"I'm the life's wonderful way of letting you down" urma prea agitatei pentru vorbit PJ Harvey. "Cine-s astia?", oh, niste norvegieni, nu-i stii tu, dar nu e o intamplare ca te las sa-i asculti in timp ce incalzesc apa. "Madrugada", atat ii zic.
Pe Fito y Fitipaldis inca se juca cu motanul in timp ce infuzam ceaiul de lotus pe care mi-l adusese din vacanta.
Am sarit peste Lenny Kravitz pentru ca-l ascultasem impreuna prea mult si peste Radiohead pentru ca-i placeau versurile ("Lotus flower", ca sa vezi). Pe Zebre a inceput sa vorbeasca la adapostul zgomotului pana am coborat sonorul si s-a blocat.
La Mick Jagger eram deja despartiti.
La Asaf Avidan eram prieteni si vorbeam medicale, artrodeza de glezna si alte balarii, colegul R si rezonanta de umar.
La Massive Attack deja plecase si de atunci nu-i zi in care sa n-ascult terapeutic Mezzanine cap - coada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu