Sindromul postvacational

Anul trecut m-a tinut vreo 3-4 luni, dar eram lulea si departe, iar Scandinavia nu ma vindecase. 
Anul asta am avut multe momente in care as fi vrut sa fiu singura, sa calatoresc de capul meu; atat de intens mi-o doream incat si-a cautat bilet de avion sa se intoarca acasa. M-am vazut linistita cand isi cauta zboruri; m-am gandit ca mi-a trecut si ca vechea metoda a salepgiului* poate iarasi functiona. 


La intoarcere am constatat ca zilele s-au scurtat prea repede, ca am garda a doua zi de lucru, ca Zapatero a mutat alegerile din martie in noiembrie anterior, ca-mi raman noua luni jumatate de contract, ca iar ma plimb bezmetica prin casa pentru ca mi-e dor de el, ca nu vreau sa ma mut in tara lui pentru ca prea seamana cu aia din care am plecat (doar ca acolo n-am nici familie, nici prieteni, nici colegi de facultate), ca mirosul de mare din haine se transforma in putoare dupa o zi, ca singurul alcool din casa e o tuica, ca iar ma gasesc ai mei intr-o lunga pasa proasta din care n-or sa ma scoata cu nimic si-or sa creada ca e din cauza lor.


*Chira Chiralina:
— Ah! Barba Iani, ce plină de dezamăgiri e viața! am hohotit eu, prăbușindu-mă pe umărul singurului meu prieten pe care îl aveam.

— Nu știai asta, Stavrache? Ei bine, afl-o acum! Până una-alta, caută ibricele de salep, hai să ne strângem catrafusele și... la drum! Să plecăm: pământul e plin de frumuseți!

De un an ma duc lunar la Lisabona si vine domnul tiz la Madrid cu aceeasi frecventa. Am folosit easyjetul, TAPul si Iberia. Am evitat sarbatorile spaniole si portugheze. Am calatorit, evident, in sezon si mai ales in extra. Doar de vreo 5 ori (luati impreuna, nu separat) am reusit sa fim punctuali. Intarzierile au fost intre 20 de minute si o ora si 59 de minute* (nu, nu 2 ore pentru care ar fi trebuit sa dea despagubiri).
Cu asa mizerii de aeroporturi, mutatul intr-o insula cu putine zboruri directe spre Europa se exclude.

*Iberia

Tare draguti olandezii astia, ba unii chiar prea - daca-i intrebi si nu stiu, isi scot iphone-ul sa caute; daca faci conversatie despre vreme, se conecteaza sa-ti spuna cum o sa fie maine (poate n-or vorbi ca sa se afle in treaba, ca ibericii). Receptionerii inchina cu noi, fie ca beau ei, fie ca urcam noi doua beri in camera; inchina in doua limbi - in engleza si in spaniola.

Nesaratii aia de la biroul domnului tiz au zis ca Belgia e plictisitoare. Nici eu nu aveam asteptari prea mari, dar am ales-o pentru ca era o tara pe care nu o cunosteam.
Bruxelles ne-a placut mult (mai ales lui), la fel si Antwerp (mai ales mie); Bruges si Gant dragute (sa traiasca cine le-a facut turistice, 3 euroi cafeaua in Bruges). Olandeza ma-sii fara traducere; spanioli la tot pasul imposibil de ignorat - galagiosi, nesimtiti (in strainataturi, nu la ei acasa), umpland cu vorbaria vagonul de tren; belgieni nespalati, trenuri semi-imputite.

La 6 dimineata scandal in strada, un golanas urland la un mulatru, dandu-i tarcoale, lovindu-l cu o bicicleta si amenintandu-l cu pumnul, celalalt tacut si nemiscat. Cearta era destul de angoasanta (iar eu suficient de barfitoare) incat am stat sa ma uit la ei din camera de hotel, asteptand sa plece mulatrul ca prea statea ca prostul. Cand golanasul s-a intors, mulatrul s-a aplecat, a scos de sub cracii pantalonilor 2 chestii rosii, le-a bagat sub tricou si s-a incheiat la jacheta. Au plecat impreuna, mai bine, ca nu stiam ce sa fac, sa continuu sa ma uit, sa dau un telefon... Bine am venit la Rotterdam!

