duminică, 30 ianuarie 2011

De partea astalalta a cortinei

Azi la schimbul de garda (cafeaua de dimineata, doar nu credeti c-am prezentat vreun pacient) s-a vorbit despre cum a luat foc lumea araba. Imi imaginez ca tot asa o fi fost in urma cu 21 de ani, cand eu eram de partea cealalta si nu-i puteam auzi (sau poate erau mai implicati, fiind vorba de Europa?)
Twitterul devine interesant.

duminică, 23 ianuarie 2011

Un pic de normalitate

Hai ca incepe si tara asta sa se apropie de una civilizata, cu pasi mici si-n ritm propriu, dar macar in directia buna.
Dupa a tspea lege anti-fumat, in sfarsit se poate respira in restaurante; a fost nevoie de cativa ani si mai multe tentative. Aseara am fost la un restaurant magrebian care avea inca trecute narghilelele pe lista de preturi, dar n-am vazut pe nimeni fumand. Mirosul de prajeala din haine a fost discret (caut un restaurant din care sa nu plec mirosind ca un bucatar chinez).

joi, 20 ianuarie 2011

De fiecare data cand sun la banca (la un numar 900, cu suprataxa) incearca sa ma convinga sa le mai cumpar ceva. Am acceptat un card si consiliere juridica in urma cu juma de an si de atunci ma intreaba de tot felul de asigurari:
- O asigurare de calatorie, señora?
- N-am nevoie, am una de la colegiul medicilor.
- Asta a noastra asigura si rudele de gradul I...
- N-am familie aici.
- Pentru partener?
- N-am.

Azi:
- O asigurare pt carduri in caz de furt?
- Mmm... pot bloca de capul meu cardul, nu?
- Da, dar daca sunati la noi convorbirea e gratuita si ne ocupam de toate cardurile, indiferent de banca.
- Mmm (sunteti singurii care mi-au deschis cont cu pasaportul, ceilalti ma trimiteau la Imigrari)... Nu, nu cred.
- Cu noi puteti asigura si cardurile familiei, pana la 4 persoane: sot, frati, parinti.
- Mmm (iar familie si partener, inca putin si ma ia jalea)... mnu, nu.

miercuri, 12 ianuarie 2011

Alergii

Imi lipseste simtul umorului, nu insa si pacientii care fac pe haiosii.

33 de ani, albanez:
- Esti prima persoana care-mi pronunta numele corect.
(vai, ce dragut)
- Aham... Alergic la ceva?
- La barbati.

30 de ani, spaniol, un pic chiaun.
- Alergic la ceva?
- Da, la singuratate.

80 de ani, italian.
- Sunteti alergic la ceva?
- Da, la femei.

duminică, 26 decembrie 2010

Colectionez locuri

la care nu vreau sa ma intorc. Iarna asta o sa fie plina de asa ceva. Nu suport sa revin, nici "sa vad mai bine" orasul, nici sa "retraiesc" atmosfera.
Ma asteapta o vacanta de care n'am niciun chef: zece zile uitandu'ma tamp ba la Atlantic, ba la Tejo. Imi iau dupa mine 7 carti (in reader, nu in carca) si ce pot suti din Urgente ca sa ma enervez cu masura. 

(prima de Craciun a venit intreaga, nu schioapa cum se zvonea, am voie sa'mi fac planuri noi) 

joi, 23 decembrie 2010

De sezon

Sigur nu v-au chiaunit prin supermarketuri:
- o varianta vesela in care nu se vaneaza caprioare
- daca va place percutia la 3 maini

Petrecere frumoasa! Craciun fericit!


joi, 16 decembrie 2010

Liniile verzi...

... sunt rosii. Numerele 90... sunt serviciile tehnice ale firmelor care nu-si fidelizeaza clientii, ci ii taxeaza pe fraierii care au nevoie de ajutor.
De exemplu, daca banca mi-a trimis un CC prin posta in urma cu 6 luni si a uitat sa-mi dea ulterior PINul, sun la un 900... Altfel cardul foarte bun, extrem de sigur, nici pe internet nu-l pot folosi. PINul ma intereseaza mai putin,  nu prea gasesc locuri in Spania in care sa-mi fie util.
Sau daca fiscul trebuie sa-mi inapoieze o droaie de bani si stie asta degeaba de 6 luni, sun la un 900 pentru ca pe internet nu ma pot plange. Adica pot, dar nu se trimite formularul.
Sau daca mi se strica laptopul cumparat in urma cu 5 luni si fac toti pasii gasiti pe situl oficial pana ajung la "contactati producatorul", sun la un 900 ca sa repet timp de 40 de minute tot ce am facut deja.
Gasite in laptop:


