Amintiri cu data fixa

Prima Remedios din "Un veac de singuratate" cara dupa ea oasele parintilor; singura prezenta care li se permitea celor nevii era saculetul cu ramasite.
N-am uitat-o pe bunica-mea, imi dau voie sa-mi amintesc de ea cand ma uit in oglinda, cand simt anumite mirosuri, cand citesc despre come ori duminica dimineata cand imi fac o cafea. Dar nu simt nevoia unei amintiri ritualice.
Azi ma suna mama sa-mi spuna ca aniversarea tatei coincide cu Mosii, cu parastastul de 7 ani al fratelui ei si cu parastasul de un an al tatalui cumnatei. Asa ca o matusa se va ocupa de coliva, iar mama de aniversare. Pana in urma cu putini ani aniversarea nepotului mai mare coincidea cu parastasele bunicii. Acum 7 ani mama a venit la aniversarea casatoriei fratelui meu direct de la spital, unde tocmai ii murise fratele.
Probabil ca o superstitie nu o lasa sa uite de comemorari; absenta fizica cere ritualuri de amintire. Cred ca un saculet ar rezolva problema, i-ar aseza pe ceilalti la masa cu viii .