Inainte de a pleca de pe blog vreau sa va anunt (mai ales pe bleg) ca am renuntat la halat. Mi-a luat mult mai mult decat credeam si inca nu stiu daca e definitiv; medicul ala in varsta cu care lucrez de obicei e in concediu, iar asta tinerelul care ii tine locul imi spune sa zambesc mai mult, nu sa-mi pun carpa pe mine. Cand o veni 'al batran si mi-o spune ca nu da nimeni 2 bani pe mine pt ca arat ca o pustoaica om vedea ce-oi face.
Deocamdata ma preocupa mai mult apropierea vacantei in bucale decat jobul. Mi-e foarte sila si de una, si de alta si nu stiu incotro s-o iau la fuga.

Bucurestiul, in caz ca aveati vreo grija, e acelasi bucale cu multa spoiala.
Prima teapa mi-a dat-o o biserica. Eram pe langa Stavropoleos si am auzit toaca, m-am apropiat s-o si vad. Era acolo singura, neatinsa, si difuzoarele chemau credinciosii la slujba. Mda, hai pa.
A doua (si nu-s decat de 16 ore aici) a fost la Hanul Berarilor, repet, Hanul Berarilor, in zona Iancului (Bd. Pache Protopopescu) -  chelneri cu obrazul ca talpa pantofului care nu-ti mai aduc restul ca doar bacsisul e dreptul lor.

Preturi oribile peste tot, mai mari ca-n Madrid.

Mi-ar fi greu sa plec de aici (m-am gandit, dar n-am facut nimic) stiind ca exista asa ceva. Cam cum mi-a fost plecand din bucuresti sa renunt la a ma duce la teatru.
Zilele trecute m-a cam luat jalea, o tot intrebam pe prietena O. ce mai stie de diferiti actori. Nici ea nu mai fusese la teatru, dar ii vedea la filmari. Caru' cu bere avea un cuartet si bratele mate ale violonistei mi-au amintit de studentii din Cassandra, de mirosul salii, de Strada Franceza la iesirea de la spectacol. Am trecut pe acolo, dar n-am vazut intrarea, nu stiu daca s-au mutat. N-am reusit sa ajung la Bulandra, la niciuna din sali, zona Icoanei mi-a ramas ascunsa oricat m-am straduit sa-mi amintesc unde e.