- "Iubitafizica" de Iulian Tanase; am inaugurat ebook readerul cu ea (am aflat dimineata ca prima de Craciun s-a injumatatit si am hotarat sa n-o mai astept, am inceput sa-mi fac cadouri de pe acum)
"Ieri-noapte m-am visat statuie de argint într-un parc nesfîrşit din Bucureşti, plin de lume şi de măşti îngrozitoare. Îndrăgostiţii, nu ştiu cum se făcea, clonau săruturi ajunse pe buza prăpastiei, îşi fecundau sentimentele cu mişcări tandre, îşi jurau credinţă unul altuia ca nişte Dumnezei mici şi naivi. Eu stăteam nemişcată şi îi priveam nedumerită... 
...ce noroc să ai amprente cu talent la desen, ce binecuvîntare să am chipul tău imprimat pe toate degetele..."
- "Turist de razboi la Belgrad" de Remus Cernea; asta am descoperit-o dupa alegeri, cand ma intrebam cine-i Cernea asta si ce stie sa faca de vad atatia picati in fund dupa el. 
 "Stau in hotel cu Sorin Bogdan si Mile Carpenisan, corespondentii de la ProTv si Antena, iar George Roncea este corespondent pentru Cotidianul, dupa ce initial fusese trimis de Ziua."
- Xudoznik - nu stiu cine sunt, iar muzica de pe myspace nu are multe in comun cu asta:



Cred ca am ajuns la ei prin unul din forumurile moldovenesti pe care le frecventam in urma cu ceva ani.

marți, 7 decembrie 2010

Ma simteam usoara si fara amintiri si ma miram de cum isi tarau altii trecutul dupa ei. Imi vindecam fustrarile fara graba, unele poate prea lent. Foloseam comparatiile doar ca sa evit asemanarile, ca sa ma conving ca n-am de ce sa ma raportez la ce a fost, cu cine si cum. Si mai credeam ca ce nu se vindeca se uita si ca asta era suficient ca sa ajung indiferenta.
Imi spuneam (fara intentia de a ma minti) ca doar din curiozitate ma uit la contactii din FB ai colegilor de facultate. Si din curiozitate (si suficient orgoliu cat sa nu intreb pe altii) voiam sa stiu unde a ajuns, daca a terminat sau scapat de armata si a inceput specializarea, daca e la ta`su acasa pe un loc caldut. Ca doar urmaream traiectoria celor mai multi colegi straini sa vad care cu meseria, care cu umplutura.
Neasteptat mi-au transpirat mainile pe taste azi dimineata cand i-am vazut profilul pe FB. Si cu o curiozitate flamanda (cu gol in stomac cu tot) i-am vazut repetat pozele, sotia si copilul. Si profilul sotiei - ia, e concetateana mea sau a lui?

duminică, 5 decembrie 2010

O tara vesela (3)

Abia dupa declararea starii de urgenta pentru prima oara in ultimii 35 de ani (de democratie) controlorii s'au reapucat de lucru. Cum bine se remarca pe FB sau pe un blog, aceeasi masura dar luata de PP ar fi fost mult mai rau vazuta.
Ce ma sperie (si nu e pentru ca mi'ar trezi vreo amintire, ca nu'mi) e cum se ajunge la militarizare de pe o zi pe alta, de la o amenda si/sau concediere la tribunalul militar, intr'o tara considerata democratica si stabila. Si cat de usor se intinde haosul peste o tara intreaga (stia Saramago saracul ce stia, ca doar traia in Spania, nu in Portugalia)

Pagina de FB a purtatorului de cuvant al controlorilor a luat foc. Multe dintre comentarii sunt, din pacate, de sculeri-matriteri. Asta da, imi trezeste amintiri sinistre. "Cum isi permit sa faca greva unii care castiga 300.000 E pe an intr'o tara cu 20% somaj?" Si salariul e culmea arogantei, ma'ntelegeti, nu doar modelul de "greva".

Pilotii spanioli ameninta cu o greva de Sarbatori (aici dureaza pana pe 6 ianuarie, iar cum anul asta pica joi, vacantele probabil se prelungesc pana pe 9), ar fi trebuit sa comunice deja data (joi), n'au facut'o si a trecut neobservat.