(as vrea sa va dau fragmentele in original*, dar le am doar traduse)

Reciteam des pasajele, dar treceam repede peste prima parte pentru ca preferam minunea spontana, "naturala" (?). Abia azi mi-am dat seama ca indoiala e  obligatorie. Unde exista doar certitudini nu e loc pentru miracol, indoiala e cea care ii permite sa existe. Lumea asta, asa stramba cum e, poate fi locuibila. 


*traduse / macelarite de mine (cu ditamai jena): "realitatea e alta, e cea de unde tocmai ne-am intors si unde lucrurile stau altfel". Si doar cand ramaneau singuri, in spatele ultimului zid de tacere care ii proteja de ei insisi, inchideau ochii si indrazneau sa priveasca acel loc profund si alunecos unde incatusata si cu calusul la gura inca mai traia indoiala si balbaia neobosita: "ce e realitatea?"
Da, toate sunt cum se vad; nu e bine, nu se poate face nimic, dar nu conteaza. Exista o alta realitate unde lucrurile sunt cu totul si cu totul altele.
In carnea lor pastreaza inca posibilitatea miracolului ca o stare initiala in fata careia realitatea e doar o deviere secundara, o proiectie neinsemnata.

Robert Moss - Active Dreaming
"Visatorii indigeni sustin ca daca nu facem nimic cu visele noastre, nu visam bine"
"Capacitatea de a ne explica povestea (si facand-o, de a alege povestile pe care le traim) nu e doar un talent, ci si o unealta necesara supravietuirii."

Casa del Libro e o librarie (fizica si online) de la care am comandat des, dar nu-mi amintesc sa fi primit vreodata publicitate (sau s-o fi deschis, in caz ca). Ieri imi trimit prin e-mail din senin o recomandare, ceva despre amorul liber (nu hippy, ci independent). Am zis hai s-o cumpar, chit ca n-am ce face cu ea acum, dar e la oferta, mai nou sunt obsedata de detasare, inteleptul isi face vara sanie si iarna car, mi-a zis o cucoana din Retiro ca inainte de toate trebuie sa-mi gasesc echilibrul si dup-aia o sa-mi mearga bine, terapeutul ala de vise vorbea despre coincidente si sincronii; in fine, s-au aliniat planetele si am cumparat-o.
Sunt la a 3a pagina din primul capitol si am reusit sa rosesc pe dinauntru, eu in sinea mea sunt jenata de mine si in fata mea, daca e posibil asa ceva :)

Recitit "Kaddish pentru copilul nenascut" de Kertesz, bun si acum, bun oricand. "Siempre tuve una vida secreta y esta fue siempre la verdadera"

"Spunea ca vorbesc mult despre libertate, dar libertatea la care ma refeream fara incetare nu insemna pentru mine, spuse, libertatea profesiei, a artistului [...] si de fapt nu insemna libertatea inteleasa ca amplitudine, forta, capacitate de acceptare [...] nu, libertatea mea era de fapt intotdeauna indreptata contra cuiva sau ceva, impotriva faptelor sau persoanelor [...], era un atac sau o fuga sau amandoua in acelasi timp si fara asta in fond nu putea fi pentru ca, dupa toate indiciile, libertatea mea nici macar nu exista. De aceea, daca nu existau aceste "lucruri si persoane", eu insumi inventam si creeam astfel de dependente pentru a avea de ce fugi sau ce infrunta."

Daca aveti in format electronic "Byron la Sintra" de Ivo Andric in romana, spaniola sau engleza (fie si-n franceza), trimiteti-mi-o va rog la ****@gmail.com. Multam.

Mi-e greu, fiecare trezire e o lipsa. 

Orasul de sticla

E prima parte din Trilogia new-yorkeza .
Auster are asupra mea acelasi efect pe care il are Murakami - imi starneste curiozitatea, desi nici stilul, nici ideile nu mi se par extraordinare. Citesc in metrou, in lift, in pauzele conversatiilor de pe internet, in general in timpii morti pentru ca nu mi se pare ca merita un timp dedicat.
Dar vad ca mi se strecoara in ganduri, ca visez mult si dens, ca atunci cand imi las mintea sa vagabondeze ajunge pe coclauri interesante.

"Estar dentro de esa música, ser atraído al círculo de sus repeticiones: quizá ése sea un lugar donde uno pueda al fin desaparecer"

(libertatea e la o aruncatura de bat)

As putea sta toata ziua ascultand lounge si nefacand nimic altceva. Sau si mai bine, dormitand siesta, neaparat siesta. Vorbesc unii despre cum ne abandonam somnului (am citit doar o treime, sper sa vorbeasca si despre cum il controlam; daca nu cer prea multe - si cum sa ma lipsesc de tot de el, ca ma scoate din minti ca trebuie sa ma deconectez zilnic; dorm linistita doar cand e soare si cu muzica electronica lejera)
Imi lipseste mansarda din Lavapiés din care vedeam luna plina, mi se par prost asezate si insuficiente ferestrele verticale spre curtea interioara, nu ma intereseaza sa vad blocurile din fata si nici cine se apropie pentru ca nu traiesc sub asediu, ba chiar e indiscreta perspectiva.
Si-mi mai lipseste libertatea din Ibiza.

Rushdie vorbeste despre lucruri pe care vrei sa le uiti; scrie senin, fara sa acuze, pare sa fie impresia unui prieten intim pe care doar pentru ca te simti vinovat (sau pentru ca-ti amintesti deodata ca esti vinovat) o vezi ca pe o aluzie.
Si scrie extraordinar despre intoleranta, despre imigrat, despre micile lucruri pe care le urasti, despre pierderea controlului.
Si despre cum asisti buimac la spectacolul propriu.