Fac tot posibilul sa nu ma sperii de ce intuitie buna am, o ascult oricand, ma amuz in metrou incercand sa ghicesc (si nimerind) la ce statie coboara vreunul ca sa ma pot aseza pe locul lui.
Cum sunt anxioasa, nesigura pe mine si paranoica, de multe ori ma intreb daca nu cumva din cauza mea mi se intampla ce mi se intampla. Citisem un articol scurt (care promitea sa continue in numerele viitoare ale unei reviste "alternative") despre cum sa-ti observi emotiile detasat; bineinteles ca nu-mi amintesc nici numele autorului, nici unde dadea cursuri de meditatie, am ramas doar cu ideea ca se poate, dar nu stiu cum sa deosebesc ce intuiesc de ce ma tem.
Partea proasta e ca acum sufar ca un caine din orice prostie.