Sa presupunem ca e un experiment social, nu o noua forma de control. In China carantina a scazut poluarea, poate ca nu e nevoie sa producem si sa consumam atat, nici sa ne omoram cu munca. In cateva luni ne putem convinge ca traim bine merci cu mult mai putin.

Saramago nici beat nu si-ar fi imaginat ca 1000 de persoane (turisti si angajati) sunt puse in carantina cu politie si jandarmerie pentru ca unul cazat in hotel a racit cu virusul nepotrivit.

Acu´ ce sa vezi, ministerul se gandeste sa interzica congresele medicale pentru ca nu ne permitem luxul sa ne imbolnavim si recomanda (my ass) ca personalul medical sa nu participe la adunari in spatii publice si manifestatii. Pe 8 ma duc la mars ca nu se stie cand se mai iveste ocazia. Si pe 13 sper ca la congres; unei colege din Andalucía i s'a interzis din "ordin epidemiologic ministerial". Si ce ne'am mai hahait pana azi cand ministrul a dat duma. Mda, a fost fain cat a durat.

Fear is a weapon of mass destruction

Pe 15 mai 2011 au inceput protestele organizate si camparea in toata tara. Au aparut partide si partidute, adunari generale si platforme asindicale si apartide.

De ieri unii dintre ei sunt parte din guvern.

Sí se puede.

Sunt un pic nostalgica dupa vremurile in care anxietatea avea forma si motive si paream sa am solutia: trebuia sa le dobor unul cate unul, ca pe popice.

Azi nu. Azi vine ca viitura, cu alcool sau fara, si lasa in urma o mocirla imputita. In noua limba nu "ma depaseste" de parca ar merge pe banda din stanga si n-ar avea treaba cu mine; acum "me supera", imi sta in/pe cap si ma afunda. Stiu ca n-are treaba cu stresul pentru mi-a futut o luna de concediu. N-are treaba cu nimic, e pe cont propriu. Cateva ore din august am fost linistita: cand s-a innoptat in Pirinei si cand am plecat din insulele cainesti cu JM.

Spune un prieten psiholog ca solutia e la marginea supravietuirii: sporturile care te doboara (nu neaparat extreme, dar suficient de solicitante) te deconecteaza de amigdala mamei ma-sii. Iar eu ii trimit articole medicale despre yoga, desi experienta personala e diferita, dar amandoi stim ca un caz clinic nu serveste de studiu.

somn violet

Vis cu cai

In spatele nostru se indoaie campia de lut  🎵🎵

Bella ciao

Dialog cu o colega terapeuta care poarta bratara cu steagul Spaniei, semn distinctiv al votantului de dreapta (oricare dreapta, incluzand extrema; aia de stanga poarta steagul republican).

Eu: Nu ne scutesc astia* de orele suplimentare.

Ea: Nu? Eh, om vedea, avem alegeri pe 28 [aprilie], o sa vedem pasari si pasaroi.

Eu: Pescarusi?**

Ea: Pescarusi poate... sau pasari mari.

Aveam chef de glume politice, incercam sa gasesc sensul pasaroilor, dar extrema dreapta are un logo verde simplu. Am vrut de cateva ori sa raspund si o colega mi-a intrerupt fiecare "pasarici" si "pescarusi" incapatanindu-se sa schimbe tema si-am ramas cu gluma frustrata. Alt coleg (din mama cubaneza) m-a intrebat daca am amintiri din comunism si a deviat subtil discutia, ne-am apucat sa vorbim despre cati ani avem, cand ne sarbatorim, varii balarii.

Dar mi-a ramas pasaroiul in cap. Si intorcandu-l pe toate partile pe drumul spre casa, imi pica fisa intr-un tarziu si ii scriu terapeutei "sper ca nu vorbeai de acvile".

Efectivamente, amigos, fix de acvile vorbea cu majuscula ("Vrei acvile, Nume? Atunci de Acvile o sa ai parte hahahaha Om vedea cum o iesi, cat timp nu e violet*** orice merge"). In loc sa ma infurie si sa-i iau mortii la rand, m-a intristat si mai ales m-a speriat. 

*"astia" sunt socialistii (vechi) din guvernul central

** simbolul partidului popular

*** stanga noua

Nu esti nicaieri suficient de departe de conflictele din familia de origine. Altfel spus, nu esti niciodata cu adevarat vindecat.

Parinti cu dinti de fier

Que díos nos coja confesados

S-a dus si guvernul asta.

Discursul opozitiei e gaunos si belicos, cretinul de Casado (liderul popularilor) umbla cu canistra si narcisistul ultradreptei se joaca cu chibriturile imbracat in tricouri ale armatei (desi stie toata lumea ca n-a facut-o).

Alegeri pe 28 aprilie, noi sa fim sanatosi.

LE: un lider de stanga se pozeaza pentru fb facand o paella cu o bluza cu stema DDR.
Noapte buna. 

Rezumat

Pentru una de stanga ca mine vin vremuri nasoale. Extrema dreapta capata putere politica, stanga veche bate campii cu alegeri libere in Venezuela, iar stanga recenta se separa in bisericute. Bine ca n-am drept de vot. 

E usor jenant de recunoscut in romana ca sunt de stanga (noroc ca nu citeste nici dracu' blogul). In spaniola e de-a dreptul cretin sa citesc explicatii delirante cum ca Maduro e ales democratic. E comod fara drept de vot.

Extrema dreapta a intrat in parlamentul andaluz. Si taica-miu, din fotoliul lui cald daco-mioritic, imi trimite repetat mailuri xenofobe in care nu stiu ce tembel se plange de negrii din Paris.
De prietenii care au votat pentru familia traditionala v-am povestit? 

In caz ca ajungem la chestii nasoale, pe cine ma pot baza? 

Sa nu ne amagim, al fin y al cabo majoritatea trec suficient de repede, doar unele, putine,  dureaza cat sa vezi ca-s un rahat cu apa rece. Vara asta, intre stresul ipotecii si incapatanarea de a folosi couchsurfingul pe post de barca de salvare, am cunoscut o gramada de lume; am compensat lipsa irlandezilor cu tot felul de itineranti, emigranti si pierduti. Revenita acasa (acasa??) m-am luat cu mainile de cap. Ce face toata mizeria asta suportabila e tocmai provizoratul; "acasa" are prostul obicei de a parea definitiva.

In alta ordine de idei criza de 40 de ani am trait-o in urma cu vreo 2-3. Acum primesc cu bratele deschise uitarea si lipsa perspectivelor. Si ma vad mai bine (fizic)  decat la 30; mult mai bine. Si mai alcoolica, dar asta e secundar.  Corpul imi joaca feste, scoate un optimism tembel cand  de fapt pierde neuroni si foliculi (ovarieni).

Dar chiar si asa sper sa-i dau teapa bancii.