Cum se pun pe fuga copiii vecinilor

... sau prietenii lor.
Pe palier suntem doar doua apartamente, cativa metri ne separa usile. Dup-amiaza au venit doua pustoaice s-o viziteze pe fiica vecinilor. Au stat pe hol, s-au hahait, certat cu mama la telefon (una), crizat (toate trei), fata vecinilor a tinut tot timpul asta usa deschisa, nu stiu de ce nu le-a chemat inauntru. Una dintre ele, mai sensibila, a tresarit cand m-am uitat pe vizor, si-a trecut o mana peste ceafa si s-a intors spre mine.
De cateva ori am fost pe punctul de a le trimite la plimbare cu diverse intonatii, dar mi-am amintit de senilele care tipau la prietenii fratelui meu si mi s-a facut rusine sa ma sclerozez precoce. Asa ca mi-am vazut de ale mele, am recapitulat ce am de facut maine si mi-am pus pe usa un post-it ca sa nu uit aia si ailalta. Si l-am frecat bine ca sa se lipeasca. Nu stiu cat de sinistru se auzea de partea cealalta a usii... Fetele au tacut brusc, apoi una a zis ca n-a fost ea. S-au infiorat nitel si au reluat discutia. Ca sa-mi confirm ca n-a fost coincidenta, mi-am mai trecut de cateva ori degetele peste hartie si lemnul usii. S-au intrerupt iar, "brrrr... pe cuvant ca n-am fost eu, nu stiu ce e..." Fata vecinilor a intrat in casa, celelalte doua s-au dus spre scari. Dupa cateva minute in care m-am gandit ce as putea sa mai fac, a venit vecina-mama si pustoaicele au coborat tiptil.