Acolo unde tata opreste pe contrasens ca sa ma lase fix unde i-am zis.
Unde mama ma asteapta cu fructe, cafea, ceai, martipan, ciocolata.
Unde umblu desculta in casa desi mi-e o sila teribila de praful orasului.
Unde in sfarsit il intalnesc pe prietenul D si toate par in regula si la locul lor. Si ne plangem (mai ales eu) si bem, si ne facem curaj si mai bem, si ne spunem asteptarile si mai bem, si dezamagirile mici si repetate... Si planurile - pentru ca intotdeauna avem planuri cand vorbim unul cu altul. Si neinfrangerea, mai ales neinfrangerea.
Acasa e unde iti permiti sa alegi, unde toate mizeriile sunt optionale; dar pentru asta trebuie mai intai sa pleci, sa-ti faci un alt acasa cu program continuu si obligatoriu de care sa fugi. Dar acasa nicio intoarcere nu e posibila, zice Blaga.
2 comentarii:
Stiu cum e când ai doua "acasa".
Nici tu nu mai esti cum erai, si ei s-au schimbat, când esti acolo vrei aici, când esti aici vrei acolo...
E un pret pentru toate!
Dar merita.
Nu stiu in cazul tau, dar in al meu inainte de a avea 2 acasa nu aveam niciuna fizica, aveam un loc de unde trebuia sa fug si o idee in care sa ma adapostesc.
Trimiteți un comentariu