Rushdie vorbeste despre lucruri pe care vrei sa le uiti; scrie senin, fara sa acuze, pare sa fie impresia unui prieten intim pe care doar pentru ca te simti vinovat (sau pentru ca-ti amintesti deodata ca esti vinovat) o vezi ca pe o aluzie.
Si scrie extraordinar despre intoleranta, despre imigrat, despre micile lucruri pe care le urasti, despre pierderea controlului.
Si despre cum asisti buimac la spectacolul propriu.