Am ramas fara somaj; am renuntat la el din cauza unor scheme dubioase de compatibilizare a part-timeului cu liber-profesionismul.
Sa bem, dara. De ciuda.

Pana acum am crezut ca-i vorba de un trip, azi mi s-a parut un pic sinucigasa.
Poate ar fi cazul sa nu-mi mai fac calcule, cu cat muncesc mai mult cu atat castig mai putin (apar tot felul de asigurari de platit).

(foto furata din elpais.com)

Ieri cretinul spunea ca Spania nu va cere fonduri. Azi au cerut. Si deocamdata "domnul" in cauza nu si-a contramandat vizita de maine in Polonia sa vada meciul. 

Ce chef am sa ma bag intr-un club si sa-mi las mintile acolo!

Ieri a fost o zi din cele bune. Mai intai cobor din tren in alta statie, ma plimb douazeci de minute ca sa pierd vremea, apoi incep sa caut clinica al carei nume nu mi-l amintesc. La ora la care ar trebui sa fiu acolo, o sun pe directoare s-o intreb adresa.
Ajung ca nehalita la interviu hotarata sa accept trei dimineti, nu doar doua. Mi se ofera una singura. 60% iau eu pentru fiecare pacient. Excelent, batem palma, incep peste doua zile.
60% din cat?? doh

La noul meu loc de munca de jumatate de om pe jumatate de iepure schiop "compostam" cu amprenta. Nu cumva sa traga cineva consejería in piept cu cardul colegului care-a plecat pe sest.
Inca nu stiu la ce sa ma astept cand voi primi parola de internet.
Ah, si pe langa copiile alea legalizate au vrut diploma in original ca sa puna mana pe ea, sa-i pipaie stampila in relief :)
I-am zis sefei sa le transmita alora din consejería sa-l sune pe fostul meu sef daca vor sa ma verifice.

"Statul" (comunitatea autonoma a Madridului) cere medic specialist si-l plateste ca absolvent. Daca semnez contractul cu ei, cu jumatate de norma si jumatate de somaj as avea cel mai mic venit de cand sunt in Spania.

Pentru semnat imi cer copie compulsata dupa titlu (adica sa scrie "conform cu originalul"). M-am dus azi in slapi la politia din cartier. "Nu, noi compulsam doar actele pe care le scoatem noi". "Pai, uitati, faceti dvs o copie si compulsati-o".
N-a tinut. M-am dus (tot in slapi, n-am mai trecut pe-acasa) la "organismul emitator" - ministerul educatiei. "Nu, noi compulsam doar copiile care raman in sediu; de ce nu vi le compulseaza unde vi le cere?" Buna idee. Sun; "ah, nu, la noi trebuie sa le aduci deja compulsate, consejería insista pe asta".
Sa ma pupe consejería! Le-am dus la notar. Sunt gata luni, e greu sa xeroxezi 2 pagini si sa pui stampila de 2 ori. Nu vreau sa ma gandesc c-o sa le dau bani.

Si pentru ca presimt multa alergatura, mi-am scos abonament metro-bus. De la tutungerie.

Traducere la a doua mana:

"Pastrez in continuare impulsul de a fugi, de a evada, ce apare brusc si rupe cadrul stabil al vietii, ma impinge spre situatii scandaloase si stari profunde de criza. E motivul pentru care aveam sa evadez mai tarziu din profesia ce mi-a fost desemnata, aveam sa scap pentru o perioada din cuplu, aveam sa iau parte la diverse "aventuri" incercand in acelasi timp sa scap de ele, aveam sa fug de relatiile amoroase si de prietenii, sa fug de la un oras la altul, de la o tara la alta, de la o clima la alta pana cand sentimentul permanent de a nu avea casa nici patrie aeva sa-mi devina familiar, mintea mea obisnuita cu pericolul avea sa inceapa, in sfarsit, sa functioneze intr-o "disciplina" artificala... Azi traiesc in acelasi mod, intre trenuri, evadari si fugi, fara sa stiu ce tip de aventuri interioare periculoase ma asteapta."
(Sandor Marai - Jurnalul unui burghez)


In spaniola:

"...sigo albergando ese afán de huir, de escapar, que surge de pronto y hace que se resquebrajen los marcos estables de mi vida, que me empuja a situaciones escandalosas y a profundos estados de crisis. Por ese motivo escaparía más adelante de la profesión que me estaba designada, escaparía por un tiempo de mi matrimonio, me enredaría en diversas "aventuras" y, al mismo tiempo, intentaría escapar de ellas, huiría de mis relaciones sentimentales y de mis amistades, y huiría, durante mi juventud, de una ciudad a otra, de un país a otro, de un clima a otro hasta que el perpetuo sentimiento de carecer de hogar y patria me resultó natural, mi sistema nervioso se acostumbró al peligro y empezó, por fin, a trabajar en una "disciplina" artificial... Hoy sigo viviendo de la misma forma, entre trenes, escapadas y huidas, sin saber que tipo de peligrosas aventuras interiores me esperan"

In prima zi "fara ocupatie" am stat 5 ore in metrou si pe holuri de spitale, nereusind sa vad niciun sef de sectie. Dar am lasat inca un CV (al 3lea) la Militar.
In a doua zi fara ocupatie am primit in sfarsit!! titlul provizoriu de specialist in care a trebuit sa corectez numele si numarul de identificare, sa mi-l mai scrie o data si sa ma duc dupa semnatura. Cu titlul in dinti si pornita rau m-am dus la consejería direct la madama care-mi spusese ca-s locuri libere, apoi ca nu-s. Mi s-a parut sincera in mirarea ei cum terminand la aceeasi data, unii au avut titlul mai devreme si s-au inscris la fortele de munca, iar altii n-au avut cum. Si-a dat seama de truc si mi l-a explicat: probabil  au trecut "schimbarea postului", nu "in somaj".
Degeaba am alergat sa ajung devreme, la biroul din cartier era cu programare, asa ca pana saptamana viitoare nici macar somera nu sunt.
Iar cand am ajuns acasa, vecinii care stiau ca ma inundasera saptamana trecuta, cu care vorbiseram (eu si proprietarii), care negasera cu nesimtire pana au vazut cu ochii lor, care m-au pus sa stau acasa cand vin aia de la asigurari sa le vada isprava, numitii vecini, ce sa vezi, m-au mai inundat o data.
Si azi e abia marti.