colectionez ratati

Eu: Nu crezi ca e enervant sa aud aceleasi intrebari idioate de fiecare data cand mananc cu cineva? Eu nu comentez alegerea altora.
Domnul P: Asta-i soarta minoritarilor.


Dupa ce i-am tinut toata seara umbrela pentru ca nu stia s-o foloseasca ("in Spania nu ploua, d-aia nu stim sa mergem cu umbrela pe strada"), ajungem in sfarsit in restaurantul gol pentru care facusem cu grija rezervare.
Domnul P: Nu iese nimeni pe vremea asta din casa.
- Aiurea! Era Paseo del Prado plin de babet.
- Ei da, ies. Dar tinerii nu... Sau ma rog, astia de varsta noastra...
(cum adica sau ma rog??)


Domnul P: Petrec prea mult timp cu colega de apartament fara sa avem o relatie.
- E bine sa te intelegi cu colega de apartament (adanc :) )
- Da, dar nu e niciun interes la mijloc, nicio atractie. Adica da, ma atrage sexual (de parca m-ar fi interesat) pentru ca e frumoasa (confirm), dar atat, nu e nimic intre noi.
- Cred ca te complici.
- Crezi?
- Sigur! (din ciclul "numai prostii au certitudini" - eu am gramada)
Discutia n-a ajuns nicaieri, a repetat ca isi ignora alti prieteni pentru ca petrece prea mult timp cu ea din comoditate.


Domnul P: De ce nu citesti in romana?
- De ce sa citesc in romana?
- Din comoditate.
- Comoditatea tampeste.
(sper c-a inteles multiplele a propos-uri, am gandit-o cu multa furie, am spus-o cat am putut de politicos, dar cred ca-mi iesea fum pe nari)


Domnul P: Deci de San Jose (un weekend prelungit) nimic, pentru ca lucrezi?
(cum adica nimic? lucrez, am 2 garzi in 3 zile)
- Ihim, lucrez.


Domnul P: Am avut o prietena care lucra pentru o companie aeriana. Ne-am despartit pentru ca lucra prea mult.


Domnul P: Aveam o "prietena culturala" cu care vedeam expozitii si mergeam la concerte. Am racit-o pentru ca se uita dupa chelneri cand ieseam impreuna si ma deranja. I-am zis sa iasa singura daca vrea sa flirteze, nu cu mine.
- Singure merg doar tarfele.
- Hahaha
- Fetele merg cu prietenele la agatat (si-n timp ce ziceam asta imi aminteam cum la 10 minute dupa ce am intrat intr-o discoteca din Ibiza ne-am pierdut una de alta)
- In fine... Si-mi povestea si viata ei sexuala
(moment in care m-am strambat sau l-am intrerupt pentru ca nu ma interesa subiectul si eram satula de indiscretia spaniola sau, cum o numesc ei, "mediteraneeana")


Domnul J: Si relatiile astea au fost bune sau rele?
- Ha? Cum adica bune sau rele? (cuvintele astea le foloseam doar pentru a descrie garzi si filme, nimic altceva) Au fost utile.
(inteleg "malefica", dar nu rea. Intalnirea mea cu J. a fost cu siguranta malefica - cum ziceam, am multe certitudini :) N-am mai gandit in "rau/bun" de cand am inceput sa traiesc in alta limba in care nuantele le dau verbele cu care le folosesti - ser, estar - si pe care nu prea le stapanesc)


Mama: R, fiul V-ei, a divortat si s-a intors din Canada.
- De ce?
- Pentru ca nu si-a gasit rostul acolo.
- Ce nu si-a gasit, ma? Ce-i aia "a-si gasi rostul"?
Asta e tehnica mea de scos prostiile din capul mamei care gandeste ca toti sedentarii romani care se respecta: plecatul din tara e ca dusul dupa merele de aur; daca nu le obtii, esti un ratat.
- Ammm....eehh... Adica na, nu si-a gasit rostul.
- Adica? Nu i-a placut, n-a gasit o slujba buna, nu si-a luat casa?
- Nu s-a adaptat (mama foloseste "neadaptatul" in loc de "ratat")

Deduc de aici ca mi-e bine. Cam cat de bine poate sa-ti fie cand vezi un invalid si-ti dai seama ca esti sanatos. Mi-e un bine neutru, nespectaculos, dar cand ii vad pe altii ce probleme tembele au... Stiu ca pana in urma cu 2 ani imi doaream sa-mi inlocuiesc problemele mele balcanice cu preocuparile viitoarelor gazde ca sa pot trai linistita. Citeam autori spanioli si voiam sa am timp si dispozitie pentru nimicurile lor. Cand ii vad pe proaspetii emigrati mi se face dor de uimirea de la inceput si de speranta pe care o aveam dincolo. Vorbeam in 2009 cu prietena R. din Barcelona, ea traitoare de aproape 2 ani in tarile calde, eu de vreo 10 luni abia. Ne-am trezit ca spunem in acelasi timp ca acum ni se par prostii problemele gazdelor, ca am scapat de complexul fomistului care-si dorea sa-si poata permite griji toante. Le-am schimbat pe ale noastre cu cele locale si ne plictisim teribil :) Nu, niciuna dintre noi nu da dreptate romanasilor care scriu pe forumuri cat de plata si lipsita de provocari e viata in tarile civilizate in care toate merg struna si previzibil.
Sunt o gramada de alte maruntisuri iritante in spatele carora se ascunde marea teama ca nu pot nicaieri scapa.