Luati notite

Asa se face o greva, restul e amatorism. Nu o zi-doua, nu stricat o vacantica de Paste. Nooo, ci 22 de zile de greva printre care, citez din ziar, "zile cheie din saptamana Pastelui si din vacanta de vara". Si subliniaza ca e timp suficient pentru negocieri. Timp pentru cumparat bilete mai putin, dar ce le pasa.
Iberia si-a scazut preturile, pentru Paste tarifele sunt comparabile cu un low-cost. De parca ar mai conta.

Un cos de lamai pentru doamna

In zilele libere ma duc in oras cu autobuzul sa fac niste fotosinteza, nu cu metroul. Tot asa fac si pensionarii din cartierele de blocuri; ii vad citind La Razón. Ma intreb daca mizeria asta de ziar iese numai duminica sau o fi pentru ca duminica ma plimb cu varsta a treia.
Titlul principal azi era "Spania interdictiilor". Le-am facut trafic pe net ca sa ma asigur c-am inteles bine tonul titlului. Ce-i doare pe micuti: ca parlamentul catalan a interzis coridele, ca a scazut viteza pe autostrazi de la 120 la 110 pentru economisirea benzinei, ca s-a interzis vanzarea de produse de patiserie in scoli, ca s-au interzis barurile pe plaja si fumatul in locurile publice... Daca va ma vine in minte vreo masura de bun simt, sa stiti ca daca a fost adoptata dreptacii mor de ciuda si rabufnesc in la razón - in articole sau in comentarii.
M-a avertizat prietena N (originara din Toledo) ca in Castilla castiga mereu PPul alegerile si ca asta e modelul locului. Mi-a comentat asta cand am votat la europarlamentare pt Spania; anul asta m-au intrebat daca vreau sa votez pentru Madrid si am zis ca nu.

Pe de alta parte, sa fii in cealalta tabara (nu ma refer la optiunile politice) dupa ce toata viata ai fost majoritara e o buna lectie.

Poate imi era dor... Acum nu-s controlorii, nici pilotii, e vorba de restul personalului din aeroporturi. Ziua aleasa pentru greva e prima zi din vacanta de Paste. Tara turistica, nu?

Orasul pe dinafara arata asa:

Congresul de acum doi ani a fost in Castilla Leon, nu in Castilla La Mancha si pentru spanioli e importanta diferentierea.

Paturile suprapuse din camerele rezidentilor arata asa:

Se putea si mai rau, recunosc, lipseste ciunga si nici pasta de dinti n-am vazut pe pereti.

Aseara in garda am citit bloguri si forumuri (intre un apartinator care facea pe desteptul si o asistenta care tinea mortis sa ne umileasca); azi dimineata informaticienii si-au facut treaba si mi-au blocat accesul la "comunitati virtuale". 

Cina a fost comuna: 2 rezidenti (de garda), 2 rezidente cazate acolo, un specialist de-al meu, o intensivista si preotul; garda preotului era de 48 de ore; baiat bun, imbracat in rasa de calugar si purtator de verigheta. Spanioli la masa erau 2 - o rezidenta si specialistul - niciunul din podis, toti ceilalti eram straini. Intensivista s-a plans ca are un vai-de-capul-lui pe sectie pe care l-a intubat la inceput pentru ca nu s-a inteles cu medicul sau cu familia: "Si acum ce? De ce nu limitam efortul terapeutic?" Preotul neintrebat ii spune sa-l lase in voia Domnului. "Pai sa-l ia Dzeu la el. Dar cine-i scoate tubul?", "Ce-i provoaca suferinta?", "O infectie grava". Discutia s-a terminat aici si am ramas cu buza umflata. 

En un lugar de la Mancha

Multe chestii detest in Spania si toate-s concentrate in Castilla. Dupa mizeria de congres in care vreo 3 zile am trait doar cu paine (proasta) si vin (bun), acum sunt trimisa 2 luni in inima podisului. Refuz sa ma cazez acolo, asa ca ma duc si ma intorc zilnic.

Ceea ce inseamna ca de la gara trebuie sa trec podul peste Tajo ca sa ajung la o statie de autobuz unde aflu ca singurul care ajunge la spitalul meu vine la fiecare 80 de minute... Taxi la dus, n-o fi bai.

