Inca mai cred c-as fi fost mai utila in biologie decat in medicina.
Am ajuns la un nivel de stres la care putin imi pasa ce-o sa se intample cu jobul meu. Empatia cu pacientii scade rapid, iar cu apartinatorii e nula. Sursa mea de stres sunt familiile, nu bolnavii, nu patologia, nu sefii, nu subalternii; familiile care trec peste cuvantul meu pentru ca au ele o pila la ministerul local al sanatatii sau la manager sau la maica stareta sau la aia ma-sii. Nu, nu fac pe sefa, nu spun ca trebuie sa fie ca mine, dar nu semnez si nu parafez deciziile altora. Bine, s-ar putea sa fiu foarte incapatanata (mi se spune asta de cand ma stiu), internistul (mult mai blazat ca mine) imi zicea zilele trecute ca nu pot sa-mi pun toata congregatia in cap din cauza unui pacient - pila unei calugarite - pe care vreau sa-l externez impotriva vointei lui; i-am raspuns ca nu-s secretara nimanui, nu scriu dupa dictare si ca m-am saturat sa fac bilete de prelungire a internarii cu care nu sunt de acord; a doua zi s-a oferit sa le scrie el. Mda.
53 de pacienti cu famiile corespunzatoare.
duminică, 29 martie 2015
Etichete:
H,
poveste cu stafide
luni, 2 martie 2015
Imi place actualul loc de munca, chiar daca de ieri lucrez fara contract (nu m-au chemat nici pt lichidare, nici pentru prelungire). Problema e ca niciodată nu pot fi sigura ca am terminat treaba, cu 50-52 de pacienti in grija mai mult ca sigur imi ramane ceva nefăcut cand plec acasa.
Singurele nopți in care am visat nelegat de job au fost cele in care mi-am lăsat mintile prin vreun bar.
Dar nu e așa de simplu, sunt franta de oboseala si pe jumatate beată cand va scriu dintr-un local obscur din Lavapies in care în urma cu o saptamana m-am băgat in seama aiurea si n-am știut cum să scap a doua zi.
Singurele nopți in care am visat nelegat de job au fost cele in care mi-am lăsat mintile prin vreun bar.
Dar nu e așa de simplu, sunt franta de oboseala si pe jumatate beată cand va scriu dintr-un local obscur din Lavapies in care în urma cu o saptamana m-am băgat in seama aiurea si n-am știut cum să scap a doua zi.
Etichete:
H
joi, 5 februarie 2015
Ma sperie cat de linistiti si siguri pe ei sunt colegii neuropsihologi. Par sa aiba minim o solutie pentru fiecare maron si un sange rece infricosator cand dau vestile proaste.
Etichete:
H
sâmbătă, 10 ianuarie 2015
joi, 25 decembrie 2014
miercuri, 24 decembrie 2014
Partea grea la Craciunul petrecut de unul singur e sa explici ca e alegerea ta. Si ca important e sa te simti bine, nu sa-l petreci dupa un model dat.
Etichete:
apat
sâmbătă, 20 decembrie 2014
miercuri, 26 noiembrie 2014
Interviu:
- In principiu contractul tau e pe perioada nedeterminata, dar depinde de contractul nostru cu ministerul local; asta e tare vechi si se reinnoieste la fiecare 4 ani. Daca la un moment dat statul decide sa nu mai semneze, locul tau de munca dispare. Dar sunt sigura ca asta n-o sa se intample. Oricum mai dureaza un an pana expira, poti sa stai linistita.
Dupa ce batem palma si imi dau demisia de la vechiul loc de munca:
- Nu se semneaza contracte de perioada nedeterminata de la bun inceput, ci trebuie cateva provizorii pana implinesti 2 ani cu noi, abia apoi ti se face unul pe timp nelimitat. Pot sa-ti fac de 6 luni, de un an sau de 3 luni, dar 3 luni mi se par prea putine, asa ca-ti fac de 6.
