Vorbea Blandiana despre miracol ca stare primordiala si realitatea ca o deviere fara importanta.

Cele mai dragi amintiri din insulele cainesti se strang in jurul rasaritului peste Teide, a ogarului surd si a cafelei lui JM contre jour; marea se auzea din baie si soarele intra sui prin acoperis. In timp ce noptile se incapatanau la 19º, in barul lui Nardo varii perechi de ochi nascoceau povesti prin whatsapp din prima zi in care m-au vazut pe insula.

Toate cele nezise pana in ultima seara; miracolul ca o confirmare de la distanta; azi nu, poate maine; sau poate nu.
Realitatea e doar o deviere fara importanta.