La decolare, pustoaica de pe scaunul din spate a facut un atac de panica. Maica-sa a incercat s-o calmeze, dar cred ca pana la urma i-a trecut cand trebuia sa-i treaca. M-am contagiat si m-am enervat, "macar de ar tacea..." La aterizare a mai facut unul.
Domnul tiz imi vorbeste in continuu de criza. Vai ce salariu mic are (cat mine), ce serviciu de rahat (contract nelimitat, al meu expira in 6 luni), vai ce de bani se duc in fiecare luna pe casa (mai putini decat pe chiria mea), se simte criza, e clar, la birou numai despre asta se vorbeste, lumea e panicata, el incearca sa se pastreze zen (nu-i prea iese). Nici mie cand imi vorbeste el.
Bolnavii (si parintii mei).
Si parintii copiilor bolnavi.
De la toti astia am pretentia sa se stapaneasca pentru ca nu vreau sa ma molipsesc. Dar ce drept am sa ma pierd cu firea cand nu e boala mea, nu-i copilul meu, nu fac eu atacuri de panica? Cine sunt eu sa le cer altora sa nu se lase coplesiti?
Asa ca de azi sunt zen. Da' rau de tot (sau bine de tot).
Am zis? Am zis!
“Nu putem trai in libertate acolo unde ne-am trait captivitatea” (Imre Kertesz)
Despre mine
Arhivă blog
-
►
2015
(15)
- ► septembrie (2)
-
►
2014
(38)
- ► septembrie (2)
-
►
2012
(100)
- ► septembrie (8)
-
►
2010
(88)
- ► septembrie (8)
7 comentarii:
ai incercat yoga? la mine a facut minuni. am reusit sa trec peste o perioada f. urata, acum ceva vreme.
Se pare ca primul inamic nu este criza(financiara), ci ceea ce devin oamenii trecand prin ea.
Sa ramai zen trebuie sa ramai intre oameni, dar fara ei. Si e greu, pentru ca sunt mult prea multi.
In viata, totul e obisnuinta. Romanii au trecut de faza asta...fac din nou planuri. E drept, pe termen foarte scurt, ca nu se stie ce va fi.Altii...pleaca.
Cora, in yoga sunt autodidacta (de ani buni, dar cu pauze largi). Asta fac acum ca sa ma stapanesc (doar pranayama, fara asane in ultimul timp), dar cu rezultate slabute (poate pt ca-s autodidacta). As vrea sa caut qi-gong pt ca yogini am vazut multi si fizic nu erau prea bine (incluzandu-l pe dnul tiz care era pe punctul de a se face instructor), dar singurul practicant de qi-gong pe care l-am cunoscut tocmai trecea prin al treilea cancer la 80 de ani si arata exceptional, cam de 65 :)
Pentru stapanit nervii cred ca si metoda Silva e buna, poate ma inscriu la niste cursuri in Madrid.
Cleo, bien ai venit! Asa e, sa ne pierdem mintile intr-o criza e mai grav decat criza in sine.
Acum se apropie o noua schimbare pt mine si cred ca plec din nou, macar din oras :) Vorba 'ceea, greu e pana pleci prima oara.
la mine au mers foarte bine "stretch-urile" combinate cu meditatia. meditatia mea era departe de ceea ce am citit ca ar trebui sa fie, da' numai si exercitiul de a nu ma gandi la nimic mi-a facut bine. am facut si mai fac acasa, singura, stretch-uri, dar nu e acelasi lucru ca la sala, fie pozitia nu e super corecta, fie nu stau sufcient de mult intr-o pozitie... sigur ca e mai mult decat nimic, dar abia astept sa vina iarna sa ma duc intr-o sala, cu un instructor. qi-gong sau tai chi mi-ar placea si mie, da' aproape de casa. :)) metoda silva nu cunosc, m-am uitat acum si pare interesant... e un fel de folozofie... trebuie aprofundat subiectul. :))
iar nu stiu daca am apasat bine pe boton... ca scrisesem un hectar. :)
Moderez mesajele pt ca se mai trezeste cate unul sa dea detalii despre mine sau sa-mi ofere schimb de linkuri.
Nu stiu cum sunt instructorii de yoga, n-am fost pana acum la niciunul, dar exercitiile ar trebui sa fie individualizate, nu in grup. Depinde de la ce vicii de postura pleci, daca ai vreo afectiune pe care ar putea-o agrava etc.
Cu meditatia cam rarut, recunosc. Poate ar trebui sa ma apuc.
Partea buna la Yoga cu instructor e ca exercitiile sunt variate(asa ar trebui sa fie) de la o sedinta la alta(alte grupe de muschi), ceea ce mie nu-mi reuseste acasa, tind sa le repet pe cele cateva pe care le stiu. Si uneori nu-mi amintesc pozitii mai deosebite si chiar daca-mi amintesc nu ajung niciodata sa le fac asa cum le faceam cu grupa. Adica el/ea ne tinea in pozitia aia pana nu mai eram capabili si ne ajuta sa ne depasim limitele, ceea ce eu nu reusesc acasa. Venea la fiecare si ne controla pozitia, de ex spate stramb, picior nu foarte bine intins, etc.
Dupa o sedinta adevarata imi simteam muschii "vibrand", eu acasa fac un fel de caca-maca singura. :) Dar incep dupa vacanta, abia astept!
Trimiteți un comentariu