Acasa

Acolo unde tata opreste pe contrasens ca sa ma lase fix unde i-am zis.
Unde mama ma asteapta cu fructe, cafea, ceai, martipan, ciocolata.
Unde umblu desculta in casa desi mi-e o sila teribila de praful orasului.
Unde in sfarsit il intalnesc pe prietenul D si toate par in regula si la locul lor. Si ne plangem (mai ales eu) si bem, si ne facem curaj si mai bem, si ne spunem asteptarile si mai bem, si dezamagirile mici si repetate...  Si planurile -  pentru ca intotdeauna avem planuri cand vorbim unul cu altul. Si neinfrangerea, mai ales neinfrangerea.
Acasa e unde iti permiti sa alegi, unde toate mizeriile sunt optionale; dar pentru asta trebuie mai intai sa pleci, sa-ti faci un alt acasa cu program continuu si obligatoriu de care sa fugi. Dar acasa nicio intoarcere nu e posibila, zice Blaga.

Oare pisoiul, cand se ascunde sub masa si ma vede ca-l caut dupa canapea, o crede despre mine ca-s foarte proasta?

Cele doua zile de normalitate au trecut. Judecatorul a suspendat azi citarea Infantei ca inculpata pana cand "Audiencia Provincial" hotaraste ce face cu recursul procurorului. Hai gata cu hahaiala, sa revenim cu picioarele pe pamant.

Ginerele regelui spune ca nevasta-sa n-avea habar de nimic si era decorativa in consiliul de conducere.

Fostul asociat spune ca nu era chiar atat de proasta.

Procurorul zice ca dadea in gropi.

Judecatorul isi scoate cele 2 ehem, si le pune pe masa si o cheama pe infanta sa declare ca inculpata, c-asa vrea el.

Procurorul spune ca face recurs.

Cu toata cacariseala asta de vreme, o sa fie o primavara interesanta.

Am fost azi la o conferinta la spitalul militar (niciodata nu cunosc prea multi angajatori). O sefa dintr-un spital din sud m-a intrebat ce an de rezidentiat sunt; nu-si aducea aminte cucoana de cum n-am zis "da" unui post din Tara Bascilor si ea s-a sters cu argumentele mele, ba si-a dat si cateva pareri proaste si necerute... Nu i-am dus CVul, poate d-aia ma crede rezidenta.
Sponsori subtirei, n-am primit nici pix, nici foaie, doar niste retete de ortopedie. Iar la cafeluta ni s-a dat paine prajita in mult ulei, nescursa, cu zahar pe deasupra, ca-ntre razboaie, ma gandesc.

O sun azi pe mama sa-i zic la multi ani de ziua femeii muncitoare si a sfantului celor fara sfinti (n-am facut mucenici, sunt usor mahmura). Isi ureaza sa-i aduc numai bucurii. "Merci la fel! Dar cam complicat, ma mama, bucuriile mele nu prea coincid cu ale tale". "Pai sa ai si tu niste bucurii de om normal".
Da' zau asa, ce simplu ar fi, le poarta cainii atarnate in coada.
Hai sa traiti, dragi normali si anormali!

Maica-mea imi cere sa fiu tot timpul multumita, bine ca nu vorbim zilnic c-as obosi de la atata zambit.
Feisbucul n-a priceput ideea unui "dislike", iar mie mi s-a urat de la atata hahaiala, vai da' ce bine ne e, ce haiosi suntem, ce viata interesanta avem, ia sa dam un check la 4sq sa vada lumea ca mancam in oras, sa punem poze cu prieteni beti.
Asa ca mi-am dezactivat contul pana la urmatoarea pasa de exhibitionism. Sa vad cat ma tine. Sigur o sa am o viata si mai sociala, din ce in ce mai sociala; sau anti- , tot aia e.

1. Merci, Cora, sa traiesti!

2. Unspe lucruri care vreau sa se afle? Anul asta o sa fac mucenici - muntenesti ca mama sau oltenesti ca bunica-mea paterna daca gasesc reteta pe net. Uite c-am zis deja 3 lucruri despre mine.