La resurse umane:
- Stii ca ti se termina contractul cand se termina al nostru cu ministerul, nu?
- Da, dar ala se termina peste un an, iar al meu peste 6 luni.
- Nu, ambele se termina pe 28 februarie 2015.
Am impresia ca undeva pe parcurs am fost luata de proasta.
- In principiu contractul tau e pe perioada nedeterminata, dar depinde de contractul nostru cu ministerul local; asta e tare vechi si se reinnoieste la fiecare 4 ani. Daca la un moment dat statul decide sa nu mai semneze, locul tau de munca dispare. Dar sunt sigura ca asta n-o sa se intample. Oricum mai dureaza un an pana expira, poti sa stai linistita.
Dupa ce batem palma si imi dau demisia de la vechiul loc de munca:
- Nu se semneaza contracte de perioada nedeterminata de la bun inceput, ci trebuie cateva provizorii pana implinesti 2 ani cu noi, abia apoi ti se face unul pe timp nelimitat. Pot sa-ti fac de 6 luni, de un an sau de 3 luni, dar 3 luni mi se par prea putine, asa ca-ti fac de 6.
La resurse umane:
- Stii ca ti se termina contractul cand se termina al nostru cu ministerul, nu?
- Da, dar ala se termina peste un an, iar al meu peste 6 luni.
- Nu, ambele se termina pe 28 februarie 2015.
Am impresia ca undeva pe parcurs am fost luata de proasta.
Etichete:
H,
poveste cu stafide,
Radio Erevan
miercuri, 12 noiembrie 2014
Intru in randul lumii, vai mie!
Vineri mi-am semnat demisia (a doua in lunga mea cariera), am scormonit prin amintirile din Institutul Cervantes si n-a fost chip sa scot vreun tipar, asa ca m-am apucat sa traduc cu grija si pe sarite o cerere oarecare din romana. "Subsemnata (¿¿eh??) N N, cu buletinul Y, domiciliata in... (ii pasa cuiva? ma bine sar peste) va pupa din mers" I-am multumit nesimtitei aleia de la personal care mi-a mancat zilele in 2012 si-am scuipat in urma.
Maine, si Dios quiere, semnez cu un spital catolic, aaaahhh :) M-asteapta un job ca la carte: 40 de ore pe saptamana, nu 28, orar de dimineata, nu de la 3, purtat halat si ecuson, vazut pacienti internati, facut recuperare, nu balarii conexe. Cel mai probabil o sa am un sef medic, dar n-o sa am biroul meu personal sa-mi dau pantofii jos si sa stau turceste pe scaun, ca acum. Cu alte cuvinte o sa fie fix pe dos din toate punctele de vedere.
Imi dau o luna jumatate ca sa ii conving si p-astia ca n-am nevoie de halat.
Vineri mi-am semnat demisia (a doua in lunga mea cariera), am scormonit prin amintirile din Institutul Cervantes si n-a fost chip sa scot vreun tipar, asa ca m-am apucat sa traduc cu grija si pe sarite o cerere oarecare din romana. "Subsemnata (¿¿eh??) N N, cu buletinul Y, domiciliata in... (ii pasa cuiva? ma bine sar peste) va pupa din mers" I-am multumit nesimtitei aleia de la personal care mi-a mancat zilele in 2012 si-am scuipat in urma.
Maine, si Dios quiere, semnez cu un spital catolic, aaaahhh :) M-asteapta un job ca la carte: 40 de ore pe saptamana, nu 28, orar de dimineata, nu de la 3, purtat halat si ecuson, vazut pacienti internati, facut recuperare, nu balarii conexe. Cel mai probabil o sa am un sef medic, dar n-o sa am biroul meu personal sa-mi dau pantofii jos si sa stau turceste pe scaun, ca acum. Cu alte cuvinte o sa fie fix pe dos din toate punctele de vedere.
Imi dau o luna jumatate ca sa ii conving si p-astia ca n-am nevoie de halat.
Etichete:
H,
poveste cu stafide