La intors, ratez autobuzul de la 14:40, asa ca frec menta prin restaurantul spitalului (la mare distanta de rahatul lor de mancare) pana la autobuzul de 16.00... Vorbind cu portarul aflu ca tocmai a trecut un autobuz la 15:30... Boooon, alt taxi, de data asta mai scump, ma duce pana la gara unde mi se spune ca nu ma pot sui in orice tren cu abonamentul lunar, asa ca nu pot pleca inainte de 17:25... 

Adaugand la asta transportul din Madrid ajung acasa la 4 ore dupa ce am iesit de la serviciu... Manda huevos, cum s-ar zice.

Sigur, mi-as putea petrece ziua in oras uitandu-ma la vitrine (pentru ca la pranz nu e nimic deschis) sau band pana nu mi-ar mai pasa... Asta daca la mama dracu` unde e spitalul ar ajunge un autobuz. 

Banda sonora

Recent mutata in Spania ma simteam cam asa (primele minute). Intre timp m-am adaptat oarecum, dar daca ma linistesc si ciulesc urechile, tot pe chinezoaica o aud cantand in sinea mea.

Amatorilor de taiat venele in lung le recomand varianta Lila Downs; cu grija si in doze mici.

Stii ca ai ajuns acasa cand nu te asteapta nimeni la aeroport

Cand s-a insurat fratele meu si s-a mutat, camera lui a devenit dormitorul meu. De atunci inainte de trezire trebuie sa trec printr-o camera necunoscuta. Intr-o noapte in care ma visam intr-un pat de hotel, am incercat sa ma incovrigesc insistent si frustrant, pana am deschis ochii si m-am vazut dand cu capul de noptiera.
Fruntea lovind lemnul o simt de fiecare data cand sunt cu el - aceeasi incercare repetata si nereusita, senzatia de spre nicaieri; de pe loc dar nu linistita, ci alergand in gol.

Sau ma rog, asta am simtit cam jumatate de an. Acum in a 8a luna parca lucrurile s-au mai asezat si nu pentru ca as fi deschis ochii si m-as fi vazut unde sunt. Spontan, as zice.

De partea astalalta a cortinei

Azi la schimbul de garda (cafeaua de dimineata, doar nu credeti c-am prezentat vreun pacient) s-a vorbit despre cum a luat foc lumea araba. Imi imaginez ca tot asa o fi fost in urma cu 21 de ani, cand eu eram de partea cealalta si nu-i puteam auzi (sau poate erau mai implicati, fiind vorba de Europa?)
Twitterul devine interesant.

Un pic de normalitate

Hai ca incepe si tara asta sa se apropie de una civilizata, cu pasi mici si-n ritm propriu, dar macar in directia buna.
Dupa a tspea lege anti-fumat, in sfarsit se poate respira in restaurante; a fost nevoie de cativa ani si mai multe tentative. Aseara am fost la un restaurant magrebian care avea inca trecute narghilelele pe lista de preturi, dar n-am vazut pe nimeni fumand. Mirosul de prajeala din haine a fost discret (caut un restaurant din care sa nu plec mirosind ca un bucatar chinez).

De fiecare data cand sun la banca (la un numar 900, cu suprataxa) incearca sa ma convinga sa le mai cumpar ceva. Am acceptat un card si consiliere juridica in urma cu juma de an si de atunci ma intreaba de tot felul de asigurari:
- O asigurare de calatorie, señora?
- N-am nevoie, am una de la colegiul medicilor.
- Asta a noastra asigura si rudele de gradul I...
- N-am familie aici.
- Pentru partener?
- N-am.

Azi:
- O asigurare pt carduri in caz de furt?
- Mmm... pot bloca de capul meu cardul, nu?
- Da, dar daca sunati la noi convorbirea e gratuita si ne ocupam de toate cardurile, indiferent de banca.
- Mmm (sunteti singurii care mi-au deschis cont cu pasaportul, ceilalti ma trimiteau la Imigrari)... Nu, nu cred.
- Cu noi puteti asigura si cardurile familiei, pana la 4 persoane: sot, frati, parinti.
- Mmm (iar familie si partener, inca putin si ma ia jalea)... mnu, nu.