Ca o sa-mi fie greu era oarecum de asteptat; nu-mi vedeam asa inceputul de specialist cand am ajuns, dar in ultimul an m-am obisnuit cu ideea.
Dar tara se duce dracului, acum accelerat. Manifestatiile incepute in mai 2011 mi se pareau o adunatura de perroflautas, dar uite c-au grabit alegerile cu 4 luni, iar eu am ajuns sa le dau dreptate. Ma cam pune pe ganduri adancirea mea in stanga mai ceva ca la 20 de ani  :)
S-a marit TVAul, dar marile supermarketuri au zis ca si-l asuma. De micii comercianti o sa se aleaga praful, cine are bani* acum sa-i sustina? Restaurantul vegetarian in care mancam de cateva ori pe saptamana la inceput s-a inchis. Azi am trecut pe la celalalt sediu sa intreb daca de tot sau sunt in vacanta; de tot. Cafeneaua din fata camerei de garda, inchisa. Cel mai mare magazin chinezesc din Lavapies avea azi pe rafturile cu produse importate doar niste taietei si sos de soia; produse spaniole din plin. Magazinul mexican pe langa care treceam, cu ciuda, doar la ora siestei si de unde mi-am luat de ziua mea niste pahare mi-nu-na-te, inchis. Mai pusesem ochii pe niste ceramica, ufff. Aprozarul algerianului de pe strada mea din Lavapies, inchis.
Rezumand, Madridul ala care m-a primit in 2008 si unde am inceput sa-mi fac un loc, in mare parte inchis.

*mintea mea de pe urma... Cand imi permiteam sa cumpar de la ei, preferam supermarketul, prea putin cumparam de la chinezul de aici... De la aia din Lavapies da, pentru ca ma mutasem acolo de 1 mai si carfurul era inchis, sarbatorea ziua muncii; n-aveam de niciunele in casa si micile magazine chinezesti m-au salvat si le-am ramas fidela.