Recunosc, e discriminatoriu si cine-s io sa trimit tamplarul la plimbare cand ii aud accentul romanesc.
Ieri am sunat la un numar gasit pe internet, am dat peste un Antonio spaniol care mi-a spus ca-s doi si ca o sa ma sune colegul de pe un numar privat. Ivan, un pic cam nedumerit, ar fi trebuit sa vina azi dup-amiaza si ori n-a conjugat bine verbul, ori chiar asta a vrut sa zica, am inteles c-ar veni singur.
E vorba de niste dulapuri suspendate in bucatarie, imposibil de fixat de o singura persoana. Si desi mi s-au parut amandoi ok la telefon, n-am avut incredere in compatriot - nici ca persoana, nici ca meserias - si am anulat comanda.
Stiu, sa-mi fie rusine, dar n-am putut, imi pare rau. Poate dac-as fi fost barbat, as fi gandit altfel. Dar sa primesc singura un tamplar care nu-si da nici macar numarul de telefon, parca nu-mi vine.