Salutari din Zatreni

Spuneti-mi, va rog, ca aia nu e o cratima!

(foto de Valentin Mandache)

Urca azi in metrou doi conlocuitori - unul gras si puriu, altul tinerel, frezat, imbracat intr-o camasa roz-Barbie. Canta impreuna, apoi isi impart rolurile dupa cum ii ajuta fata - umflatul impinge statia de amplificare, "Ken" umbla zambitor cu portofelul intins.
Langa mine o caraiba scotoceste printre chei si alte metale dupa o moneda. Ii ia ceva pana gaseste, timp in care nu stiu ce face, probabil se uita la asta cu mana intinsa.
"Grassias, grassias" - amabil, rozatul.
Burtosul, intelept: "Latinii astia... se uita la tine, te admira, de parca ti-ar suge     "

Zice NG ca azi va fi eclipsa de luna, pentru astia din Europa (exceptand Scandinavia si Scotia) vizibila la rasaritul ei.
E plin netul de balarii despre luna plina si eclipsa. E adevarat ca zilele astea mobilul si ereaderul au cam dat rateuri, dar nu ma mai mira. Se mai vorbeste despre insomnie, exces de energie, bla bla, poate d-aia dorm bustean si ma trezesc obosita dupa 7 ore si adorm in metrou la dus si la intors. Mai rau, mi se inchid ochii si in cabinet cand se intinde vreun pacient la vorba.
Mda, eclipse de mar mai bine. Pero nada decía la prensa de hoy de esta sucia pasión, de este lunes marrón.

O multime de politisti in Madrid in ultimele doua zile -  pe strada, in cafenele, in aeroport. Basca elicoptere care zboara pe loc. Ieri au manifestat niste spanioli, n-am inteles pentru ce. Azi niste siriene cu copii, contra regimului.

Singurele stiri care mi-au atras un pic atentia se refereau la un grup de hackeri, dar nu vad legatura cu politistii. Se mai vorbea si de ETA, dar mi-a fost lene sa citesc.

De duminica trecuta controlul in aeroportul din Lisabona e mai amanuntit ca de obicei (ca de obicei pentru ei, dar nu mai rau ca-n Madrid, de exemplu).

Se pregateste ceva?

Din cartea meclelor

Cu cat adaug mai multi contacti in FB, cu atat am mai putini. Mai intai s-au desconectat de mine aia de pe Neuro, habar n-am de ce, probabil pentru ca-s prieteni ai fostei colege de apartament. Mai apoi m-au blocat un grup de peruani - vai ce ofensa! - dupa un schimb de mailuri cu numita colega. Partea din conflict pe care o regret e stradania de a-mi infirma prima impresie, ca doar n-am 5 ani si pot reactiona cum imi tuna, trebuie sa vorbesc frumos, sa nu stau cu coatele pe masa, sa zambesc tuturor. Asa-mi trebuie, fosta colega e o scorpie, prietena ei o nesimtita, iar eu o toanta ca am incercat sa ma conving ca problema sta in socializarea mea defectoasa.
Apoi am disparut din lista de contacti a altor colegi de spital de aici. Dar am regasit colegi de dincolo (romani, greci, arabi) si am reluat legatura cu multi dintre ei (dragi compatrioti ospitalieri framantati de grija strainilor care-si platesc facultatea oficial - si examenele neoficial - va anunt ca niciunul dintre colegii mei arabi nu freaca duda, toti sunt domni si doamne doctori specialisti - nu din mila statului roman si din impozitele parintilor dvs -  in tara aia minunata care se duce dracului sau prin tari mai calde).

O alta curiozitate a FBului e "like"ul pentru albumele foto; cele mai multe a strans "Portugalia" (de la prieteni romani), desi nu are absolut nimic iesit din comun si la vremea la care l-am inceput doar prietena M stia de domnul tiz; si cei doi-trei cititori ai blogului :), dar fara legatura cu FB.

Cu cat am mai mult de-a face cu ibericii (incluzand lusitanii), cu atat imi place mai mult de mine :) Bai frate, ce cascati, dezorganizati, ne-punctuali, vorbareti (toate reuniunile incep tarziu, se termina muuult mai tarziu si practic se discuta o idee sau una jumatate). Pacat de ei, ca lenesi nu sunt.