Orasul pe dinafara arata asa:

Congresul de acum doi ani a fost in Castilla Leon, nu in Castilla La Mancha si pentru spanioli e importanta diferentierea.

Paturile suprapuse din camerele rezidentilor arata asa:

Se putea si mai rau, recunosc, lipseste ciunga si nici pasta de dinti n-am vazut pe pereti.

Aseara in garda am citit bloguri si forumuri (intre un apartinator care facea pe desteptul si o asistenta care tinea mortis sa ne umileasca); azi dimineata informaticienii si-au facut treaba si mi-au blocat accesul la "comunitati virtuale". 

Cina a fost comuna: 2 rezidenti (de garda), 2 rezidente cazate acolo, un specialist de-al meu, o intensivista si preotul; garda preotului era de 48 de ore; baiat bun, imbracat in rasa de calugar si purtator de verigheta. Spanioli la masa erau 2 - o rezidenta si specialistul - niciunul din podis, toti ceilalti eram straini. Intensivista s-a plans ca are un vai-de-capul-lui pe sectie pe care l-a intubat la inceput pentru ca nu s-a inteles cu medicul sau cu familia: "Si acum ce? De ce nu limitam efortul terapeutic?" Preotul neintrebat ii spune sa-l lase in voia Domnului. "Pai sa-l ia Dzeu la el. Dar cine-i scoate tubul?", "Ce-i provoaca suferinta?", "O infectie grava". Discutia s-a terminat aici si am ramas cu buza umflata.