P.S. Ca sa nu se iste confuzie, voiam sa clarific ca am avut indragostiri deosebit de pasionale in care sa uit de interesul meu propriu in mod total si in care sa simt ca doresc sa aduc luna de pe cer celui drag, cu mare efort si daruire personala, dar asta face parte din starea tulburata initiala de indragostire cand esti intoxicat ca de cocaina, nu are legatura cu ce ziceam mai sus.

Rudolph Aspirant spunea...

Culmea e ca de cate ori am fost asa super-indragostit nici nu cred ca il visam vreodata, spre marea mea parere de rau, pe cel iubit, ci mai mult visam pe mama sau pe tata, chiar posibil certandu-se unul cu altul sau pe mine, (aratand tensiunea conflictului din cadrul meu care precis ma simteam vinovat ca iar cazusem in pacatul cocainei), sau chiar, daca nu ma mai simteam asa de vinovat si relatia progresa sexual frumos, chiar ajungeam sa visez peisaje naturale frumoase cu diverse floricele sau plaje tropicale, sau chiar nu mai tineam minte ce visam pt ca aveam atat programul cat si arhitectura somnului total tulburate, si abia dupa ce se prelungea relatia oarecum dincolo de faza de cocaina, si incepeau conflictele naturale din cadrul oricarei relatii din real life, reuseam sa incep sa visez pe cel drag, la inceput mai des si mai viu animat si colorat ca probabil aveam ceva rebound legat de serotonina, ca atunci cand se intrerupe un tratament cu un SSRI, pe urma din ce in ce mai rar pe masura ce somnul imi revenea la normal si relatia isi urma cursul normal catre fiecare plecand pe drumul vietii lui in continuare, si incepand sa fie preocupat mai mult de probleme de conflicte cu managerii de la serviciu, sau alte anxietati cotidiene.