Azi, masa oficiala; in jumatatea rezidentilor colegul R, proaspat intors din vacanta, povesteste despre nemultumirea mea, fara sa dea nume:
- Am auzit ca de cand am plecat nu s-a mai dat nicio sesiune de vineri.
Colega A (care nu rateaza niciun curs si nicio hartoaga pentru viitorii angajatori slabi de inger) si colega N au intrebat de o mie de ori cine a zis asa ceva, daca a fost rezident sau specialist bla bla. Colegul R s-a tinut tare si nici nu s-a uitat la mine.
Dupa ce ofensatele au hotarat pedeapsa - "sa dea 2 sesiuni cine se plange" - le-am zis c-am fost eu si ca era adevarat, ca anul asta sesiunile de vineri s-au terminat mult mai repede decat anul trecut si ca peste 2 zile dau eu una, asa ca nu cumva sa lipseasca. Au schimbat tonul cu unul mai amabil jumatate in gluma, jumatate in serios.
De unde se deduce ca:
1. barfitul unuia absent, bagatul in viata lui sau in viata interlocutorului e intotdeauna ok, chiar si in grupuri mari (discutia despre colegul G. s-a intins pe toata masa, pana la seful al mare)
2. viata ta e intotdeauna interesanta, pe fata sau pe ascuns, nu conteaza ("ai iubit spaniol?", "de ce nu?"), in schimb parerea poti sa ti-o bagi in cur, nu-i trebuie nimanui si cine esti tu sa te plangi ca muncesti degeaba sau ca muncesti cat pentru doi.
3. daca tii neaparat sa-ti spui parerea, trebuie sa convoci toata sectia si s-o comunici oficial. In caz ca lipseste vreunul si n-o afla direct de la sursa, o sa inteleaga ca ai ceva cu el. Asta abia e barfa, nu de ce insoara O., nu de ce a ramas gravida cutareasca, nu cum era prea beat specialistul R ca sa ajunga acasa. Nooo, asta e libera circulatie a informatiei.