Peruancele au plecat cu tot cu tirbuson, sta-le-ar in gat Lambruscoul ala care se desface  cu mana. Compensator mi-au lasat niste depresie. Aia mica o lua razna cand bea, povestea despre  narcoteroristi, despre zilele in care taica-su' a fost ostatic in ambasada Japoniei, despre cum se impuscau in Lima...

Acum beau un vin cu farame de pluta, ascult muzica romaneasca si imi tai venele in lung, fir'ar. As fi preferat un tirbuson in locul amintirilor despre Ardeal: Brasovul cu P. amandoi lulea, Sibiul cu acelasi P. - un fel de ciorba reincalzita, Brasovul cu vara-mea cand boleam de duca si ne tratam suindu-ne in tren, Clujul cu prietena A.
Orasul de bastina care devenea suportabil cu prietenul D. Si revelatiile:

- de la 18 ani cand am inteles cum batea campii Blaga cu alternanta deal - vale 

- apa rece din fantanile manastirilor din Moldova

- vara 2009 cand Stockholmul mi se parea acasa si lumina scandinava o nesfarsita zi de Sanziene

Cred c-am baut prea mult. Un cantec vesel s-ascultam.