Am 5 ceainice si parc-ar mai fi loc.

Nu ma mai tine stomacul la cafea, alcool, picant, prea mult ceai (inca 4)

M-as muta la tara daca mi s-ar da casa si pamantul, io n-as cheltui pe asa ceva; mai bine un apartament mizerabil, dar vacante faine.

Azi i-am luat mancare vegana motanului.

Nu suport pacientii care vin direct din carciuma, mirosind a alcool si a mancarica.

3. Raspund la intrebarile Corei:

De ce va e frica in viata? - De boala. Si pe locul 2, de mancare.

Ce va enerveaza cel mai mult la domneavoastra? - Ma enerva vocea, dar de cand cant cu castile in urechi sunt perfecta. 

Cu ce va incarcati bateriile? - Plec din oras.

Ce va place cel mai mult la poporul roman? - M-am gandit toata saptamana, pe cuvant; cred ca cozonacii.

Si "alternanta deal-vale", vorba lui Blaga, tensiunea dintre sedentar si nomad, "agricultorul care-l ucide pe pastor", vorba lui Noica - nu ca mi-ar placea, dar imi clarifica niste lucruri. 

Regrete? - Ca n-am reusit sa ma inteleg cu tata. Dar inca nu e timpul pierdut.

Cea mai mare dorinta pe anul viitor? - Sa cada guvernul. Mi-as dori si un post de munca mai bun, dar mai intai sa cada guvernul.

Ce va nemultumeste cel mai tare? - Prostul fudul. Si coruptul fudul (sa cada, deci, guvernul).

Ce v-ar face fericita maine? - O luna de vacanta.

De ce-mi este cel mai dor? - La asta am uitat sa ma gandesc. Cred ca de perioadele in care imi faceam planuri. Acum nu prea mai sper nimic, asa ca oha planuri. 

4. Nu stiu 9 persoane care sa-mi citeasca blogul, ma opresc aici.

Si iau o pauza de net mai lunga, sa convalescez. Mi-am cumparat azi 4 carti de Culianu, asa ca v-am pupat, sa fim sanatosi!

Nu stiam atunci ca sfarsitul o sa insemne o intoarcere pe acelasi drum, ca absenta are si ea forma si ca exista o lipsa a absentei care face spatiul sa sune a gol. Drumul e ars si nimic n-o sa mai creasca unde absenta a facut corp. E timpul ca peste amintirile noi sa punem unele si mai noi. 

Invizibilitatea din viata reala (stau la coada, imi vine randul si vanzatorul trece la urmatorul) are un echivalent in cea virtuala. Trimit mailul, vorbesc cu omul la telefon, stabilim un interviu saptamana asta - nu si ziua - azi e joi deja; nu va mai spun, ca mi-e rusine, ca intuitia imi spunea ca o sa si lucrez acolo.
Sau cumpar ebooks, nu merg linkurile, ma plang, mi se raspunde, mi se cer detalii, le dau si azi e joi deja. Stiu ca-s ok tipii, am mai luat de la ei.
Si mai profesionisti unii de la o fundatie care publica un post de doctor, "valoram pozitiv daca-i specialist in recuperare" (tradus, mai multe sanse de angajare cu salariu de nespecialist), program de stabilit,  tip de contract de stabilit, salariu de stabilit. Si eu atat de fomista incat raspund unei astfel de mizerii de oferte si cer detalii. Azi e a doua joi deja.
Imi vine o scrisoare acasa cum ca mi se renoveaza automat asigurarea de mal praxis la 1 aprilie. E abia februarie, ma scuzati, n-am lucrat in ultimele 5 luni, n-am sa marchez 330 de euroi doar asa, ca poate-mi poarta noroc. Le scriu sa nu, dar cred ca ar fi trebuit sa astept o saptamana cu vizibilitate mai buna.